491 matches
-
născut în Iberia. La începutul secolului al V-lea, triburile germanice au invadat peninsula, respectiv suebii, vandalii (silingii și hasdingii) și aliații lor, alanii. Numai regatul suebilor (quadii și marcomannii) va rezista după sosirea unui nou val de invadatori germanici, vizigoții, care au cucerit întreaga peninsulă Iberică, și i-au expulzat sau asimilat pe vandali și pe alani. În cele din urmă, vizigoții au cucerit regatul suebilor, și orașul lor capitală Bracara (astăzi Braga) în 584-585. În 711 d.Hr., o
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
lor, alanii. Numai regatul suebilor (quadii și marcomannii) va rezista după sosirea unui nou val de invadatori germanici, vizigoții, care au cucerit întreaga peninsulă Iberică, și i-au expulzat sau asimilat pe vandali și pe alani. În cele din urmă, vizigoții au cucerit regatul suebilor, și orașul lor capitală Bracara (astăzi Braga) în 584-585. În 711 d.Hr., o armată maură umayyadă din Africa de nord a invadat Spania creștină vizigotă. Sub conducătorul lor Tariq ibn-Ziyad, au debarcat la Gibraltar și
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
Bătrânul rege Ermanarich este umilit și se sinucide. Ostrogoții supraviețuitori aleg un rege nou pe Withimer. Acesta adună o nouă armata cu care îi înfrunta pe huni. Această armata va fi la fel măcelărita de huni. Supraviețuitorii au năvălit peste vizigoții din Sud-Moldova și Est-Muntenia. Surprinși de acest atac neașteptat, vizigoții s-au retras în preajma Dunării. După ei însă veneau hunii. Speriați de atacurile hunilor, vizigoții au cerut împăratului român Valens să-i primească în imperiu (la sud de Dunăre). Valens
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
aleg un rege nou pe Withimer. Acesta adună o nouă armata cu care îi înfrunta pe huni. Această armata va fi la fel măcelărita de huni. Supraviețuitorii au năvălit peste vizigoții din Sud-Moldova și Est-Muntenia. Surprinși de acest atac neașteptat, vizigoții s-au retras în preajma Dunării. După ei însă veneau hunii. Speriați de atacurile hunilor, vizigoții au cerut împăratului român Valens să-i primească în imperiu (la sud de Dunăre). Valens accepta și vizigoții trec Dunărea înaintea hunilor. Hunii își continuă
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
pe huni. Această armata va fi la fel măcelărita de huni. Supraviețuitorii au năvălit peste vizigoții din Sud-Moldova și Est-Muntenia. Surprinși de acest atac neașteptat, vizigoții s-au retras în preajma Dunării. După ei însă veneau hunii. Speriați de atacurile hunilor, vizigoții au cerut împăratului român Valens să-i primească în imperiu (la sud de Dunăre). Valens accepta și vizigoții trec Dunărea înaintea hunilor. Hunii își continuă drumul pustiitor spre vest. Armatele lor intra în Muntenia, trec Carpații Meridionali, traversează Podișul Transilvaniei
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
și Est-Muntenia. Surprinși de acest atac neașteptat, vizigoții s-au retras în preajma Dunării. După ei însă veneau hunii. Speriați de atacurile hunilor, vizigoții au cerut împăratului român Valens să-i primească în imperiu (la sud de Dunăre). Valens accepta și vizigoții trec Dunărea înaintea hunilor. Hunii își continuă drumul pustiitor spre vest. Armatele lor intra în Muntenia, trec Carpații Meridionali, traversează Podișul Transilvaniei, trec Carpații Apuseni și ajung în pe valea Tisei. Traversează râul Tisa intrând în câmpia Panoniei, ce le
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
Dacia, alemanii și francii devastau Galia, vandalii pustiau Pannonia, iar gepizii și longobarzii jefuiau Helvetia și Rhaetia. Aurelianus (270- 275), din cauza atacurilor perșilor din Iran, hotărăște să retragă armata și administrația din Dacia, care este cedată goților. Goții de apus (vizigoții) s-au stabilit în Muntenia și Bugeac, iar cei de răsărit (ostrogoții) în Ucraina. Germanicii atacau provinciile zilnic. Teodosiu I (378- 395), nemaiputând administra întregul imperiu, și-l împarte între fii săi: Arcadius ia în stăpânire bogatul Orient (Imperiu Roman
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
înfrânt la Naissus (Niș) în anul 269 în timpul domniei împăratului Claudius Gothicus Ca urmare, triburile gotice ajunse (pînă în 200 din Scandinavia) în nordul Mării Negre se aflau după 269 situate la est de Nistru (ostrogoții) și la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid panonic a fost distrus în 567 de avarii asiatici, o populație de limbă turcică ogură, înrudită cu hunii, hazarii, și protobulgarii. În anul 375, vizigoții se aflau în Dacia. Invazia hună a venit ca un dezastru. Regele Athanaric și-a ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
în 567 de avarii asiatici, o populație de limbă turcică ogură, înrudită cu hunii, hazarii, și protobulgarii. În anul 375, vizigoții se aflau în Dacia. Invazia hună a venit ca un dezastru. Regele Athanaric și-a ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia de sud. În 507, regele Alaric al II-lea a fost înfrânt și omorât de franci, vizigoții pierzând teritoriile din
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
protobulgarii. În anul 375, vizigoții se aflau în Dacia. Invazia hună a venit ca un dezastru. Regele Athanaric și-a ascuns tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia de sud. În 507, regele Alaric al II-lea a fost înfrânt și omorât de franci, vizigoții pierzând teritoriile din Galia. În 711, 7000 de soldați arabi au înfruntat cei 9000 de războinici ai regelui Roderic
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
tezaurul. După 453, vizigoții au migrat în Spania unde și-au înființat, după 476, un regat sub regele Euric. Vizigoții stăpâneau Spania și Galia de sud. În 507, regele Alaric al II-lea a fost înfrânt și omorât de franci, vizigoții pierzând teritoriile din Galia. În 711, 7000 de soldați arabi au înfruntat cei 9000 de războinici ai regelui Roderic și i-au înfrânt. Musulmanii au avansat rapid în Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană Gallia
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Roderic și i-au înfrânt. Musulmanii au avansat rapid în Spania și au pus capăt epocii vizigote. În 476, provincia romană Gallia era divizată în mai multe părți: în centru, guvernatorul roman Siagrius își luase titlul de rege, în sud vizigoții stăpâneau Aquitania, în est dominau burgunzii, iar în nord francii. Peste tribul franc al salienilor (salicilor) domnea regele Merovech, fondatorul dinastiei merovingene. Fiul său Childeric I (Childerich, Hilderich) s-a aliat cu romanii împotriva alemanilor. Dar în 476 Roma a
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Chalons a avut loc la 20 iunie 451, pe teritoriul actualei Franțe, și a fost ultima mare bătălie a antichității, precum și una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie. O coaliție sub comanda generalului roman Flavius Aetius și a regelui vizigot Theodoric I a învins o armată condusă de regele hun Attila, marcând sfârșitul dominației militare hunice în Europa. În anii 450, controlul roman asupra Galiei era slăbit, ca de altfel și controlul asupra tuturor provinciilor din afara Italiei. Armorica celtică era
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
Italiei. Armorica celtică era parte din Imperiu doar cu numele. Triburile germanice care prădau teritoriile din jurul imperiului roman au fost pacificate și serveau ca vasali. Partea nordică a Galiei, între fluviile Rin și Marna, a fost abandonată neoficial în favoarea francilor. Vizigoții din Galia Aquitania erau din ce în ce mai agitați. Burgunzii de lângă Alpi erau mai docili, dar și ei așteptau pretextul pentru o revoltă. Singurele zone aflate sub controlul strict al Romei erau coasta mediteraneană, o fâșie pornind de la Aurelianum (orașul Orléans de astăzi
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
În ciuda promisiunilor lui Sangiban, populația orașului a închis porțile în fața invadatorilor. Attila a început asediul cetății, așteptând ca Sangiban să-și îndeplinească promisiunea. Ambele armate a constat din combatanții din multe popoare. Pe lângă trupele romane, Iordanes enumeră aliații lui Aetius: vizigoții, francii, amoricienii, liticienii, burgunzii, saxonii, libronii și alte triburi celtice și germanice. Aliații lui Attila includeau gepizii sub regele lor Ardaric, precum și o armată ostrogotă condusă de fratii Valamir, Theodemir (tatăl regelui Teodoric cel Mare care avea să pună capăt
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
plecat imediat din Italia spre Galia. Conform spuselor lui Sidonius Apollinaris, Aetius era în fruntea unei forțe compuse din trupe de rezervă (auxiliari) ("Carmina" 7.329f). A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte pe huni pe teren propriu, după ce a aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
și alți "barbari" care locuiau pe teritoriul Galiei ("Carmina" 7.332-356). Armatele unite au pornit spre Aurelianum, ajungând la destinație în jurul datei de 14 iunie. Conform istoricilor antici și medievali, trupele alane, mai putin loiale Romei, fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și de soldații lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
o pantă abruptă până la o culme. Această caracteristică geografică domina câmpul de luptă, devenind astfel centrul bătăliei. Hunii au ocupat primii partea dreaptă a culmii, apoi romanii partea stângă, creasta rămânând neocupată între cele două armate. (Jordanes explică faptul că vizigoții erau așezați pe flancul drept, romanii pe cel stâng, cu Sangiban, de loialitate îndoielnică și alanii săi, înconjurați, la mijloc.) Când hunii au încercat să ocupe poziția centrală decisivă, au fost împiedicați de către alianța romană. Trupele acesteia ajunseseră primele și
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
lui Andag, Gunthigis, povestea nu pare să aibă credibilitate, această versiune a fost cu siguranță o tradiție pentru mândria familiei. Paradoxal, Aetius interzice soldaților romani sa atace trupele gepide mult mai putin numeroase, așteptând în schimb, retragerea acestora sub presiunea vizigoților. Gestul poate fi pus pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
putin numeroase, așteptând în schimb, retragerea acestora sub presiunea vizigoților. Gestul poate fi pus pe lipsa de încredere pe care generalul roman o avea în proprii oameni sau, mai degrabă, pe eventuala precauție în fata viitoarelor conflicte cu actualii aliați. Vizigoții i-au depășit în viteza pe alani. Attila a fost nevoit să se refugieze în tabăra lui, pe care a fortificat-o. Comanda Romano-gotica, aparent i-a învins pe huni când fortul lor a căzut la noapte, Thorismund, fiul regelui
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
să-și atace inamicul. Când Attila era înconjurat în propria tabără, acolo unde chiar își pregătise un imens rug din șeile celor căzuți, Flavius Aetius refuză să distrugă ultimele forțe ale hunilor. În timp ce Attila a fost prins în tabăra lui, vizigoții l-au cautat pe fiul regelui lor care lipsea, Thorismund. După o lungă căutare, au găsit cadavrul lui Teodoric sub o movilă de cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că dacă hunii ar fi fost complet nimiciți atunci vizigoții ar renunța la loialitatea lor față de Imperiul Roman și ar fi devenit o amenințare mai gravă. Aetius l-a convins pe Thorismund să se întoarcă rapid acasă și să asigure tronul pentru el însuși, înainte ca frații lui să-l
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
devenit rege fără nici o rezistență. Grigorie de Tours ("Historia Francorum", 2.7) susține că Aetius a folosit aceeași stratagemă ca să-și respingă aliații săi, franci, și să colecteze prada de luptă pentru el însuși. Conștient de faptul că noul lider vizigot va încerca să lupte iarăși împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de gratie lui Attila, sperând într-o viitoare alianță cu acesta sau, cel mult, într-o conservare a armatei romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea imagina însă că hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an după ce suferise pierderi imense în Bătălia de Chalons (unii istorici vorbesc de peste 100.000 de oameni). Văzând că vizigoții se retrag, Attila și-a găsit un refugiu, părăsind tabăra. La doar un an după înfrângerea de pe Câmpiile Catalaunice, în 452, Attila se vedea nevoit să își țină trupele nemulțumite în frâu, iar singurul mod în care putea face acest
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]