374 matches
-
pustiu?! „Scena politică” mă agresează zilnic cu minciuni și calomnii, cu discursuri demagogice, un fel de poșircă „modernă” livrată ca esență nobilă. Am fost nevoit să înghit timp de 25 de ani un spectacol de circ politic montat pe trupul vlăguit al țării, jucat de actori puși pe căpătuială, unii (încă puțini!) luând deja drumul pușcăriilor. Oameni ziși „politici” au patronat „legal” privatizările frauduloase, jocurile piramidale, devalizarea băncilor de stat, specularea extraordinar de profitabilă a pasiunii pentru sport, pentru jocurile de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se stingeau și frigul cobora în desiș, iar el era atât de înțepenit, încât atunci când ajungea acasă la răsăritul soarelui, arăta vlăguit ca după o noapte întreagă de umblat. Sâmbăta următoare urma să se facă o petrecere. Ar fi putut să ceară voie să participe și el, dacă ar fi vrut, dar la apusul soarelui se porni la drum ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
doctori, rândurile la farmacii, locurile și organele pe care le avem în suferință, unele atrofiate, altele prea dezvoltate, în special ghiozdanele din față și din spate care ne obosesc la mers, picioarele care nu mai suportă greutatea, fiind betejâte și vlăguite și ele de atâtea trepte urcate spre capătul drumului de viață.Sau să-i spunem ultima gară de călătorie prin această viață plină de curiozități, de clipe fericite sau neplăcute, depinde ce pahar a prins:cu nectar sau cu pelin
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
staul, cu un opaiț într-un colț atârnat de-o grindă șubrezită, Fecioara Maria îl aduce pe lume pe Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Ostenită, își pune copilul în iesle, singurul loc ce i-a servit drept leagăn Domnului nostru. E vlăguită, dar fericită că tot ce stătea în puterea sa pentru mântuirea noastră se înfăptuise. Privind pe cer, o stea ce traversa cerul de la miazănoapte la miazăzi, cei trei magi și-au dat seama că steaua arată nașterea unui mare împărat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
producțiile „dezechilibraților” din ospicii și vede în ea semnul disoluției sociale. În Occident, fenomenul acesta e specific marelui oraș, în cosmopolitismul căruia insul, dezrădăcinat de viața organică a colectivității, se simte izolat, numai el cu eul său propriu, decolorat și vlăguit „de responsabilitatea morală față de semeni, pe care n-are cum să-i vadă. Acești expectorați ai societății pe care Osvvald Spengler îi numea „nomazii civilizației”, alcătuiesc congregații de vicii abominabile, practicate cu cinism și proclamate în artă ca titluri de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
staul, cu un opaiț într-un colț atârnat de-o grindă șubrezită, Fecioara Maria îl aduce pe lume pe Mântuitorul lumii, Iisus Hristos. Ostenită, își pune copilul în iesle, singurul loc ce i-a servit drept leagăn Domnului nostru. E vlăguită, dar fericită că tot ce stătea în puterea sa pentru mântuirea noastră se înfăptuise. Privind pe cer, o stea ce traversa cerul de la miazănoapte la miazăzi, cei trei magi și-au dat seama că steaua arată nașterea unui mare împărat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
în draperie "ca un giulgiu" și de sufocare în "pâslă""321. Eliade arăta într-un studiu că numai eroii trec în moarte întregi, adică păstrându-și memoria și personalitatea; oamenii simpli își continuă "viața" larvară într-un infern de umbre vlăguite și fără memorie 322: Descoperea la răstimpuri obiecte pe care îi era greu să le identifice, unele semănau la început cu o lădiță, dar se dovedeau a fi, pipăite mai bine, dovleci uriași înveliți în broboade, altele, care păreau la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
maluri și la depărtarea cuvenită, apa sapă când incisiv, când mângâietor, inepuizabil de fertilă în strategii; împrumutând abraziunea mediului, ea o întoarce insurecțional împotriva lui. Reciproc, piatra ademenește tacit la statornicire aluviunile dinspre marginea mai domolită a șuvoiului - cele mai vlăguite și mai ezitante, cârtind tulbure împotriva răpirii și roase de nostalgia întregimii cu prundișurile din amonte. Pentru aceste dizidente ale făgașului bine bătut, între uscat și curent se dă o neluptă clisoasă ca îndoiala, ce alunecă până și dintre propriile
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
contururi, mai puțin strivitoare. Îmi pare că, îngropate în folos, lucrurile mai mult își întrerup temporar viața decât și-o pierd de-a binelea. Mâinile închid în moartea funcțională lucrul făcut, după cum tot ele sunt capabile și să-i readucă vlăguitul conținut la o viață mai exuberantă decât cea inițială. Forma cea bună doar alunecă de-a lungul lor, ca o verighetă pe care viața și moartea și-o transferă nupțial; așezată în ea, lucrarea mâinilor devine atunci un fel de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
beneficieze de dreptul de a veghea asupra acțiunilor politice: pacea trebuia păstrată cu orice preț, trebuia făcut în așa fel încât ororile din perioada 1914-1918 să nu se mai repete niciodată. Îndoliată, societatea franceză este în egală măsură destabilizată și vlăguită. Războiul, devorator de vieți, însemnase și cheltuieli astronomice. O parte a țării era distrusă de lupte. Trebuia refăcut totul. Din țară care acorda odinioară împrumuturi altora, Franța devenise datornică. Francul slăbește, viața devine din ce în ce mai scumpă. Și asta nu e tot
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se opun pericolului pe care ele îl reprezintă, comunismul 2 și fascismul 3 duc între cele două războaie o luptă îndîrjită unul împotriva celuilalt. Dar principala victimă a înfruntării dintre ele este democrația aflată în regres, considerată drept un regim vlăguit și învechit, depășit de noile probleme pe care le ridică continentul. Iar înlocuirea sa pare să și-o asume un fascism, care în mod hotărît, are vîntul în pupă. Nimic nu pare să se opună ascensiunii nazismului hitlerist, în ciuda tratatelor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și dafin, doar sângele din scoarța copacilor când din clorofilă scad miracolele la încrucișarea clipelor de taină, doar poala cerului în care zboară suratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lipsit de îngrijorări legitime, iar satana depune ultimele sale puteri pentru a distruge oamenii, să îndrăznim să pătrundem în sanctuarul Inimii Mântuitorului, din care a izvorât Sângele răscumpărării noastre, implorând ca, așa cum odinioară acel Sânge a fost transfuzat în venele vlăguite ale lumii, tot așa și acum, prin meritele Sale infinite, să revină cu harul Său pentru a da viață acestei lumi de suflete care au ieșit, din încercarea acestor ani, istoviți de puterile lor spirituale, dezorientate, debusolate, în niște condiții
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
singură explicație plauzibilă. Mi-am adus aminte că bunica dăduse naștere la 18 copii. Adică, a adus pe lume optsprezece ființe omenești. Doamne, Dumnezeule! Anumite femei aduc pe lume câte un singur copil, sau poate nici unul, și se simt terminate, vlăguite. Dar să naști și să crești 18 copii? Tatăl meu fusese al nouălea din seria de optsprezece. Așa că, pe bună dreptate, bunicii i s-a acrit să mai vadă picior de plod în fața ei. Voia și avea tot dreptul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lanțul de la gât și, apucându-l de coada zdrențuită, plină de praf și năclăită de sânge, l-a târât cu zvâcnituri și opinteli bătrânești, spre una din multele gropi de scos lut. Dar, după câțiva pașii, s-a oprit. Era vlăguită, nu mai putea. A dat drumul cozii din mână și s-a așezat pe o moviliță de pământ amestecat cu prundiș din albia pârâiașului secat. Baticul îi căzuse pe spate și după ce și-a șters mâinile de pestelca plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
limpede și răcoroasă. Din fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plimbarea noastră cu autocarul prin oraș, nici o biserică în stare funcțională. Îl întreb și pe Adrian Popescu, mult mai versat și mai sensibil decât mine în chestiuni de credință, și îmi întărește impresia. Atmosferă cazonă, înecată în praf și ateism vlăguit. Un Tiraspol mai mare. VASILE GÂRNEȚ: Organizatorii ruși ne oferă trei mese gratis pe zi. Nu plec în oraș, la un concert de bun-sosit care se va desfășura într-o catedrală în reconstrucție, unde se află și mormântul lui Kant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din trupul calului s-a făcut sub acțiunea erozivă a timpului, care a dublat atrofierea aripilor, nevoite să stea mereu strânse. Absența eroului îl face pe cal să suporte efectul duratei și forma în care este găsit devine metafora universului vlăguit: „cum a-mbătrânit tată-tău, așa am îmbătrânit și eu”, „un cal răpciugos și bubos și slab”, „zăcând pe coaste”. Ca și cerbul care pornește potopul, calul zace pentru că energiile vitale s-au epuizat, și latența conservă forța de regenerare. Intrat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la secolul XXI Guvernul local Fără îndoială, în secolul XIX încercările centrale sistematice de a aborda problema gradului ridicat de corupție la nivelul autorităților locale au fost necesare. În orice caz, o consecință a perpetuării centralizării a fost un etos vlăguit și necompetitiv în rândul multor autorități, fapt care, pentru mulți, înseamnă că termenul imediat asociat conceptului de ,,guvern local" rămâne ,,birocratismul". Subordonarea guvernului local la cel central în Regatul Unit este o dovadă că, din punct de vedere istoric, responsabilitățile
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
școlar pe compartimentul Geografie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț îmi aducea la cunoștință, plecarea colegei noastre Jike în lumea tihnită a viselor. Vestea m a răvășit complet, preț de câteva momente nu mi-am putut găsi cuvintele, iar sufletul părea vlăguit, obosit. Rămăsesem cu telefonul în mână, privirea ațintită pe perete, cumva în căutarea celor mai frumoase amintiri. Aș fi vrut să plâng, să mă pot elibera, să-mi pot descătușa emoțiile și toate vibrațiile negative. N-am putut face nimic
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina, la sfârșit, după datină, se lăsa pe-o rână, pentru câteva minute, la o umbră improvizată, ca să-și odihnescă oasele trudite și mușchii vlăguiți. În puținele clipe de odihnă, truditorii își trăgeau, parcă, vlaga, asemenea gigantului Anteu, din adâncurile tainice ale pământului. Își continuau apoi munca, în a doua jumătate a lungilor zile de vară, cu o scurtă pauză pentru odihnă la chindie, când
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea lor agresivă, tăioasă. La capătul puterilor, înghițindu-mi lacrimile și indignarea, îi urmam peste tot, vlăguită, umilită, revoltată. Nu voiau să mă lase să mă îmbrac. Eram în halat, cu picioarele goale în papuci. Le am spus: „Trebuie să mă îmbrac“. „Nu, nu-i nevoie, rămâneți așa.“ „N-am obiceiul să primesc străini, bărbați, ca și cum ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cine va prinde și aduce un neamț la ei, va fi răsplătit cu un sac de porumb, i-a sărit în spate prin surprindere și i-a prins mâinile la spate cu o bucată de frânghie. Militarul era slab și vlăguit de putere, nu s-a putut opune. L-a scos din râpă mai mult trăgându-l de păr și împingându-l să meargă spre comandamentul rusesc. Oamenii îi spuneau să se poarte mai blând cu el, nu era înarmat, dar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a rugat Emilia, zadarnice au fost lacrimile și plânsul, medicii, puțini la număr față de numărul mare de pacienți cu răni de pe front, au ridicat din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția din organism, să moară acasă, la Pungești. Când carul a ajuns pe la Rediu, Emilia a trebuit să aprindă lumânarea la căpătâiul băiatului răpus de armele drăcești ale războiului și, acesta și-a dat sufletul, culmea, cam prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și pe moarte, de ziceai că-i prăpădenia lumii, nu alta! "Lovește!! Taie!! Împunge!! Ucide!!" Pentru Moldova și Ștefan!!!" răcneam de clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]