2,638 matches
-
2012 Toate Articolele Autorului A stat ceasul în perete Cu limba scăpată-n gol, Clipele îmi dau ocol, Păsări nevăzute, bete. Sunt și dulci, dar și amare, Este noapte, e târziu, Am uitat ca să mai scriu, Încurcat în minutare. Dorm vocalele călare, Pe o pernă fără fulgi, Somnule, de ce-mi alungi Amintirile bizare? Trec ca paseri fără pene Gândurile spre liman, A trecut încă un an, Sângele curgând prin vene. Văd cocorii iar plecând, Înșirați aerian, Parcă totul cade-n
A STAT CEASUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365839_a_367168]
-
în ele viața e în act, deasupra visului, iar visul nu se rupe de viață! Aceasta, sigur, analizat în proporțiile dominante din întreaga operă componistică a maestrului Marius Țeicu, o operă în care se încorporează tot ce înseamnă muzică (solistică vocală, solistică instrumentală - oboi și instrumente cu clape -, compoziție, orchestrație, dirijare, predare lecții de muzică...) În majoritatea melodiilor compuse de Marius Țeicu există un foarte bine conturat gen descriptiv prin ritmul în care se poate percepe chiar compozitorul, trăind în ele
MARIUS ŢEICU. ZILELE ÎNSORITE, ZILELE ÎNFRIGURATE, BINELE, NEBINELE MUZICII UŞOARE ROMÂNEŞTI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366023_a_367352]
-
față: - Derbedeule...ți-ai bătut joc de pantofii mei, mi i-ai distrus! - V-am spus că nu sunt lustragiu de meserie... Ceea ce a urmat este greu de descris. Un urlet tragi-comic a făcut dovada predilecției d-lui Constantin pentru vocala “O”, fie în asociație cu vocala “a”, fie cu vocala”u”, fie asociindu-le pe toate trei în asemenea împrejurări. Reacția în lanț fusese declanșată de pietrișul zgrunțuros din pantofi. Dl. Nedelcu încerca, fără succes, să-și ascundă zâmbetul ori
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
de pantofii mei, mi i-ai distrus! - V-am spus că nu sunt lustragiu de meserie... Ceea ce a urmat este greu de descris. Un urlet tragi-comic a făcut dovada predilecției d-lui Constantin pentru vocala “O”, fie în asociație cu vocala “a”, fie cu vocala”u”, fie asociindu-le pe toate trei în asemenea împrejurări. Reacția în lanț fusese declanșată de pietrișul zgrunțuros din pantofi. Dl. Nedelcu încerca, fără succes, să-și ascundă zâmbetul ori, mai bine zis, reușise cu brio
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
i-ai distrus! - V-am spus că nu sunt lustragiu de meserie... Ceea ce a urmat este greu de descris. Un urlet tragi-comic a făcut dovada predilecției d-lui Constantin pentru vocala “O”, fie în asociație cu vocala “a”, fie cu vocala”u”, fie asociindu-le pe toate trei în asemenea împrejurări. Reacția în lanț fusese declanșată de pietrișul zgrunțuros din pantofi. Dl. Nedelcu încerca, fără succes, să-și ascundă zâmbetul ori, mai bine zis, reușise cu brio să-și stăpânească hohotele
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
la vreu copilaș de-al lui, că-i zicea așa), se miră Costache, nu-l vezi ce zdrahon de bărbat e? - Mă taică, după cum te văd, îți miroase a-nsurătoare... Zi că nu-ți aflai secretul? - A!... am scos o vocală răgușită, la care a adăugat cu înțelepciune. - Cine ar străbate, pe-o așa punere de cap, atâta drum... numai ca să vină să se cinstească la cuscru Ilie? Să nu-mi zici mie, Pandelică, dacă scrisorile tele n-au trecut prin
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
iarbă și cuvintele poetului care se încheagă în „propoziții simple” să poată fi citite de „diminețile somnoroase”. Oricât ar fi ele de harnice (firele de iarbă) nu ajung să formeze fraze pe la „amiază”, rămân „fire de iarbă cu gust de vocale” care seamănă cu un „semn de mirare”. Firul de iarbă care reprezintă verdele, culoarea speranței, poate fi în poezia lui Petre Ion Stoica chiar fertilitatea versurilor sale: poate fi sensibil, firav, în bătaia vântului sau poate fi puternic, chiar un
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
spuneam „domnul Caragiale”.Aici am luat primele exerciții de dicție și lecții de mișcare scenică. Mai târziu acestea mi-au prins foarte bine în formarea mea ca interpret profesionist de muzică populară. Pe la 13 ani am devenit una dintre solistele vocale ale Cercului de acordeon, susținând multe spectacole cu această formație. După anii copilăriei au venit, firesc, anii adolescenței. Sufletul meu a intrat într-o altă lume. Profesorii și colegii mei de la liceul „Iulia Hașdeu” și de la Școala populară de artă
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
despre popoarele care vorbesc limbile latine? Nimic, firește. De ce oare atunci sunt admirate națiunile noastre pentru stilul direct, deschis, fără ocolișuri, acel „ce-i în gușă-i și-n căpușă”? V-ați întrebat vreodată dacă există vreo legătură între abundența vocalelor din italiană, spaniolă, română sau portugheză și modul în care sunt clasificate aceste popoare drept comunicative, gălăgioase, extrovertite? Și de ce nordicii, japonezii și chinezii, care vorbesc lent, cumpănit și par a se interoga tot timpul, trec drept oameni introvertiți, greu
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
lemn în spinare să mă întrebe ce este viciul acesta ar putea să fie o artă sau o literă din care doar ultimii oameni au dreptul de a sorbi cucuta acelui cuvânt dacă ți-aș sculpta plânsul cineva o să pună vocalele tu vei desena tăcerile dintre sunete iar dumnezeu ritmul Referință Bibliografică: dezmățul ferestrei și lumea pe bucăți / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 682, Anul II, 12 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Daniel Dăian : Toate Drepturile
DEZMĂŢUL FERESTREI ŞI LUMEA PE BUCĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351003_a_352332]
-
pustiu dureros m-a cuprins ce siberii albe cu ghețuri și zăpezi printre taigale pustii unde se odihnesc lupii secolului douăzeci și unu gata oricând să sară cu colții în ceafa cuvintelor să le sugrume, să lase în urmă numai hoituri de vocale și consoane schioape înecate în sânge e bal mascat la bellagune o caleașcă veche a oprit și din ea au coborât măștile de carnaval marchizi pedanți în pași de gavotă și crinolinele care se rotesc în valsuri galante gondolierii dorm
E BAL MASCAT LA BELLAGUNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345565_a_346894]
-
Peisaj scufundat în somn)... Sau, oedipian: „Poate că Bruckhardt avea dreptate, se poate vorbi despre moarte fără să întindem mâna spre ea?” Stihuirea, aflată sub vraja unui Rabindranath Tagore, Lucian ori Diogene din Sinope, trece grațios de adunarea expresivă a vocalelor în indicii impresivi ai înmulțirii întru cuvînt. Se observă o dezbrăcare perseverentă de fapte, cu scopul atingerii purificării. Ținta nu-i pradă părelnică, ci chiar ațintirea spre unimea adâncă și originară. Investigație lirică neliniștitoare, situată în față cu abisalul, ca
REVERIA CUVÂNTULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356368_a_357697]
-
mai sunt loc de inspirație. Ce spune poetul Vălăreanu? - Pe corzile la harpe îmi sun cântecul pe corzile la harpe așez în cuvinte, fior tremurat de glas, pâna-mi alunecă sub până un șarpe singur, tristul poem gravat în plexiglas. plâng vocalele umilite-n lacrimi coboară înțelesul uimitor de clar, îmbracă în sunete negrele pătimi cu un ceremonial tăios de sticlar. au sufletul lemnului, al pietrei rare inima-n lacrimi cînd o vor stinge, închid în durere pornită cărare sa simta drumeții
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
la cina cea de taină a cuvintelor, el stătea într-un picior și cânta din necuvinte, era tot ca înainte, înghițea silabele pe nerăsuflate cu usturoi, cu fripturi și alte bucate, mi-a dat și mie un os dintr-o vocală să mă lecui de viața patriarhală, avea un ochi în frunte și unul la picior, plângea săracul de dor, dorul lui cel mioritic de iubire, de natură și de orice creatură. behăia printre silabe și mergea în patru labe, băuse
LA CINĂ CU NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354959_a_356288]
-
lemn în spinare să mă întrebe ce este viciul acesta ar putea să fie o artă sau o literă din care doar ultimii oameni au dreptul de a sorbi cucuta acelui cuvânt dacă ți-aș sculpta plânsul cineva o să pună vocalele tu vei desena tăcerile dintre sunete iar dumnezeu ritmul ... Citește mai mult nu am răbdare să-mi dezbrac trupul de pietrear crește un munte întreg de înălțimeiar umbra ta îngrămădită pe cers-ar fi umplut la răstimpuride toate jumătățile orașuluidacă mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
ducă Din lăcașul vieții scunde Trece timpul. Vine schimbul Nu mai e de mult o glumă Domnilor, pălește nimbul Diferența e o sumă Și cu care datorie Mori în fecare zi Totul e oratorie Până când nu va mai fi! Mor vocalele în noi Și n-ai ce să pui în loc Nu mai cresc altele noi Nici mai bune, nici deloc Ne-a păscut seceta care Ne-a iubit de mici și dacă Plânge vântu-n fiecare Toamnă, cu ciochini de bacă Fiindc-
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356639_a_357968]
-
un câmp de bătălie Între cei vii și-ntre cei morți. Bate un vânt straniu peste vechile catedrale, Undeva se aud sunând clopotele, Doi vraci cu niște figuri banale Ne spun povești orientale. Suntem și noi niște frunze, Se plimbă vocalele pe lângă noi, Aruncăm cuvintele lăuze Și ne strecurăm printre soare și ploi. Destinul nostru doarme în vatră, aproape, Și râde precum Gioconda la Luvru de noi, Ne spălăm de păcate cu prosoape, Un fel de giulgiuri pline de sânge și
A MAI TRECUT DIN VIAŢĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356751_a_358080]
-
Lîngă dulceața ta de catifea Apoi de cade brumă peste dealuri Noi construim atîtea idealuri Cît nu putem a le mai numără Dă-mi mie, mie dă-mi făptura ta Că tu zici nu, Și nu stia cu' Se potrivesc vocalele-ntr-o nuntă Cînd munții cei bătrîni deja se-ncrunta Cină văd cum minunată din poveste Se fereca de zici că nici nu este Dar ce păcat ți-a întinat făptura Ce vis amar ce ți-a tulburat făptura Ridica
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Găsim chiar gata „șarpe“ în fijiana, în Sudul Oceanului Pacific, ghati tot „șarpe“ în kamasau (Papua Nouă Guinee). Cu g/k: katin „femeie“ în kazakh, kyrgyz, bashkir. 6) Eva, numele femeii lui Adam, pe ebraica era Hawa, dar nu se scriau vocalele, grecii și latinii l-au preluat Eva, deci era e. Noi îl comparăm cu aramaic hewya „șarpe“. Iată ce citim în românul The Seven Perfumes of Sacrifice, de Amy Logan: - Didn't you say Hawwa? - No, hewya. Serpent. How funny
SNAKE, VIPER de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369862_a_371191]
-
e și phokojoe în idiomul Sesotho (Rep. Sud Africană), iar pokiha la maori, Noua Zeelandă , seamănă și ea cu poko/pokom"soare în maidu, California; în sfârșit push"vulpe" în torwali, Pakistan, se apropie de numele soarelui fenician shapash cu alte vocale și mai ales cu pus"astru diurn" în limbile zwall, shall din Nigeria. Așadar lat. vulpes, explicat prin PIE*h2wl(o)p-h2ulp"vulpe roșiatica" trebuie pus în legătură și cu Palk, zeul soarelui la coreeni cu p- eliminat și cu
VULPE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369924_a_371253]
-
XXXIV-ARCUȘUL UITAT Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Poem hieratic XXXIV de David Sofianis reeditare 21. 02. 2014(A.D.) Arcușul uitat a mai rămas din tine ființă vie doar struna din vocale doar praful din sacâz de chihlimbara vorba atârnă nemurirea avântului din suflet pierdut și iar găsit atâta veselie penumbra din genune nu are cum să fie hălăduind prin vis că primordială harfa statornicind cu grijă căldură din iubire candoarea din
POEM HIERATIC XXXIV-ARCUŞUL UITAT de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370079_a_371408]
-
potrivite din punct de vedere ecuațional. Iar asta nu o poate face, cu siguranță, oricine. „Am avut noroc în viață! Dumnezeu m-a salvat mereu!”, îmi spunea Profesorul, cu acea o voce care prelungea plăcut, ca într-o cântare bizantină, vocalele, apăsând, în alte dăți, edificator, anumite silabe-cheie în momentul expunerii, silabe despre care știai că vor să cuprindă în structura lor limitată, de fapt, întreaga esență a discursului. Într-adevăr, dacă divinitatea nu ar fi decis ca viitorul copilului Simion
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
bé[au] oamenii buni“, ori, în aceeași manieră „subtil-infiltrant-folclorizată, cu priză directă“, și în cele de sub titlurile ce umblă nu numai la „cutia cu zâmbetele Pandorei“, ci și la „injurie“, sau la „sinestezia dinților cariați“, evident, fără „sângele scuipat“ în vocală de eroul liric al lui Artur Rimbaud („ieșit de la stomatolog“): «Licitație fără strigare», «Ciorba mamii ei de viață», «Întunericul câștigă la puncte», « Dinții cariați ai unui sfânt», «Bichinii tăi cu diamante», «Omul mort din gardul viu» etc. Există și texte
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
o mare țeapă le-a venit de hac, Înspăimântând odat cu gândul rău din născare, Apare frumos și pedeapsca din cer ca o 'boare! Pentru o țară mică o mare conduită morală, Venit’a în numai doi ani de domnie ‘vocală’, Căci fenomenul care avut-a ecouri epocale, Manifestându-l prin claim de furori abisale. Se mirau și mai marii 'trenători' de la sultan, Ce orbecăiau-n șmecherii ce aveau în turban, Cum de piețele bogate-n atât de multe comori, Chiar
VLAD ŢEPEŞ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370256_a_371585]
-
cu sonorități rotunde și plăcute. În schimb, un alt străin (nu-i spun etnia), mi-a declarat că limba română i se pare oribilă, cu sonorități țipătoare, având cuvinte metalice care „scrâșnesc”, cu unele sunete precum „ț” combinat cu unele vocale tari în silabe ca „ți”, „țo”, „ța” sau cu alte consoane în sunete precum „cț”, „mț”, „nț”. La fel, combinațiile consoanei „c” în „ci”, „ce”, „sci”, „șci”. Alte cuvinte sunt șuierătoare, cu sunete precum „sâ”, „șâ”, „sea”, „șa”, ori hârâitoare
FRAGMENT DIN ESEUL „LIMBA ROMÂNILOR” de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370277_a_371606]