1,128 matches
-
conflictul care mocnește Între Nizam și palat. Terken Hatun nu i-a iertat vizirului operațiunea pe care a desfășurat-o Împotriva domeniului familiei ei. Ea stăruie pe lângă Malik Șah ca acesta să se lipsească fără zăbavă de prea puternicul său vizir. Nimic mai normal ca sultanul, spune ea, să fi avut un tutore la moartea tatălui său, n-avea decât șaptesprezece ani; astăzi, are treizeci și cinci, e un bărbat În toată firea, nu poate lăsa la nesfârșit administrarea treburilor statului pe mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a hotărât, În sfârșit, să-l demită pe Nizam al-Mulk din toate funcțiile și că-i dorește moartea. Rămâne de văzut În ce mod se va face execuția fără a provoca reacții În rândurile numeroaselor regimente care-i păstrează credință vizirului. Dar Terken și Djahane au propria lor idee: pentru că Hasan dorește, la rândul său, moartea lui Nizam, de ce să nu-i ușurezi demersul, lăsându-l pe Malik Șah la adăpost de bănuieli? Un corp de armată este, așadar, trimis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dea Preaînaltul ca stăpânul nostru și imperiul să fie apărați de o soartă rea!” În ziua În care un mesager sosește din partea sultanului ca să-l vadă și să-l invite să i se alăture acestuia În vederea unei călătorii la Bagdad, vizirul nu se Îndoiește nici o clipă de soarta care-l așteaptă. Îl cheamă pe Khayyam ca să-și ia rămas-bun. — În starea În care te afli, n-ar trebui să străbați asemenea cale, Îi spune acesta. — În starea mea, nu mai contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi cel care mă va ucide. Omar nu știe ce să spună. Nizam Îl Îmbrățișează și Îl poftește cu prietenie să iasă, Înainte de a merge să se plece Înaintea celui care l-a osândit. Supremă eleganță, supremă inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În drum spre locul de execuție, Malik Șah Își Întreabă „părintele”: — Cât timp crezi că mai ai de trăit? Nizam răspunde fără nici o umbră de șovăială: — Multă vreme, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e alb ca varul, tremură, aproape că s-a trădat. Nizam surâde: După cum vezi, nu din Înfumurare grăiesc astfel, astăzi sunt sigur că voi mai trăi mult timp. A fost oare tentat sultanul, În acel moment, să renunțe la uciderea vizirului său? Ar fi fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu era decât o parabolă, Nizam dăduse, În mod efectiv, niște dispoziții de temut. În ajunul plecării, ofițerii din garda sa, strânși În juru-i, juraseră, unul după altul, cu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost bine inspirat. Căci, dacă visul nu era decât o parabolă, Nizam dăduse, În mod efectiv, niște dispoziții de temut. În ajunul plecării, ofițerii din garda sa, strânși În juru-i, juraseră, unul după altul, cu mâna pe Carte, că, dacă vizirul ar fi ucis, nici unul dintre dușmani nu i-ar supraviețui! XIX În imperiul selgiucid, pe vremea când acesta era cel mai puternic din lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
XIX În imperiul selgiucid, pe vremea când acesta era cel mai puternic din lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dizgrație a lui Nizam, piedica În calea ambițiilor ei. Pentru a-i obține ordinul de condamnare la moarte, era gata de orice, uneltiri și amenințări, a urmărit, zi de zi, negocierile cu Asasinii. I-a Însoțit pe sultan și pe vizirul acestuia pe calea Bagdadului. Ține să se afle acolo pentru execuție. Este ultima masă a lui Nizam, un iftar, ospățul care consfințește Întreruperea postului, În a zecea zi de ramadan. Sfetnici, curteni, emiri, toți sunt neobișnuit de sobri, potrivit cu luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pieptul Îi e În flăcări, măruntaiele parcă i-ar fi strânse de mâna unui căpcăun invizibil. Se străduiește să se țină drept. Malik Șah stă alături, Înghițind cu lăcomie tot ce-i aleg vecinii. Uneori strecoară o privire piezișă către vizirul său, pesemne crede că acestuia Îi e teamă. Pe neașteptate, Întinde mâna spre un platou cu smochine negre, o alege pe cea mai dulce, i-o oferă lui Nizam, care o ia politicos, Începe să muște din ea cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de trei ori osândit, de Dumnezeu, de sultan și de Asasini? În cele din urmă, iftar-ul se termină, e deja noapte. Malik Șah se ridică dintr-o mișcare, e grăbit să ajungă la Chinezoaica sa ca să-i povestească despre strâmbăturile vizirului. Nizam, În rândul lui, se reazemă În coate, apoi se saltă anevoie pentru a se ridica În picioare. Corturile haremului său nu se află departe, bătrâna verișoară Îi va fi pregătit un decoct de semințe parfumate de leac ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
apăra, murim pentru a converti, pentru a cuceri. Cucerirea este un scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii, de exemplu. În clipa când toate privirile sunt ațintite asupra victimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mulțimea dezlănțuită. Hasan Sabbah, niemni n-o poate contesta, a reușit să construiască mașinăria ucigașă cea mai temută din istorie. Împotriva acesteia a apărut, totuși, o alta, În acel sângeros sfârșit de secol, și anume Nizamiya, care, din fidelitate față de vizirul asasinat, va semăna moartea prin metode diferite, poate mai subtile, cu siguranță mai puțin spectaculoase, dar ale cărei efecte nu vor fi mai puțin devastatoare. XX În vreme ce mulțimea se Îndârjea asupra rămășițelor Asasinului, cinci ofițeri s-au strâns plângând În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a-l ucide, ajung părtaș, cu ei. Lasă-mă departe de aceste certuri, Djahane, și ține-te departe și tu de ele. Se uită la ea cu milă. — Un vlăstar de sultan turc ia locul unui alt vlăstar, un vizir Îndepărtează un vizir, pentru numele lui Dumnezeu, Djahane, cum Îți poți petrece tu cei mai frumoși ani din viață În această cușcă de fiare sălbatice? Lasă-le să se măcelărească Între ele, să se ucidă și să moară. Soarele va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ucide, ajung părtaș, cu ei. Lasă-mă departe de aceste certuri, Djahane, și ține-te departe și tu de ele. Se uită la ea cu milă. — Un vlăstar de sultan turc ia locul unui alt vlăstar, un vizir Îndepărtează un vizir, pentru numele lui Dumnezeu, Djahane, cum Îți poți petrece tu cei mai frumoși ani din viață În această cușcă de fiare sălbatice? Lasă-le să se măcelărească Între ele, să se ucidă și să moară. Soarele va fi oare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e plătită de la moartea acestuia din urmă, e constrâns să viziteze emiri, guvernatori, să le Întocmească horoscoape lunare. Dar, deși se află adesea În nevoie, știe să primească ce i se cuvine fără a Înclina capul. Se povestește că un vizir, uimit să-l audă pe Omar cerând o sumă de cinci mii de dinari de aur, i-ar fi aruncat: — Știi tu oare că nici măcar eu nu sunt astfel răsplătit? — E cât se poate de firesc, i-o repică Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i-ar fi aruncat: — Știi tu oare că nici măcar eu nu sunt astfel răsplătit? — E cât se poate de firesc, i-o repică Khayyam. Și de ce, mă rog? — Pentru că Înțeleîți asemenea mie nu există decât câțiva Într-un veac, În vreme ce viziri ca tine s-ar putea numi câte cinci sute pe an. Cronicarii afirmă că Înaltul personaj a știut să râdă copios, apoi să-i Îndeplinească lui Khayyam toate cererile, recunoscând, cu curtoazie, justețea unei ecuații atât de orgolioase. „Nici un sultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
necesară cupă plină ochi cu vin rubiniu. Nu uita că pe lista condamnaților, Întocmită de mâna lui Nizam al-Mulk, exista un om la care n-am reușit niciodată să ajungem, Hasan Sabbah. Nu el este oare principalul vinovat pentru moartea vizirului? Planul meu era simplu: să plec Împreună cu tine, În speranța că ai căuta scăpare la Alamut. Te-aș fi Întovărășit acolo, cerându-ți să nu-mi dezvălui numele, și aș fi găsit un prilej să-i scap pe musulmani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Învinuiri. Lucru pe care Djamaledin, provocând o uriașă reacție a mulțimii. Mii de oameni năvăliră din toate colțurile Persiei ca să-l audă. Sătul, șahul a poruncit să fie alungat. Se spune că a șovăit mult Înainte de a comite mișelia, dar vizirul său, educat, totuși, În Europa, Îl convinse că Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prieteni și discipoli, dar Îi este interzis să părăsească țara și trăiește tot timpul sub o strictă supraveghere. XXVIII O Închisoare somptuoasă cu porțile larg deschise: un palat de lemn și marmură, pe colina Yildiz, În apropiere de reședința marelui vizir; bucatele veneau calde din bucătăriile sultanului; vizitatorii se succedau unul după altul, treceau de grilaj, apoi mergeau de-al lungul aleii, Înainte de a-și lăsa Încălțările pe prag. La etaj, tuna glasul Maestrului, silabe bolovănoase cu vocale oclusive; era auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
picioare, aruncați-mă Într-o celulă!” Numai că n-a catadicsit să-mi răspundă. Dacă aș fi fost cetățean al Statelor Unite, Franței, Austro-Ungariei, ca să nu mai vorbesc de Rusia sau de Anglia, consulul meu ar fi intrat În biroul marelui vizir fără să bată la ușă și mi-ar fi obținut eliberarea Într-o jumătate de ceas. Vă spun, noi, musulmanii din acest secol, suntem niște orfani. I se tăiase respirația, și făcu un efort ca să adauge: — Puteți să scrieți tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era ascuns de foaie. Suveranul e atins chiar În inimă. Dar mai poate murmura: „Sprijiniți-mă!”, Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În fire, strigă: „Nu e nimic, rana e ușoară!”. Cere să fie golită sala, iar șahul să fie dus la caleașca regală. Și, până la Teheran, face vânt cu evantaiul cadavrului așezat pe locul din spate, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
consilier intim în exercițiu; Plenipotențiarul Austro-Ungariei, Ottokar Conte Czernin de Chudenitz, ministru al Casei Imperiale și Regale și al Afacerilor Străine, consilier intim al Majestății Sale Apostolice Imperială și Regală; Plenipotențiarul Bulgariei, dr. Momșiloff, Vice-președinte al Sobraniei; Plenipotențiarul Turciei, Marele Vizir Talaat pașa, de o parte și reprezentantul României, d. C. Argetoianu, de cealaltă. După cercetarea împuternicirilor lor, au convenit, întrucât convenția de armistițiu iscălită la 9 decembrie 1917 la Focșani a fost denunțată la 2 martie și a expirat la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
aranjat mutarea familiei sale din Canaan în pământul faraonilor (Gen 46,1 ș.u.). Și-a câștigat încrederea la curte și același faraon căruia mai întâi i-a interpretat visele (Gen 44, ș.u.) l-a numit mai apoi mare vizir al împărăției, ajutându-i pe egipteni să depășească o foamete grea ce a durat șapte ani (Gen 47,13 ș.u.). Povestirea pune cariera sa pe seama credinței și virtuților sale, dar mai ales a binefacerii divine. După cum se observă, punerea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ne vorbea despre domnia lui Constantin Brâncoveanu. Când ajunse la executarea voievodului în închisoarea celor șapte turnuri din Stambul, m-am ridicat în picioare: ― Domnule profesor, nu înțeleg de ce n-a vrut Brâncoveanu să scape cu viață cumpărând pe marele vizir? Bătrânul dascăl găsi cu cale să-mi explice: ― Turcii țineau cu orice preț ca voievodul să treacă în legea lor. ― Inexact, domnule profesor, am replicat semeț, pe ton sigur. Voiau averile lui Brîncoveanu! El mă privi perplex, pe sub ochelari. Clasa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anului 1551, în fața ordiei musulmane. Mai apoi, în primăvara anului 1552, adică în luna regeb a anului 959 al Hegirei, s-au adunat o ceată de kapu-kulu (oaste de gardă denumită Oastea Porții) sub conducerea, vestitoare de bucurie, a falnicului vizir Ahmed-pașa dinaintea cetății susnumite care, vorba cronicarului Mehmed bin Mehmed, s-a fost întărită de către afurisiții de dușmani cu un soi de National Missile Defense. Care a fost să fie urmarea? Păi, vă spun care. Ordia s-a năpustit asupra
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]