375 matches
-
indicat iar pe unele să le duc în casă, la mama, munci pe care le făceam și în ti mpul iernii, când cu greu suportam frigul care mi se părea căămi intră în oase. Mai ales când bătea vântul și viscolea. După câte îmi povestea mama, care nici ea nu mă cruța de la majoritatea obligațiilor care deveneau și pedeapsă, cum spuneam, cu toate că eram o gămălie de om, nu trecut de 4-5 ani, păream destul de maturizat. Asigurarea hranei celor din casă nu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
relație se trage sacrificarea?”... Dedesubt, un buchet de sapte poezii din volumul „Călătorul profund”, iar alături, În același Simposion, o fotografie a lui Alexandru Tăcu Zeletin și un fragment din ,,Braconierii” - al acestuia, din volumul „Omul interzis”: BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife Și urlă că veacul lupilor cu gura deschisă de la pământ La nouri În care lumea se sparge În țândări și zboară Capul strigoiului vesperal din grota enigmelor Descifrează acel incunabul LOHDAGOA KING Predicții inefabile sugerează că totuși
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spate, ca și mie! Și că nu e deloc drept. Acum e cazul să nu mai vorbim despre aceasta! Mi-am recăpătat liniștea, nu e nimic mai important decît ea! Ninge de ieri. Nebunește! Zăpada e de patruzeci de centimetri. Viscolește. Cred că sînt cam împrăștiat din cauza acestei schimbări. Încerc să-mi recapăt echilibrul, să-mi reiau serios lecturile, să scriu tot ce vreau și tot ce pot! Aștept Anul nou pentru a merge la București! Mi-e dor de prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Mai erau prezenți: doamna Malaxa și copiii, Bujoiu, Dombrowski, Radu Rusescu și soția, col. Claus. S-au distrat jucând pocher (ca de obicei, cei mari separați de cei mici, Mihai, Costache și Irina Malaxa). Pe la miezul nopții a început să viscolească. Mihai, Duduia, Carol și invitații lor, s-au îmbarcat în trenul regal pentru a merge la vânătoare la Drăgănești. Duminică, 7 aprilie. Viscolea ca în decembrie și nu au putut vâna. Au stat în tren. Apoi au revenit în București
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cei mari separați de cei mici, Mihai, Costache și Irina Malaxa). Pe la miezul nopții a început să viscolească. Mihai, Duduia, Carol și invitații lor, s-au îmbarcat în trenul regal pentru a merge la vânătoare la Drăgănești. Duminică, 7 aprilie. Viscolea ca în decembrie și nu au putut vâna. Au stat în tren. Apoi au revenit în București, pe la ora 17. Seara, au văzut filmul Ultima aventură a lui Sherlock Holmes. Joi, 11 aprilie. Vânătoare cu bătaie (hăitași), la Gherghița. La
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a descoperit cine ești și eram cu toții prea tineri ca să înțelegem că viața noastră imploda în propriul hău - era atât de prostuț și de duios ca la un moment dat să credem că vom fi cu toții cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe, iar imaginile au început să se micească și puteam zări orașul în care m-am născut în timp ce cenușa zbura deasupra munților Nevada amestecându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Rugăciuni", însă ele trebuiesc supuse Sinodului înainte de a fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de masă. Vremea era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la amiază, viscolul a contenit. Îmi comunică azi (13 Aprilie), Huidei, care a venit la mine cu budgetul Teatrului, că vremea e tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care era casierul "Societății de Cumpătare ", care mi-a spus că tata a luat vin de 800 lei și rachiu de 350. Și n-are nici un strop de vin și rachiu și n-adus nici un ban aici. Era noapte afară, viscolea grozav și a pornit acasă și când am eșit în prundul Moldovei am oftat și răcnit odată cât am putut, te miră că n-am nebunit, zicând, când oi plăti eu 1150 lei când am numai 40 lei salar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
crâșmă pe Societatea de Cumpătare". Și prefect era Ștefan Albu, acesta ne dă în judecată, că l-am ultragiat în serviciul funcției lui. Și ne-am judecat foarte mulți ani. Și într-o iarnă când eram și bolnav și afară viscolea de nu se vedea mâna și nu m-am putut duce atunci m-a condamnat foarte rău. Dar am avut noroc de-o amnistie Regală și am scăpat de pedeapsă. Și în 1915 mă concentrează ca sublocotenent la Compania a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de a o lua În Lumea Drepților. Și Cerul s-a Îndurat Într-o zi de martie, 1995. Am plecat Într-o zi Însorită din Iași; În Pașcani a Început să se Înnoureze, iar prin munții Neamțului a Început să viscolească. Numai Liviu știe cum am trecut prin munți. Pentru Înapoiere a luat ruta Brașov -Valea Prahovei, unde zăpada străjuia pe marginea șoselei ca În miezul iernii. Și astfel am devenit orfan de ambii Părinți. „Doctor Honoris Causa” Apropierea de cultura
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
soldatul german pe capră. Amândoi tinerii Beldiman rămași dezertori ai armatei române în teritoriul ocupat erau acum servitorii cei mai plecați ai germanilor. Pe lângă perchezițiile, rechizițiile, amenințările, cererea de locuință, mai era și urgia timpului. Cincisprezece zile la rând a viscolit cu zăpadă, [a fost] măzăriche, polei și iar zăpadă, fără ca gerul să scadă sau să se oprească viforul măcar un ceas. Orașul era îngropat în omăt, toată circulația oprită, automobilele lor, deși foarte puternice, stăteau pe loc, camioanele nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
iar din tre domni, germanofilii. Se transformase ca în povestea Bucurei Dumbravă, autoarea Haiducului și a Pandurului!] (Ibidem, pp. 108-109.) Din inițiativa Crucii Roșii cu Marghiloman, se făcu [un Requiem(Ibidem, p. 109.)] la Domnița Bălașa. [Era o vreme grozavă, viscolise din nou trei zile, zăpada era de un metru pe strade, circulația vehiculelor era cu totul imposibilă.]( Ibidem.) Lume a fost, din această cauză, puțină: autori tățile române, ofițeri superiori austrieci, nici un ofițer german. Lipsa lor se explică astfel prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
trei metri, unde mama abia-abia își mai deplasa corpul, continuându-și interminabilul rond. Ultima brazdă a plugului crease o adâncitură, o denivelare vizibilă cu ochiul liber doar ziua. Dar acum aproape că se întunecase, pământul era complet acoperit de zăpada viscolită de crivățul dușmănos, așa că nimeni nu putea bănui această adâncitură de înălțimea unei trepte între solul arat și cel nearat. Mama obosise până la epuizare și cu greu mai putea ține în mâini cele două lucruri: sacoșa și sufertașul. Forțându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rămânea în discuție doar tarlaua de floarea-soarelui, care nu fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndoiți o clipă de adevărul spuselor mele. Ascultați. După ce noi, cei patru frați mai mari cu ajutorul extraordinar al cățelandrului nostru, Leu am salvat-o pe mama de la o moarte sigură prin hipotermie (înghețare), când se prăbușise fără putere în zăpada viscolită cu înverșunare de crivățul dezlănțuit, și care începuse deja să-i cânte prohodul acoperind-o cu un lințoliu alb, pentru noi, timp de nouă zile cât a durat crivățul, a început o perioadă extrem de tensionată și dură, care a pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aur a mai rămas în sufletele celor care am supraviețuit, autorul ne dă speranțe că vom afla și din viitorul său roman, CRISTINA, sau morile de vânt ale vremurilor. Salut, așadar, reeditarea la Iași a romanului de succes Ziua magnoliilor viscolite cu sentimentul unui veritabil remember ce ne pune în gardă față de orice exces care ne-ar putea trimite înapoi în teritoriile umilinței, într-un alt timp și într-o altă Siberie România anilor '80, un infern în continuă perfecționare, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sute zi de zi. Cîte ședințe de lucru, în colectiv cu cei de la "comunale", s-au făcut? Asta era acum cîțiva ani. De-atunci a trecut ceva vreme; bună, rea, a trecut. Cît vremea e bună, e bine, dar cînd viscolește ori plouă mărunt și des, cu vînt din nord ori din sud, de-a lungul culoarului format de blocurile de pe marginea șoselei, un vînt rece și ascuțit ca acum, e mai puțin plăcut de stat în stație. Îți vine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
putere, să se închidă. Don Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de zăpadă viscolește mai ceva decît în toiul iernii!... Rămîn pe treptele de la intrare, să simt mai bine viscolul, cu obrajii îmbujorați de fulgii reci topiți pe el. Haideți! îmi strigă Don Șef. Intrăm în pavilionul administrativ, ne scuturăm de zăpadă și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tunelul de alimentare cu aer. Auzi, cît ai vorbit la telefon, mi-a spus Vlad de presiune. Văd că aerul e tot mai umed, arată el cu privirea în sus, de unde vin fulgi de zăpadă. Un pic mai tare dacă viscolește, îți intră în circuit și ultima rezervă. O să dureze pilotarea pînă mîine la prînz... N-ai nici o idee? îl întreb. Ți-ar trebui o pompă mai mare, cu viteză reglabilă. De unde?! mă mir eu, mișcîndu-mă greoi în jurul scaunului, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei, care o saltă din cînd în cînd, ducînd-o pe sus. Cînd ajunge lîngă noi, mama fetiței se oprește din rîs și face un gest scurt, vrînd să-și schimbe mersul. E Tamara: capul ei brumat parcă a început să viscolească văzduhul nopții. Se uită la noi mirată și schițează un salut spre Brîndușa, apoi își continuă mersul, cotind spre blocuri, în direcția din care s-a auzit strigătul și unde trec iarăși, de pe trotuarul celălalt, cîțiva oameni. Soțul Tamarei un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cristina te consideră totuși un suflet mărunt, meschin, orgolios! Mihai!... "Ajungă-i zilei răutatea ei!" îmi strigă încet Brîndușa, tremurînd de furie. Cerul e senin, doamnă, arăt eu cu privirea în sus, deși ar fi trebuit să fie înnourat, să viscolească! Viscolul să vă prindă așa, dezbrăcată... Măcar din afară să vă lovească furtuna dacă în interior domnește zefirul. Sfînta seninătate calmă a celor ce s-au pocăit după ce-au săvîrșit crime morale!... Tăiem vițelul gras pentru fiul risipitor! Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pomeți părea o stafidă pe fondul acela făinos. În pofida lâncezelii În care-și petrecea de obicei zilele, a rămas o femeie extraordinar de rezistentă, insistând să doarmă lângă o fereastră deschisă tot timpul anului. Într-o dimineață, după ce toată noaptea viscolise, camerista a găsit-o zăcând sub un strat de zăpadă sclipitoare care căzuse peste ea și peste pat, fără a-i tulbura cu nimic somnul sănătos. Iubea o singură ființă pe lume - pe fiica ei cea mai mică, Nadejda Vonliarliarski
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bată rar, rar, apoi, mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
seară de iarnă, și, nu știu de ce, mă aflam singur în casă. Unde putuseră să dispară ceilalți, nu-mi dau seama. Împrejurarea e puțin ciudată, deoarece, în primul rând, căzuse zăpadă multă și mi se pare că începuse să și viscolească (deci cum și unde putuseră să plece toți de acasă pe o asemenea vreme?); în al doilea rând, pentru că tocmai în acea zi, dimineața, îmi făcusem o extracție și aveam, după atâtea ore (se făcuse deja seară, afară se lăsase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu zăpada din curtea primăriei: Nenea Turuianu, te rog, înhamă pe Negru la sanie și du-mă până aproape de șoseaua națională. Vreau să ajung neapărat acasă. 56 Tovarășa secretară, eu nu v-aș sfătui să plecați pe vremea asta, că viscolește, iar șoseaua nu este eliberată. Nu vedeți că nimeni nu iese din casă? Nu, eu plec pe jos, dacă nu vrei să mă duci! Bine, v-oi duce. Merg doar până unde pot. Sunt 25 km până la șoseaua națională și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]