468 matches
-
mai înainte" (1994: 61). Cred că nuvela suportă cel puțin o interpretare alegorică. Ea se bazează pe insolitul darwinism metafizic al autorului: conform acestei intuiții, omul, ca apex al evoluției materiale din biosferă, a atins frontiera posibilităților de expresie ale vizibilului grosier (chiar dacă rafinat de inteligența creatoare). În consecință, el trebuie să facă loc acelei ființe mai subtile, care transcende limitările fiziologice impuse corpurilor opace (ea este invizibilă și nu se hrănește cu carne sau cu legume, ci bea doar apă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în adâncime (metal), varietatea de semne plastice a crescut, făcând posibilă apariția unor imagini documentare, prin ilustrație. Deja începuse să se simtă nevoia de reprezentare a unei realități printr-o figurare mult mai precisă, mai concretă a reperelor materiale ale vizibilului. Este interesant de observat cum cele două mijloace grafice, linia și punctul, au putut rezolva o gamă imensă de structuri și materialități vizibile. Dacă în gravura în înălțime (xilogravura) imprimarea se face în plan orizontal, în gravura în adâncime apare
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în afară de faptul că se descurca în lumea cotidiană, se reconecta la fenomenele primordiale ale existenței și absolutului. Viața era percepută ca un miracol și vocea, ce dădea viață obiectelor și ființelor prin cuvinte, era un mister ce trece dincolo de concretul vizibil. Însuși marele învațat contemporan indian Aurobindo, exeget neîntrecut al "Secretului Vedelor", afirma că noțiunea de cuvânt-sunet-sabda, legată de procesele mentale și psiho-fizice, este un fenomen "mai mult decât natural", adică o virtute nemediată a spiritului. Astfel, linia marilor lingviști indieni
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ouăle renașterii, câteva vase și șterguri rituale). Ele contrastează sau se topesc una într-alta transgresându-și granițele fluide. Omul și Moartea - odihnă către care omul se îndreaptă prin zbucium și durere - iată care sunt, cred eu, personajele spectacolului: unul vizibil, încarnat de cei doi dansatori; celălalt nevăzut (sau poate travestit în muzician?) dar omniprezent, sugerat doar prin imagini și sunete. Cele două culminații ale spectacolului - moartea subită a Omului ca deznodământ al unei transe paroxistice (în cea de-a doua
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
ce ascund poate o nostalgie a insuficientei fixări într-un mediu anume, o indeterminare, o indecizie percepțională și morală ce se dovedește propice lirismului. Mobilitatea e o trăsătură perpetuă a producției în chestiune. O neliniștită deambulare, un nomadism sui generis vizibil și-n localizarea poemelor "în tren spre", "în drum către" justifică o atare impresie. Aproximațiile de limbă întăresc, la rîndul lor, aerul genuin al creației, cuceritoarea ei fluiditate. Iată o emoțională incursiune în istoria patriei natale, Serbia: "Sunt mai mult
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului are materialitatea unei inscripții dăltuite în bronz: „Ineluctabilă modalitate a vizibilului”. O afirmație tare, care deschide o discuție, dar limitează percepțiile. Semnificația e cât se poate de clară: realitatea e intuită de ființa umană prin văz; nu doar expresia materială, ci și aceea mentală sunt manifestări ale vizibilului. Realitatea e citită
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
Ineluctabilă modalitate a vizibilului”. O afirmație tare, care deschide o discuție, dar limitează percepțiile. Semnificația e cât se poate de clară: realitatea e intuită de ființa umană prin văz; nu doar expresia materială, ci și aceea mentală sunt manifestări ale vizibilului. Realitatea e citită prin semnăturile ei, prin indiciile presărate pe pământ: marea cu conținutul, mișcările („fluxul”) și împrejurările ei, obiectele utile ori resturile nefolositoare. Ochiul identifică mai întâi culorile — culori pe care deja le știm din descrierile anterioare: marea „verdeflegmă
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
France știa că în principiu tot ce auzea era formidabil și că, deci, n-avea încotro, trebuia să se extazieze. Într-o conferință susținută acolo ați afirmat că arta și literatura „repun în discuție noțiunile de aici și acum”, sfidând vizibilul. Care este raportul optim între conștiința umană și orizontul artei, al literaturii? Această idee e dictată de bunul simț: ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află. Pe de o parte, avem amintiri, planuri de
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
pentru totdeauna - percepția umană. Vizualul a dovedit că are cel mai puternic efect imaginabil asupra conștiinței. El afectează totul: memoria, atenția, sensibilitatea. Marele atu al imaginii constă în ușurința și viteza cu care mesajele conținute de ea ajung la receptor. Vizibilul, și nu auditivul ori tactilul, este modalitatea decisivă prin care ființa umană ia act, cu acuitate maximă, de mediul înconjurător. N-am fost și nu sunt un specialist al domeniului. M-a fascinat însă întotdeauna felul în care vizibilul se
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
receptor. Vizibilul, și nu auditivul ori tactilul, este modalitatea decisivă prin care ființa umană ia act, cu acuitate maximă, de mediul înconjurător. N-am fost și nu sunt un specialist al domeniului. M-a fascinat însă întotdeauna felul în care vizibilul se combină cu entități fie concrete, fie abstracte pentru a contribui la nașterea sensului. În anii ’70 și ’80 m-am ocupat cu oarecare insistență de legătura dintre cuvânt și imagine în poezia anglo-saxonă, pe urma studiilor, atunci în vogă
Prima întâlnire cu Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3067_a_4392]
-
desprins din chiar cartea despre care vă vorbesc: ,Orice considerație generală asupra operei simbolice este obligată să pornească de la dubla întemeiere pe care opera simbolică o are în psihicul nostru: nevoia de a vizualiza abstractul și nevoia de a transcede vizibilul". E punctul de pornire al cărții lui Gabriel Liiceanu, Om și simbol, recent publicată de editura Humanitas. Volumul reprezintă reeditarea separată a părții centrale a unei cărți apărute în urmă cu mai bine de douăzeci de ani la editura Cartea
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
niște neofiți în chestiunea extincției, că pot depune mărturie despre sfârșit - Almâsy ca muribund, Hana ca infirmieră care a văzut tot ce ține de moarte, Caravaggio ca schingiuit mutilat, Kip ca specialist în dezamorsarea riscantă a bombelor. Indianul este singurul vizibil de altă culoare a pielii; dar sugestia autorului este aceea că Almâsy, Hana și Caravaggio, la rândul lor, sunt psihic niște alteri sau bastarzi simbolici, cum spuneam deja. Pacientul englez este, însă, mai ales un poem epic despre arta lecturii
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
rațional, explicabil, descriptibil. Fresca, panoroma socială și psihologismul erau principalele direcții de acțiune ale romancierilor. Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și omenescul, dar și dincolo de omenescul, și posibiul, dar și „imposibilul”, în această din urmă categorie intrând, între altele, imaginarul, închipuirile, fantasticul, spiritualul, incomprehensibilul. Dacă toate acestea
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
poetului automat”, ceea ce i se distribuie cu generozitate de sus sau ceea ce îi trece prin cap, fie și din întîmplare, cum se spune în amintita scurtă ochire critică asupra cărții, poezia lui Nicolae Prelipceanu țintește, în fapt, departe la marginea vizibilului, spre „această îndepărtare”, în departele unde vorbește altcineva. Astfel se structurează prima metaforă obsedantă a liricii lui Nicolae Prelipceanu, prezența cel mai adesea neliniștitoare, agresivă, a Celuilalt, dușman, dar și camarad, coautorul poemelor din la pierderea speranței; autorul dispare „în
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
Înnebunit, strâng în dinți uscații bulbi de asfodel luați din ofranda de deasupra, dar nu pot izbucni în strigăt: migrațiunea neamurilor mă trimite înapoi, în barcă! Ipoteza casei e o icoană aprinsă a minții, or călătoria o zdrențuită amintire a vizibilului? Tot mai incert semnul descoperii, fără dreptul de a recunoaște amara disciplină a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
derulează cu minuțiozitatea și exhibiționismul unui prim-plan sexual de film porno. Extazul comunicării pe care il trăim în această lume mult prea accesibilă este obscen, pentru că el scoate orice la iveală, anulează însăși noțiunea de secret, obscur, sau refulat. Vizibilul devine prea vizibil, adîncimile se nivelează în suprafețe lucioase și lunecoase. Nemaiexistînd profunzime, nu mai există nici transcendență. Titlul cărții lui Jean Baudrillard face trimitere explicită, după cum își va fi dat probabil seama cititorul, la o altă carte celebra, Soi-même
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
este un fel hublou prin care Stoichiță privește realitate de sub pînza apei, lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă se confruntă, de fapt, cu istoria lumii, cu tactilitatea și cu imponderabilul ei. O răbdare descriptivă de tip balzacian se întîlnește cu o memorie proustiană care năvălește, asemenea unei viituri, prin labirinturi și biblioteci borgesiene pentru ca, finalmente
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
moarte. Mi se pare că regizorul și trupa sa au simțit bine nuanțele ratării personale, a celei de cuplu, apoi, dar și expunerea grăbită la eșec într-o societate care desconsideră emoția. Trebuie să fii cool ca să reziști. Ca să fii vizibil. Ca să contezi. Iubirea nu mai este căutată între un bărbat și o femeie. Confuzia o trimite pe locul al doilea. Astfel, devine pretextul răzbunării, al plătitului de polițe. Investigarea ratării din aceste perspective, stop cadru pe care regizorul îl face
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
profunda diferență dintre Nicolae Balotă și Adrian Marino, impozanții dioscuri ai științei literare autohtone. Tentația enciclopedică, susține N. Balotă, e una de abdicare de la "esențele ultime", o retezare a dimensiunii metafizice, un refuz al valorii religioase, o capitulare a neputințelor vizibilului în fața invizibilului pentru care nu are organ: "Ori de cîte ori omul renunță la sesizarea esențelor ultime, ori de cîte ori se mulțumește cu adunarea sîrguincioasă a faptelor, cu inventarierea febrilă (ca sub o amenințare a metafizicii lezate) a numelor
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
Strategia romanescă e vizibilă și în formula de expunere a subiectului: „istoria” propriu-zisă e o poveste narată progresiv, dar, în contrapondere, există un fabulos joc al notelor bibliografice și al comentariilor parantetice. Această dialectică a „nocturnuluiu” și a „diurnului”, a vizibilului și a invizibilului induce la lectură o tensiune suplimentară. Fără a reabilita neapărat — așa cum se întâmplă adeseori în istoria culturală sau în istoria pur și simplu — virtuțile imaginarului în studiul unei perioade turbulente, Vladimir Tismăneanu nu refuză speculațiile de natură
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
îngerilor ce semnifică altceva decît contradicția internă a spiritului, impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc de-a semnifica, precum la Rilke, stadiul superior al transfigurării întru duh, prefacerea vizibilului în invizibil, acești îngeri indică o recădre în vizibil, deci un eșec: “oase de îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt/ ale răstimpului ce ne-a cuprins” (Drumul prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea de materialități
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc de-a semnifica, precum la Rilke, stadiul superior al transfigurării întru duh, prefacerea vizibilului în invizibil, acești îngeri indică o recădre în vizibil, deci un eșec: “oase de îngeri/ sparte-n pierzaniile/ fără de capăt/ ale răstimpului ce ne-a cuprins” (Drumul prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea de materialități, mărturisită în unele secvențe, apare nu o dată zădărnicită de
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
morții care se întorc printre cei vii, să se confrunte cu întruparea lor în materialitatea vădită a scenei, altfel spus să accepte provocarea de a-i reprezenta. Căci "proba" reprezentării fantomei ca figură prin excelență a apariției unui invizibil în vizibilul scenei privește în mod direct esența teatrului, vizând deopotrivă statutul realității înfățișate pe scenă și statutul actorului. La baza proiectului meu a stat un text al cărui rol a fost hotătâtor: textul lui Gordon Craig, intitulat Despre spectrele din tragediile
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
unei punți ce face legătura dintre un aici al scenei și un altundeva de unde sosește actorul mascat, un altundeva identificat ca teritoriu al morților, al zeilor ori al demonilor. Intrarea lui crape semnifică apariția unui invizibil ce se materializează în vizibilul scenei, a acelui altundeva devenit un aici prezent în fața noastră și a cărui esență se cristalizează în figura "mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă să rămână atașat formelor vizibilului, de care ar vrea să se desprindă, dar pe care nu se îndură să le părăsească. Dacă, în nÜ, un mort se întoarce printre cei vii, e pentru că nu a izbutit să rupă definitiv legăturile cu locurile unde a trăit
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]