12,728 matches
-
și pofte/ răsuflă oftează/ și-apare de-odată-ntre buze/ scîncentul ca un mărgăritar" (cu unghia aspră ca limba pisicii). Somnul, amorțirea, anestezia reapar, dar nu la modul romantic-restaurator, ci în neputința lor de-a reface autenticitatea, normalul, de-a reconstitui arhetipurile vitale. Departe de a mai proba vraja regăsirii, ele certifică spaima, catastrofa, falsul. Sînt instrumente și totodată aspecte ale crizei subiectului. Au rolul de-a ilustra decăderea ființei, cîteodată pe fundalul - ineficient - al marilor simboluri biblice: "m-am tot gîndit/ m-
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
reguli globale, ca și a unei atitudini globale, grație cărora edificăm o altă arhitectură internațională a dezvoltării, promovînd soluții eficiente și durabile; o arhitectură - paralelă - explică în continuare Wolfensohn - cu o nouă arhitectură financiară globală. Globalizarea înseamnă totodată un fapt vital: interesele noastre naționale sînt internaționale. Totul depinde, deci, și de voința națiunilor de a reforma sistemele de guvernare, reglementările și instituțiile, căci numai astfel poate fi depășit vidul de putere, lipsa capacității de acțiune susținută și unidirecționată, transformarea raporturilor violente
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
generală de care au nevoie acești profesioniști este mai curînd schematică, necesară în măsura în care rostul ei este să-i confere individului o percepție a momentului istoric la care își duce viața, o înțelegere generică a contextului existenței sale. "Cultura este sistemul vital al ideilor fiecărui timp. N-are nici o importanță dacă aceste idei nu sînt, în parte sau în ansamblu, științifice". Chiar dimpotrivă, cultura nu-și poate permite, uneori, să țină cont de pasul științei, mult prea lent pentru urgența cotidianului. Dileme
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
împăiat din sala cea mare a muzeului. Nuvelele lui Nabokov, multe dintre ele apărute inițial în reviste literare (sau dispuse să găzduiască uneori literatura) precum "Atlantic Monthly" și "New Yorker" în anii '40 și '50, mi se par, astăzi, mai vitale și mai autentice decît faimosul roman al lui Pynchon. Fără îndoială, Strigarea lotului 49 a fost o piatră de hotar în istoria literară din ultimii cincizeci de ani. Dar ironia sorții unor cărți sau autori care au deschis orizonturi noi
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
tranzitorii festivități care erau mai înainte "fruct oprit". Dar nu ne ajută nici permanenta obsesie sterilă, ineficient pasivă, a sărăciei, frigului, ipostazelor adesea dezgustătoare ale "politicului" sau corupției, nemuncii sau raptului de tot felul - obsesie firească și legată de vectori vitali ai oricărei ființe umane, dar care, fiind șí o reacție psihică absolut stearpă, riscă să ne alieneze, să ne înstrăineze definitiv de identitatea noastră. Desigur, nu va fi, zilele acestea, nici o "comemorare Enescu"; "Festivalul Enescu" trezește fervoare cu câteva săptămâni
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
cordonul ombilical energetic ce ne leagă de zonă rublei, nu s-a făcut nimic. Aceleași conducte ruginițe ne priponesc de aceleași puțuri de petrol și zăcăminte de gaz natural de dincolo de Nistru! Dacă nici asta nu e trădare a intereselor vitale ale poporului român, atunci chiar că nu mai înțeleg nimic! Cum s-a ajuns aici, după ce sorții păreau să ne zâmbească cu toții dinții? Din cauza duplicității noastre, pe de o parte, a obișnuinței de a ne da în toate bărcile: de
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
registrele "naturale" ale sentimentului (Ortega y Grasset: "Plăcerea estetică a artistului modern decurge tocmai din acest triumf asupra umanului"; Paul Valéry: travaliul estetic are "ceva inuman"). Viziunea poetului nostru este una a amestecului de identități sub semnul unei violente liniștite, vitale: "deocamdată lumină se face pe drumul pustiu/(ca si cum s-ar fi aprins tocmai verbul cu care-l descriu!)/ și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de-o electricitate lirica, scoțînd mici scîntei, aidoma unor anumite țesături, cînd le mingii cu palma): "una din șansele poetului zilelor noastre este să considere literatura că un fapt preexistent, o materie lipsită de indicii ierarhice, adusă la o ăinformalitateă vitală, fertila". Sau: "Efortul poetului trebuie să meargă în sensul realizării translației între stimuli, percepție și reacție (socială, verbală, culturală), modificînd sistemul de relații și conexiuni dintre exterioritate și interioritate: de la reacția monologica, univoca a poetului modernist la una dialogica și
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
și-a pierdut inocentă și discreția de altă dată. Oglindă, de la Rebreanu pînă la Blecher, inclusiv, era un element care-și producea efectele ciudate în contexte precise; de la Bănulescu încoace oglindă este "stindardul," naratorului - un pasaj cu "oglindă" poate fi vital (consideră autoarea) pentru înțelegerea arhitecturii prozei respective. Toate capitolele au aceeași structură: un citat reprezentativ urmat de un comentariu care se generalizează treptat. Corina Ciocârlie alege excelent pasajele cu care-și argumentează afirmații uneori extrem de expresive: "Violul Nadinei și criza
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
în scurtă istorie a receptării, după ce a trecut prin zonă sofisticatelor instrumente naratologice, cartea convinge și, după cum ne asigură chiar autorul, "se termină cu bine". Primul studiu, datat 1984, propune o reconstituire a lui homo caragialensis pe baza unor "resorturi" vitale: a ști, a face, a avea, cu varianta a mînca, toate puse în mișcare de un apetit insațiabil, însă cu finalități deviate: lumea de cuvinte caragialiana suferă de "hipersintaxie", maladie a limbajului caracterizată prin exces, aglomerare, alunecări și combinări haotice
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
ce ochi vedeți teatrul de astăzi? Cum vă raportați la el și cum îl așezați față de creația dumneavoastră? M-am așteptat că după 1989 să aibă loc un fel de resurecție, ca aceea din ^46. O explozie a unui teatru vital, scormonitor, inventiv. Am asistat, dimpotrivă la etalarea unui teatru întunecos, milos, bazat pe o estetică a urîtului, a purulentului, mai degrabă. Un teatru rece, a cărui răceală te îngheață. Un teatru care poate să te incinte mental, dar nu și
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
regimului comunist ridică la rangul de dogmă ori de virtute amorala supremă vigilenta, adică polițismul: denunțul și teroarea. Fiindcă în chip firesc regimul comunist generează reacție, revoltă, polițismul e fatal și esențial societății comuniste". Spre deosebire de oamenii adevărați, diminuați și triști, "vitali sînt în comunism numai estropiații, trîntorii și pezevenghii, ei sînt vătafii și vechilii regimului". Pentru exemplificări, Vasile Băncilă își fișase citate din "Scînteia" și "Timpuri noi". * La fel de libere și curajoase, paginile de jurnal din 1954-'60 și din '72-'73
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
vom sublinia niciodată îndeajuns rolul lui Eminescu 1) în formarea lui Slavici. Provenit dintr-o familie mai degrabă săracă, peregrinând pe la școli aproximative, Slavici îl întâlnește pe Eminescu într-un moment în care ideile de autoritate intelectuală, protecție, formare deveneau vitale. Tânărul cu o sănătate aproximativa avea nevoie că de aer de un astfel de sprijin. Eminescu îi pune în mână cărțile fundamentale, îi veghează lecturile, îi face program de lucru. E profesorul, e inițiatorul, e maestrul sau spiritual. Eminescu îl
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cîteva mici instalații răspîndite prin galerie încearcă să fixeze, într-un topos spatio-simbolic, însuși elementul în jurul căruia s-a construit întreaga expoziție: Finul. Scos din realitatea să peisagistica și din funcția să strict furajera, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic și moral în funcție de care o comunitate utopica își reglează respirația cosmică și-și fixează ritmurile ceremoniale. Finul este, așadar, pentru Gheorghe Ilea, un furaj cvasi-mistic prin care el își alimentează reveriile și
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
cu neseriozitatea "balcanică", prestigiul categoriei rămâne dominant. Valorizarea pozitivă a umorului a fost amplificata la noi de contextul politic al celei de-a doua jumătăți a secolului: ăntr-un regim dictatorial, funcțiile umorului (de critică, supapa, autoconsolare) șanț mai importante, măi "vitale" decât ăntr-o societate liberă. an plus, cum fiecare țară din estul Europei a avut tendința de a se izola iar cetățenii ei pe aceea de a-si consideră propria experiență ca unică prin proporțiile râului, rezultatul a fost convingerea orgolioasa
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
din librării, impune o operă intrată în conștiința unor generații postbelice dornice de adevăr și splendoare, de frumusețea logosului, de viața de toate zilele. Pentru că în cazul acestei poezii scrise de Grigore Vieru se poate vorbi despre poezie ca hrană vitală, ceea ce este cântecul popular în vechime în viața fiecărui om cu adaosul de individualizare și adâncire după nevoile vremilor de către oameni culți, cu o înzestrare superioară, ce știu să răspundă nevoilor sufletului la modul convingător. Un poet care și-a
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
magazine ale Fondului Plastic). Pe lîngă aceste activități lucrative, implicate direct în viața economică, ea a mai avut de administrat și spațiile de creație și de expunere, adică atelierele și galeriile, care, deși nu produceau nimic în plan financiar, erau vitale pentru însăși existența artei, chiar dacă întreținerea lor cerea mari eforturi financiare. Bogată tocmai din aceste considerente, dar grevata sever de propria să bogăție, Uniunea Artiștilor Plastici a avut de înfruntat grave probleme de ordin economic, cum ar fi încetarea, practic
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
lucrurile celeste să aibă pe pămînt o condiție terestră și, la fel, lucrurile pămîntești să aibă în ceruri o demnitate celesta. În viață oculta a lumii și în rațiune (mens), regina a lumii (regina mundi), există lucruri înzestrate cu proprietăți vitale și intelectuale, bucurîndu-se de excelență. În plus, aceasta confirmă principiul magiei, care îngăduie oamenilor să atragă spre ei prezentele celeste, prin lucrurile inferioare, folosite în momente prielnice și corespunzînd lucrurilor superioare (per inferiora...superioribus consentanea posse ad homines temporibus opportunis
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
care va cunoaște, ăntre timp, impulsul atât de mult așteptat, revenirea an forță a Alianței Civice, capabilă să resuscite, ca an preajma lui 1996, valențele uimitoare ale civismului latent, concertarea energiilor partinice de centru-dreapta, de dreapta, presa, toate aceste segmente vitale ale redemocratizării vor oferi, ănaintea alegerilor, surpriză scontata. Și, pentru că veni vorba de presă... Evident, avem an vedere nu presă aservita, marcat, vechilor structuri comuniste și securiste, ci presă realmente convinsă că România contemporană nu poate ieși la liman decât
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
Ada Brumaru Stagiunile merg odată cu anotimpurile; pentru o lume mică de amatori - să păstrăm vechiul ănteles al cuvântului folosit an "Academiile" la care cântau Mozart și Beethoven odinioară - ritmul lor are o pulsație vitală. A ănceput stagiunea? Viața noastră capătă alte repere... dacă nu cumva ele devin obligații odată cu asumarea unui cât de mic rol an marea aventură a petrecerii timpului. Jocul este că orice joc plin de neprevăzut, implică și ceva bucurii pe
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
al capului - realist, sever și hieratic -, al doilea, acela al bustului și al mîinilor, are cea mai dinamică retorica plastică și gestuala, concentrînd, în același timp, și cele mai puternice tensiuni. Construit prin cumul, recuperat prin asamblare, bustul, echivalentul segmentului vital din ansamblul anatomic, este și imaginea morală a așezării în istorie, a impactului destructurant cu o imanenta devastatoare, dar și semnul indiscutabil că Mircea Spătaru este format solid la scoala ceramicii. Al treilea registru, cel inferior, al membrelor, este fragil
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
Deliormanului și a Burnasului natal, de mitul rezistenței în fața unei istorii aberante, de mitul creștin sau mitul albului. Acesta din urmă, cuvânt-cheie al poeziei, recuperează valente biografice și poetice, sacre dar și umane. Valente și clipe de grație și echilibru vital, euforic până la uitarea de sine în peisajul heraldic. Ceea ce nu înseamnă că Liliana Grădinaru uită în cel mai recent volum Memoria tăcerii (Ed. Eminescu, 1999) cei cincizeci de ani de absolutism comunist simbolizat de "acvila cu țeasta goală" ce-a
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
în această ultima categorie, a filozofului. Filozof este acela care, schimbîndu-și cultură de origine, capătă nu numai o mai bună înțelegere a celei nou-descoperite, ci și a celei vechi, izbutind că din intersecția lor să iși conceapă propriul său spațiu vital. Sigur, e categoria cea mai bună, cea în care oricine ar aspiră să pătrundă. Mie, însă, mi se pare profund utopica. Și, ca să fiu sinceră, chiar puțin aroganță, cu toate că nu e complet nou conceptul, ci el există încă de la Simmel
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
ne întoarcem în noi/ zilnic aduc dovezi despre inima mea/ transformată-ntr-o carte? (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). "Zidurile livrești" nu reprezintă un dar, ci o formă a damnării, finalul melancolic al unui ciclu vital al carui dramatism nu se poate resorbi în întregime în verb: "Pe nesimțite îmbătrînești/ tot căutînd metafore pentru gloria unui text/ împroșcat cu azur cu idei vermion cu roza apocalipsa/ a clipei de față./ Erai tînăr îți creșteau intrigi și
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
de pe acum. Anume, că nu se va mai pune chestiunea "smulgerii Transilvaniei" din trupul "Patriei Mume"; ci, într-un mod mult mai inteligent, si mai stringent, va apărea, din punct de vedere strict economic, nevoia numitei globalizări de interese materiale, vitale, mult mai necesare decît cele istorice, si care obsedaseră în trecut atîtea generații. Paradoxal, noi vom dori acest act, vital că apa; iar ceilalți, atît de șovini altădată, maghiarii obsedanți, vor zice, poate: încă nu, fiecare să rămînă între hotarele
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]