1,617 matches
-
dealurile Moldovei trăgându-și trena neagră după ea că o mireasă îmbrăcată în doliu. În spatele ei aleargă stelele să o atingă împodobindu-i rochia neagră, luna apare și ea somnoroasa dar plină de dorința de a salva lumină acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subțire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de metal/câmpia albă un imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-nghețate/când fâlfâie pe lume violetul”(Plumb de iarnă). „o pictură parfumată cu vibrări de violet”(Primăvara).”și
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
umbroși.Tu te-ai născut, primăvara, aproapeDe Învierea Mielului lui Dumnezeuși după datină noi te-am trimisLa El, jertfa curată, sânge nevinovat,Iertate să ne fie păcatele.Dacă nu te mai poți întoarceîn blândețea blăniței tale calde,... XVI. TEOLOGUMENA - DESPRE VOALUL LUI ISIS, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017. • Limba poetică, imaginea artistică, metafora, sunt visele frumoase ale unei lumi „ce gândea în basme și vorbea în poezii” acum pe cale de dispariție. Au rămas ici
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva fața ascunsă a zeiței Isis. Voalul care ascunde dar și revelează totodată frumusețea mistică în umbra căreia se ascunde ethosul autentic, tot ceea ce mai are încă semnificație estetică și cosmică pentru om. Lumina adevărului se ascunde ... Citește
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva fața ascunsă a zeiței Isis. Voalul care ascunde dar și revelează totodată frumusețea mistică în umbra căreia se ascunde ethosul autentic, tot ceea ce mai are încă semnificație estetică și cosmică pentru om. Lumina adevărului se ascunde ... Citește mai mult • Limba poetică, imaginea artistică, metafora, sunt visele
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva fața ascunsă a zeiței Isis. Voalul care ascunde dar și revelează totodată frumusețea mistică în umbra căreia se ascunde ethosul autentic, tot ceea ce mai are încă semnificație estetică și cosmică pentru om. Lumina adevărului se ascunde ... XVII
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva fața ascunsă a zeiței Isis. Voalul care ascunde dar și revelează totodată frumusețea mistică în umbra căreia se ascunde ethosul autentic, tot ceea ce mai are încă semnificație estetică și cosmică pentru om. Lumina adevărului se ascunde ... XVII. PIATRA FILOZOFALĂ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr.
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
se duce să Il vadă. Trupu-a rămas pe mal langă izvor Și-au pus pe pleoapa de sicriu țărână Și pod i-au pus, și podului zăvor Să se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormânt Ca voal de nuntă mamei să îi țeasă Să meargă mama la ospățul sfânt Să-I fie lui Iisus mireasă. Pe vale cresc păduri de spice Și vinul nou se pritrocește-n vii Vin îngerii din ceruri s-o ridice Precum icoana Precistei
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
murit cu sufletu-mpăcatCă pe Iisus se duce să Il vadă.Trupu-a rămas pe mal langă izvorși-au pus pe pleoapa de sicriu țărânăși pod i-au pus, și podului zăvorSă se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormântCa voal de nuntă mamei să îi țeasăSă meargă mama la ospățul sfântSă-I fie lui Iisus mireasă.Pe vale cresc păduri de spiceși vinul nou se pritrocește-n viiVin îngerii din ceruri s-o ridicePrecum icoana Precistei Marii.Pe cruce chipul ei
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CANDOARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adorm iar câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura. Mai
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
cu ochii de-azur și cu părul bălai, cu izvoare de dor și cu brațe de flori, cu penaj în alb-negru și cu vise-n culori! Vino, dimineață-nsorită de mai cu utrenii pe buze și dulceață în grai, cu voal de zefir, cu feeric decor, și cu poftă de viață, și lumină, și zbor, cu lacrimi de rouă, menuete de fluturi, cu strângeri de mână și bezele, săruturi, cu tăceri de luceafăr și cuvinte de-amor! Dimineață senină de mai
INVOCAŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383239_a_384568]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea mi se țese în voal de gând fugar Și-nvăluie făptura-ți sculptată pe altar, Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori Rămân în ceruri îngeri, neputincioșii martori. Adastă asfințitul sub cerga de-ntuneric Acolo, în tărie, sub licărul feeric Al aurei divine, pornirea-mi de
MIREASĂ-N FIECARE NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383321_a_384650]
-
prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri ascunsă toată într-un voal purpuriu, Broanteș simți cum îi crește inima în piept și se gândi cu emoție și recunoștință la frații și surorile lui, la părinții lui care-l dăduseră să-nvețe carte, la părintele Micodim care-i deslușise primele litere pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise de tot și petele de muște care-i acopereau obrazul și brațele de carton lăsau o impresie deplorabilă. Aș vrea să vizitez un muzeu de manechine goale. În comparație cu muzeul figurilor de ceară, cît de multe ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Toate chipurile Își scot capul pe jumătate. Ești condamnată să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele În suferință. Pocăiește-te. Și-n seara aceea de primăvară cînd aerul are irizări violete și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în foc, dar eu așa le-am spus babelor care s-au ocupat de îngropăciune. Căciulița aceea pe care o avea lângă cap mi-o amintesc, dar de baston, nu știu ce să-ți spun, trupul era acoperit cu o pânză de voal și n-am putut să văd bine. Cristian Toma răsuflase ușurat când socrul său îi spusese că moșul fusese îngropat cu tot cu toiag, dar iată că Pop nu mai era sigur. Ce să mai creadă? Oricum nu mai putea insista, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va fi clar ca lumina zilei: un pămîntean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni nici nu se Îndoise), dar că Necuratul Își avea complicii săi pămînteni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni, căruia parcă Îi căcuze voalul de pe ochi, vedea aievea legiunile lui Antichrist cucerind Sfînta Rusie, de aceea va ordona ca În toate cele trei sute șaizeci și opt de biserici moscovite să se citească la liturghii și unele pasaje din acea scriere. Astfel Încît, preceptelor aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu voluptate, Încercând să stingă surâsul acela care Îi răsărea mereu În fața ochilor. Respirându-i suflarea, Începu să Înlăture vălul subțire care Îi acoperea sânul. Sfârcurile Întărite de excitație se Întinseră către el, slobozite din apăsare. Când Începu să slăbească voalul care Îi strângea pântecul, Amara Îi apucă mâna, cu o forță neașteptată, oprindu-l. Apoi se ridică Încet-Încet În picioare, ținându-l mereu la distanță cu vârful degetelor. El făcu un pas În față, Încercând să prindă creatura care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cei urâți, și ne face plăcere să ne întâlnim unii cu alții. Ne privim în ochi și râdem, pentru că acolo îi vedem pentru o clipă pe Moni și Zoe, un monoclu și o lornietă, un joben și o pălărie cu voaluri, un baston de abanos și o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ciorba la fiert pe ea. Evona Wylezynska era o poloneză cu părul tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cuprinde altă dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-am rugat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
depărtărilor de unde, ca pe o linguriță de argint inima-mi pierită o strigă, sorbind-o. Dar, ca moliftul în iarnă, incoruptibilă esență, această Moldovă există în orașul potrivnic al lui Bucur, întrunită în omul placid și primitor, cu taine de voaluri riverane din care pentru unii se desface pierzare, pentru alții, mesagiu de tânără grație; omul mai mult decât inteligent: conservator și coordonator, el, singura noastră rațiune de a scrie, omul admirabil prin care s-a provocat și convocat în mare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a ta aleasă! Sunt a ta prințesă în rochie de mătase! Visul copleșește cu al său tablou! Simt a soarelui blândețe și trăiesc din nou. Un chip mă tot privește, zâmbindu-mi mereu Tu apari in față, precum... mândru Zeu. Voalul gândului plutește în lin zbor, Alba pasăre... dispare dup-un negru nor. O lacrimă se scurge în...izvorul ei E patima iubirii, ce umple ochii mei! Mă rog în veșnicia visului de dor, A nopții deasă geană s-alunge orice
DORINŢA VISULUI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364326_a_365655]
-
albastră, nefiresc de albastră, difuzând ca printr-o fantă din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în clipa în care superba făptură a trecut prin perdeaua de lumină, halatul ei alb ca din voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă și senzuală. A dispărut cu micvuța cartea de vizită în mânâ și a pășit ca și cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele goale, plutind... Încă fixez consternat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Sectorului 6, București. La fericitul eveniment au participat familiile celor doi, rude, cunoscuți, prieteni, colegi de serviciu. La petrecerea mirilor s-au reunit aproximativ 40 de invitați. Ruxandra-Antoaneta Ivanov a purtat cu această ocazie o rochie de culoare corai din voal. Tinerii căsătoriți își vor petrece luna de miere în străinătate, la Roma. Ruxandra și Florian își doresc să aibă doi copii. Ruxandra-Antoaneta Ivanov, licențiată a Facultății de Geografie, este geograf la Administrația Națională "Apele Române", iar Florian lucrează în prezent
AU SPUS DA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361497_a_362826]