808 matches
-
mereu puterile, cu cât își înfige picioarele mai dârz în pământ. Își recăpătă calmul complet. Ajunse iarăși veselă în Amara și, coborând din sanie, râse de toată întîmplarea, ciripind gălăgios: ― Am tras o spaimă neroadă... Bine c-am avut un vizitiu energic! Petre își întoarse spre ea fața îmbujorată de bătaia gerului, cu mustăcioara aburită și pișcată de sloiuri, cu ochii mici, sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spuse: ― De, coniță, noi am cheltuit și-am venit atâta cale, c-am socotit că dumneavoastră, inimă bună, o să vă fie milă de noi și-o să ne vindeți mai lesne, că... Nadina întoarse ochii spre el cu mirare. Recunoscu pe vizitiul de odinioară. Îl privi lung, să-l domine. Petre îi înfruntă privirea, simplu, ca și când ar fi zis că el nu se sperie de o muiere, fie și boierească. Apoi Nadina răspunse puțin disprețuitor: ― Crezi că pentru ochii voștri am să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Capitolul VII SCÎNTEIA 1 În aceeași duminică, pe la amiazi, Grigore Iuga cu Titu Herde-lea coborau în gara Burdea, unde îi aștepta brișcă galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. ― Toate bune pe aici, Ichime? întrebă Grigore. ― Deocamdată pace, conașule! zise vizitiul. Răspunsul cu "deocamdată" nu-i plăcu lui Grigore, totuși nu insistă. Destul îl plictisise călătoria cu trenul. Într-un vagon a fost numai el cu Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. În toate gările, în schimb, vălmășag de oameni speriați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o mai fi luat. Grigore își dădu seama și-i zise amărît: ― Să mă ierți că sunt cum sunt, dar nici eu nu mai știu ce e cu mine! Brișcă înainta anevoie pe șoseaua desfundată de ploile începutului de primăvară. Vizitiul îndemna telegarii, bombănind: ― Nu s-a zbicit deloc drumul... Dacă tot plouă și nu mai dă soarele... Grigore observa cu atenție și satele, și câmpurile, parc-ar fi căutat să ghicească o taină. Sub bolta mohorâtă, pământul negru se zgribulea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai pe la câte o casă, se sfătuiau ca și altă dată. Lui Grigore însă i se părea că în ochii lor lucește ceva deosebit și că toată înfățișarea lor ar fi mai dârză. După ce ieșiră din Lespezi, întrebă deodată pe vizitiu: ― Cu muncile cum mai stați, Ichime? ― Apoi stăm bine, conașule, că nici nu le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în ochii lor lucește ceva deosebit și că toată înfățișarea lor ar fi mai dârză. După ce ieșiră din Lespezi, întrebă deodată pe vizitiu: ― Cu muncile cum mai stați, Ichime? ― Apoi stăm bine, conașule, că nici nu le-am început! răspunse vizitiul cu o șovăire. Și vremea a fost rea, c-a tot plouat, și nici oamenii nu s-au cumpănit încă la învoieli... ― A, nici învoielile nu le-ați făcut? zise Grigore. ― Nu le-am făcut, conașule, că oamenii se codesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în același loc, ca un stâlp înfipt în pământ... În dreptul cârciumii, țăranii stăteau ca și ieri, parcă nici nu s-ar mai fi mișcat de acolo. ― Ce mai așteaptă oamenii, Ichime? zise Grigore. ― Parcă ei știu ce așteaptă, conașule? bolborosi vizitiul. Uite-așa, ca proștii... Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. Se bucura că pleacă mai repede. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. 2 ― Oare de ce-o fi plecând așa degrabă? întrebă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
casa singură, să te duci la cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai întorc? De ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întoarcem, mai devreme, mai târziu, cum ne-o ajuta Dumnezeu. Ne ducem numai la Costești, să târguim câte ceva pentru copii, că vine vara și trebuie, iar la Pitești e prea departe... Așa, rămâi sănătos, Lazăre!... Hai, dă-i drumul, băiete! Vizitiul țâțâi la cai. Trăsura se urni scârțâind și ieși din curte, cotind spre dreapta. Când dispăru, un argat rîse: ― Ăsta s-a dus dorului... Nu se mai întoarce, cum nu plec eu! ― D-apoi să se întoarcă numai când l-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atunci s-au desfăcut, dezvelindu-i sânii, pântecele, picioarele, fără ca ea să-și mai dea seama. Ochii ei îngroziți priveau pe țăranul care năvălise în camera ei. Într-o frântură de secundă i se păru cunoscut, își reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o cu sania când s-au speriat caii, și cât a impresionat-o atunci forța lui neobișnuita și siguranța lui liniștită, apoi că totuși acuma tocmai același om a venit s-o omoare. În aceeași vreme îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame la trăsura scoasă din șopron. Platamonu se reculese, se sculă în picioare și întrebă cu o mutră nedumerită și prietenească: ― Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a supărat? Zeci de glasuri răspunseră deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aristide de jos, îl luă în brațe ca pe un copil mic și porni cu el printre țăranii gălăgioși, care totuși se dădură la o parte și-i făcură loc, să traverseze ograda până la trăsura pregătită de adineaori lângă care vizitiul se învîrtea uluit. Și pășind greu, cu feciorul în brațe, urmat de doamna Platamonu și de două servitoare bătrâne, arendașul strigă: ― Mitrofane, repede, caii, să plecăm la spital, că moare băiatul! Oamenii, auzindu-l și văzîndu-i, se mai liniștiră, ca și când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate să i le puie la loc doftorii! Nu mai râse nimeni. Toți se uitau cum se așează arendașul în trăsură, ținând mereu pe brațe pe Aristide, cum îi învelește doamna Platamonu și cum apoi se urcă pe capră, lângă vizitiu, cum Dumitru Ciulici și cele două slujnice se sileau să le fie de ajutor. Apoi caii porniră spre poartă. Trecând pe lângă grupul de țărani, Platamonu, cu ochii plânși și glasul amărât, strigă: ― Lasă, Chirilă, că Dumnezeu e sus și are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capetele goale. Aici se plimbase adineaori Miron Iuga, cu mâinile la spate. Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nimeni cât oi trăi eu! ― Ia seama c-o să-ți dăm foc și dumitale, nea Ichime, că vezi bine cum mai arde de frumos conacul! mormăi un glas. ― Mai bine să ardă decât să ajungă de batjocura voastră! făcu bătrânul vizitiu cu o mândrie, parcă el ar fi fost boierul. Țăranii nu voiau să-și puie mintea cu Ichim, și că era bătrân, și că îl știau trăsnit din fire, cu toate că se credeau în drept să ia fiecare ce-i place
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a putea fi transportat aici mâine dimineață... Socotea măsura aceasta absolut urgentă, cea mai urgentă, deoarece cadavrele aveau nevoie de odihnă. A doua zi, luni, de dimineață, porni cu Titu Herdelea să examineze proporțiile distrugerilor, întîi aci, apoi la Ruginoasa. Vizitiul Ichim le înșiră pe drum câți și care oameni au fost împușcați în răzmerița de la marginea satului. În Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pe Bonaparte. 20 de bani toată cursa. Și dracu de Niculaie aștepta pe trotuar, cu alți derbedei de-ai lui, și când tramvaiu dădea colțu, ei se cocoța pe tampoane și se făcea mici de tot, că dacă îi vedea vizitiu, le lua șepcile, bașca chelfăneala. Făcea ei asta și la tramvaiu electric, care era linia lu paișpe, e-hei, ce nebun a fost Niculaie, ce nebun și ce deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la tramvai chipiul. Mai era și alte tramvaie care trecea pe la biserica Ienei, pe Regală, pe Câmpineanu, oprea și-n stații, da oprea și dacă le făceai semn cu mâna, cu bastonu sau cu umbrela. Era și tramcare p atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită, că Maria trăncăne cu vizitiul la bucătărie, că soldatul trimis de amicul lui, colonelul Ioaniu, tocmai a ieșit cu unguroaica în Cișmigiu. Că sora a plecat s asculte slujba de seară. Singur, în casa totdeauna plină de lume, în care, de când el se simțea tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu întregul meu sistem de gândire, totuși uneori mi se întâmplă să-mi pun această întrebare : oare cum vor arăta oamenii noștri politici după ce vom deschide larg porțile votului democratic, după ce Carp și Brătianu vor conta exact tot atât cât vizitiii lor și vor avea șanse egale să-și spună cuvântul în ceea ce privește soarta țării ?... Pentru că, doar puțin împinse dincolo de o anume limită, calitățile devin defecte, și o lume în care am deveni - obligatoriu și în toate privințele - egali ar fi o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
visezi ? Nu cumva ai adormit, trezește-te ! Slavă Domnului că te-ai trezit ! Slavă Domnului că mergeți cu trăsura să-l luați pe Niki, trăsura merge prea încet, tu stai pe banchetă și n-ai cum să-l zorești pe vizitiu, dar acum-acum-acum o să ajungeți ! La picioarele tale sunt comenzile făcute pe toată săptămâna - ciocolata Suchard, icrele negre în care, din greșeală, ți se înfundă piciorul, pssst ! Pssst ! Să nu vadă Muti că ai călcat cu sandaua în icre ! Să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreun falsificator de bani, dar lui i-au dat drumul după numai o oră de arest și un scurt interogatoriu luat de conu Costache. Când s-a văzut liber, a șters putina imediat. Însă îl urmărește discret cel mai bun vizitiu al Poliției. — Câți ani are? a pus mama întrebarea ei favorită. — A declarat 43, păi asta ar însemna cu patru mai puțin ca mine, dar eu zic că minte, nu-i dau mai mult de 30-35. Zice că-i gazetar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numai să vrea. Cunoscuse locul și ca polițist, și ca bărbat. Până să-l apuce de urechi pe dracul de copil, acesta o și luase la picior, traversând sinucigaș printre trăsuri și sănii, spre Sărindar, ocărât mai întâi de câțiva vizitii ce urcau, în șir, spre Capșa, apoi de cei de pe partea opusă, aflați în drum către Dâmbovița, și care traseră unul după altul de hamuri ca să nu se ciocnească între ei. Se uită îndărăt. Polițaiul îl onoră în aceeași clipă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știu cum să le zic, frate dragă, cum nici tu, nici io n am mai văzut, povestea Nicu în aceeași seară, în strada Fântânei. Era rupt de oboseală, umblase pe jos toată ziua, prin zăpadă, vizitiul nu-l lăsase să se suie în tramvaiul cu cai fără să plătească bilet, iar el nu voia să-și risipească averea din buzunar - zece bănuți, adunați numai din bacșișuri. Dar relatarea ciocnirii cu picioarele străinului îl înviora. Simțea că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prin părul bogat -, o curiozitate, un om care zice că e în etate de 43 de ani, dar pare mult mai tânăr, n-are nici barbă, nici mustăți, și-a fost găsit ca mort, în câmp, l-a salvat Petre, vizitiul familiei Inger. — Care Inger, cofetarul din strada Carol? — Exact - și Pavel înghiți în sec, apoi întinse mâna după ceașca de cafea. Nu se știe ce învârte străinul ăsta, poliția e foarte intrigată. Are cu el un cufăr-safe sau așa ceva și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]