1,035 matches
-
indiană subst. valahaka are sensul „munte“ (E. Burnouf, p. 569). Și aici găsim seria munte: forță, putere anume rom. vlagă care în limbile slave, de unde se spune că provine, înseamnă numai „umiditate, umezeală“, ceea ce este rezultatul efortului depus (rus., bulg, vlaga, ceh. vlhko „umezeală“). Comparați și lat. potere „a putea“, rom. eu pot cu sl. pot „sudoare, transpirație“, adică ceea ce rezultă în urma muncii depuse de un om puternic (cu vlagă). Pentru corespondența munte: forță, putere a se compara și ebraic rum
DACO-GEŢII, OAMENII PĂMÂNTULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369863_a_371192]
-
înseamnă numai „umiditate, umezeală“, ceea ce este rezultatul efortului depus (rus., bulg, vlaga, ceh. vlhko „umezeală“). Comparați și lat. potere „a putea“, rom. eu pot cu sl. pot „sudoare, transpirație“, adică ceea ce rezultă în urma muncii depuse de un om puternic (cu vlagă). Pentru corespondența munte: forță, putere a se compara și ebraic rum „înălțime, ridicătură“ cu gr. romê „forță“ (Enciclopedia civilizației române, București, 1982, p. 682). Concluzia noastră este că, la origine, dac însemna „oamenii pământului“ (get fiind probabil o dublură sinonimică
DACO-GEŢII, OAMENII PĂMÂNTULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369863_a_371192]
-
mine colinzi, Să-ți sorb fiorii când pieptu-ți sânii mi-apasă, Cu pajiștea udă să tremur când tu mă cuprinzi. S-atingem cerul cu clocotul din valsul iubirii, Să curgem din extazuri astrale lacrimi fierbinți, Să ne-așezăm, storși de vlagă, pe pragul menirii Și peste al timpului verde hotar, muri-vom sfârșiți. Spre alte lumi îți voi cuprinde în suflet cărarea, Și-am să te leg cu fiori peste ființa-mi în zbucium, Spre fericire calea plângă-ne-o în
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
pădure tătarilor, căsăpiți cu ghioagele răzeșilor lui Măria Sa ȘtefanVodă. • Le-am dat pădure leșilor, care apoi ne-au compensat arând la jug și sădind Codrii Cosminului sub biciul Marelui Ștefan Domnul. • Le-am dat pădure fanarioților care ne-au supt vlaga existenței. • Le-am dat pădure arendașilor, cămătarilor, care apoi ne-au luat totul și cenușa din vatră, ci că era din arderea lemnului... • Le-am dat pădure muscalilor, pardon, ăștia nu le-am dat-o, au luat-o ei, noi
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]
-
ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
potopul trimis de-o nebună Se agită frunze de vânt spulberate Muzica stihiei a cuprins pădurea Trunchiuri dezbrăcate din eternitate Fluieră în codru delirând aiurea Scurtele rafale rătăcesc spre hăuri Gonite de neguri par că-s îngrozite Să-și refacă vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi nțite Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte! Fulgi de nea Fulguiește
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
pribeag pe la porți străine. Muntele, îl chem și acum cu mintea mea, mereu îl simt aproape, chiar dacă sunt la mii și mii de kilometri depărtare, ori de câte ori am nevoie de el. Slăvit să fi munte etern, căci tu mi-ai dat vlagă și știință, tu m-ai învățat respectul și mi-ai insuflat dragostea de neam și de glie străbună! Pe coasta ta, m-am simțit liber ca pasărea cerului și am hălăduit prin râpele tale, fugind mâncând pământul, atunci când vreun porc
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
zvâcnire, Iarna își face ritual, să rămână-n amintire, pentru anotimp hibernal. “Baba”-n care vremea este însorită, călduroasă, ca-n legendă prevestește trăirea prin an, frumoasă. Iar natura-n transformare, scăpând de ger și de brumă, să-și ia vlagă de la soare, covor verde lasă-n urmă. Anul de i-a fost rău sau bun, precum „baba” i-a prevestit, omul, duce pe-al vieții drum, predicții păstrate în mit. 1 Martie Din vol.,,Tradiții creștine și rotualuri populare românești
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
după el, în sens opus celui în care se află cuibul. Intui momentul în care mugurele avea să împrăștie tranchilizantul. Reuși totuși să se ascundă împreună cu creatură într-o grota deschisă sub nivelul peretelui stâncos, înainte de a se prăbuși fără vlaga. Nu aveau cum să scape! Mișunau cu toții, împânzind toată suprafața din jurul cuibului. Îi simțea, așa cum ei îl simțeau pe el. -- De ce mai ești cu mine? Îi făcu semn angarului să păstreze liniștea. Opri sângerarea, îi lega aripa și se strădui
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
retragă până nu le-a mai simțit prezența. În urma lor s-a descoperit o gură de ieșire, prin care o lumină orbitoare răzbătea prin legătura de pe ochii Emanuelei... O transpirație rece îi învăluia întregul trup. Tremura și era lipsită de vlagă. Deschise ochii și înțelese că se află în baie, jos, lângă ușă. „Cum am ajuns aici? Nu știu... Sunt prea obosită... Mă voi gândi mai târziu... Acum trebuie să dorm, mi-e foarte somn... și-mi este tare frig!” Pe
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ Cad petalele de crin, Frunzele foșnesc uscate, Dumitrițele își țin Capetele aplecate. Fără vlagă se ițesc, De sub păpușoi, bostanii, Vrăbiile ciripesc, Vântul scutură castanii. Se întinde și în crâng Toamna blândă, fermecată, Fluturii în vii se strâng, Unde-i poama parfumată. Măcieșii, cu năduf, Se dezbracă-n deal de straie, Să își spele finul
TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368103_a_369432]
-
o namilă cu numele de Zbierea. Nu cred că are legătură cu dumneavoastră, nu-i așa? Directorul îngălbenise, nu se aștepta să primească asemenea lovitură, era prea mult pentru o singură zi. Cerul căzuse pe el, s-a prăbușit fără vlagă pe scaunul de la birou. Și-a prins capul în mâini și a rămas așa câteva secunde bune. Cu un ultim efort a reușit să bâiguie: -Îmi dau demisia, acum lăsați-mă! Am ajuns mai rău decât atunci când am organizat căderea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1182 din 27 martie 2014 Toate Articolele Autorului Duc iar pe umeri stele fără vlagă Pășind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, A adus ploi și vânt de-amărăciune, A ascuțit tăișuri de cuvânt Și-a mărunțit povestea. O genune A înghițit tot zidul
ÎNSPRE „FĂRĂ NOI” de AURA POPA în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370200_a_371529]
-
Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Strămoșii noștrii plâng cu sânge Când văd că prostii ne tămâie, Iar viața noastră bâlbâie Și lanțul sărăciei strânge! Durerea inima îmi frânge Și storși de vlaga, ca lămâe, Strămoșii noștrii plâng cu sânge, Când văd că prostii ne tămâie! Iar noua inima ne plânge, Că azi ne-au oferit pe tavă O cupă plină cu otravă Și lanțul sărăciei strânge... Strămoșii noștrii plâng cu sânge! Referință
STRĂMOŞII NOŞTRII PLÂNG CU SÂNGE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353263_a_354592]
-
Am vrut să plec să mă alint în poala ta de vis, Dar trenurile au plecat, s-au dus parcă-n abis; Și singură pe un peron, te strig, măicuță dragă, Așteaptă-mă, nu te grăbi, și eu sunt fără vlagă; Prea mi-au luat-o cei străini, primesc la schimb poruncă, Nu mai am rude, sărbători, tot muncă, muncă, muncă; Te rog, nu te mai întrista, pune toate pe masă, Pe jos, dacă ar fi să plec, și tot ajung
AJUNG LA TINE-ACASĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353344_a_354673]
-
buze cu șoapta înfioratelor treceri... Uită pasul spre dincolo de Poartă și rostirea lui "a avea". Lasă pradă luminii, ființa sa. Drumurile nu încetează din a colbui versul. Rămâne singură, metafora să-și lunece trupul de foc printre oasele cuvintelor fără vlagă. Alăturate sau nu zborului ființei, aripile definesc fărâma de speranță. Zborul rămâne zbor dincolo de cuvintele nerostite ». Această formă de exprimare îi permite autoarei să se exprime într-un discurs liber (spre un "interlocutor" absent, ori abia ghicit printre rânduri) despre
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
2015 Toate Articolele Autorului Am urlat pământul și-l voi uda cu stele Să spună-ntotdeauna povestea vieții mele Urâtă și concavă, săracă-n bucurii Un drum de plin de otravă, din creangă în pustii Înmugurind aiurea, în toamna fără vlagă Mi-am urmat destinul nemai fiindu-ți dragă Culorile din mine murind în iarna sură Iar primăvara-ți vie mușcând de pe-a ta gură În sângerii nuanțe mi-am îmbrăcat iubirea În ochii tăi de tigru văzut-am fericirea
AM URLAT PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352853_a_354182]
-
parcă se întoarce aduce dintre neguri neconsolat venin, lovește și lovește, renaște iar ne paște urgia ce aduce amarul plin de spleen. Nu ești vinovat, tu mai lucești în falduri mai sunt Români ce te respectă și nu cer rodul, vlaga, zborul... ei te iubesc pentru un lucru simplu: s-au născut cu a ta căldură, tricolorul. Referință Bibliografică: Drapelul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1638, Anul V, 26 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa
DRAPELUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352970_a_354299]
-
mare suferință, nu are nici vigoarea verii, nici auriul sau roșcatul pur al toamnei, ci pare mai degrabă un amestec bolnăvicios de culori ce trec una într-alta palide, pe care o ființă rea și potrivnică le-a stors de vlagă și strălucire. O impresie de forță, siguranță și protecție ne-o oferă gardul mânăstirii alcătuit din piatră solidă, cu acoperiș de culoare roșie și cu chipuri de sfinți pictate pe zid. Porțile sunt larg deschise, pătrundem într-un spațiu mic
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
Am dat dispoziție șoferului să te aștepte în fața sediului administrativ. El are altă treabă în oraș. De muncitori mă ocup eu, poate să mai aștepte instruirea lor câteva zile până se rezolvă situația mamei dumitale. - Vă mulțumesc, îngăimă tânăra fără vlagă. Săndica era distrusă. Ținea la mamă mai mult ca la orice. Nu se aștepta ca la câteva luni de la dispariția tatălui să o ia de la capăt cu spitalul și cu bolnavi în casă. Cum era singură și nici rude care
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
lac având în față-aceeași perspectivă din barca mea crăpată și dusă în derivă de vânturi reci, ce mi-au venit de hac. Voiam ca să mă cațăr pe stânci, s-ajung pe culmi, să cuceresc cândva chiar Everestul, însă lipsit de vlagă mi-a fost întruna gestul și-am mângâiat doar jnepi în loc de ulmi. Voiam să zbor spre stele ca una să-mi aleg spre-a dăltui în ea a mea menire, dar aripile mele s-au vrut o răstignire al cărei
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353925_a_355254]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂRȘĂLUIND PRIN VENE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Simt în cadență sângele pulsând precum o legiune decimată, cu golurile proaspete în rând spre viitor ducându-și vlaga toată. Ascult străin cum pasul cadențat prin vene urcă ritmic înspre stele și parcă am fost și eu înnumărat, și am rămas un gol pulsând spre ele. Îmi port în piept sinistra defilare și tot mereu sunt cel din locul
MĂRŞĂLUIND PRIN VENE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354012_a_355341]
-
un sipet în odaia cea din față. Noi nu plecăm la cer când bate vântul, Ci ne tocmim aici cu noimă dusul, De când e lumea noastră și pământul Amiaza ne-a hrănit mereu apusul. Noi nu plecăm de-aici cu tot cu vlagă, Lăsăm și-o adiere de suflare În tot ce-am strâns cu sârg într-o desagă, Drept leac, prin vremi, la scumpa neuitare. Moștenitorule, și tu la fel ți-adună La ce-ți rămâne zestre de la mine, Iar tot obolul
MOŞTENITORILOR... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353137_a_354466]
-
ei de flori, a uitat însă din grabă să mai ia la braț și nori. Nori de ploaie răcoroasă să dea-n fiecare zi, că ne topim de căldură din vară cum vom ieși? Moleșiți ca niște muște, căpiate, fără vlaga căutăm umbră mai deasa, sau piscină mai degrabă. Ne-am bronzat fără de voie chiar la umbră printre vie, și-a rămas pe fata urma borului de pălărie. Dacă tine-asa căldură multa-ntr-una, fără nor, ne vom pigmenta cu toții că cei
CALDURA MARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352638_a_353967]
-
o lume de mistere. Comete cu stelare, albe trene, Îmi luminau pasiunile lumești, Mă strecuram printre stejari celești Îngreunat de gânduri și troiene. Zulufi de aur, ochii dulci de bragă, Vise ferite, le aștept din nou, În vremuri prăfuite, fără vlagă Doresc o primăvară cu... ecou. SINGUR Ești aici, ești frumoasă, Ești atât de duioasă... Sunt aici, sunt cu tine, ( Sunt doar singur cu mine ). POVAȚĂ Colorați-vă inimile cu soare, Izbucniți în petale de flori, Ciripiți pe alei sclipitoare, Faceți
MARTIE FIERBINTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352669_a_353998]