367 matches
-
ulmi”. Procedeele stilistice conferă baladei nuanțare, muzicalitate și putere de sugestie. Fraza amplă, bogată în imagini poetice, cuprinde un număr mare de versuri, intensificând suflul epic. Subtila împletire a realității cu fantezia se realizează prin hiperbole descriptive și narative. Repetarea vocativului „Maneo, Maneo, fiară rea” dă mai multă acuitate dialogului. Formulele introductive și de încheiere, exterioare cadrului acțiunii epice, sunt laconice, unele variante renunțând la ele. Cu o vibrație de poezie autentică, balada rămâne una din cele mai valoroase creații ale
TOMA ALIMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290212_a_291541]
-
plai", "gură de rai","lacrimi de sânge", "mândră crăiasă, a lumii mireasă", iar personificarea este prezentă în umanizarea mioarei, a oilor,în cântecul fluierelor sau în inegalabila alegorie a morții. Folosirea din abundență a diminutivelor, multe dintre ele la cazul vocativ. "oiță bârsană", "mioriță", "bolnăvioară", "drăguță". "drăguțule bace", "ciobănel", "măicuță", "fețișoara", "mustăcioră" subliniază încărcătura emoțională a textului, accentuează lirismul, dă un spor de gingășie sentimentelor exprimate. Ca și în alte creații populare, se întâlnesc, ca formule specifice, dativul etic ("vor să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
poetul se dedă la mici ghidușii, la ștrengării grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Observator cultural, 97-98, 2002). Pe forumul ziarului ,Gândul", comentariile cititorilor indignați sau entuziasmați recurg frecvent la forma familiară de desemnare - ,zilele trecute, când se comemorau 15 ani de la Revoluție, dispăruse cetepeul..." (gandul.info, 22.06.2005) -, folosită chiar și la vocativ: ,între tine, CTP-ule, și Pleșiță nu este nici o diferență" (ib.). Efectul e sporit de acumularea siglelor, care accentuează aspectul instituțional al numelui; de pildă, Centrul Român de Presă și ziaristul care îl conduce sînt desemnați în mod similar: ,CRP-ul
Nume devenite sigle by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11409_a_12734]
-
la București, în 1919; s-au revăzut la Paris, prin noiembrie 1930. Mesajele poetului, 40 în totul, incep în 1930 și se termină în octombrie 1947, trecând de la "iubite domnule Munteanu" la "dragă Bazil" și, prin 1938, la "scumpe Baiazid" - vocativ inventat de fetița lui Blaga. Situația materială a scriitorului-diplomat cunoaște, prin martie 1938, o stare de precaritate, după alegerea sa în Academie din 1937 și o scurtă participare la guvern că subsecretar de stat la Externe: Scrisoarea ta ultima m-
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
Legația, să plec și eu - închipuieste-ti! - la Paris. M-am resemnat; peste câteva zile plec în concediu, în Transilvania (p. 311). DOAR 8 scrisori s-au păstrat de la Nichifor Crainic (1889-1972) în direcția lui Basil Munteanu, din perioada 1929-1938. Un vocativ exprimă intimitatea dintre ei: Mi-a scris Blaga după ce te-a văzut la Paris, încântat de tine. Bursucule, noi toți te iubim, dar tu uiți mereu revista (pp. 338-339). Doi ani mai tarziu, reproșul de a nu avea colaborări ale
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
Scrierea corectă a formelor verbelor a fi și a lua, a pronumelor personale: eu, el, ea, ei, ele și *a pronumelor personale de politețe. Punctuație ● Semnele de punctuație: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, virgula în enumerare și* cazul substantivelor în vocativ, două puncte (înaintea dialogului și *a enumerării). 3. Elemente de construcție a comunicării Lexic ● Cuvinte cu aceeași formă și sens diferit. Morfologie ● Cuvântul - parte de vorbire (actualizare). ● Substantivul: felul, genul și numărul. ● Verbul - numărul, *timpul și *persoana verbului. ● Pronumele - pronumele
ANEXĂ din 4 octombrie 2011 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi Sportului nr. 5.528/2011 privind aprobarea programelor şcolare integrate prin care se realizează educaţia de bază în cadrul programului "A doua şansă" - învăţământ primar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/236834_a_238163]
-
dintre care cele mai importante sunt: Vocabularul bielorus se înrudește, în ordine, cu cel ucrainean, cel polonez și cel rus. Iată câteva cuvinte și expresii uzuale: Substantivele au 6 cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ), la care se adaugă vocativul, mult mai puțin folosit.
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are formele "un", "ună", care nu se declină, la plural existând numai în unele graiuri
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
oameni", "roată - roți", "fată - fete", "steag - steaguri", "pijama - pijamale". În multe limbi substantivele își modifică forma după caz, marcînd astfel diverse funcții în enunț: subiect, posesor, instrument, obiect, loc etc. În română există cinci cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
și vocativ. Totuși, spre deosebire de pronume, substantivele pot avea numai cel mult trei forme distincte în funcție de caz: formele de nominativ și acuzativ sînt identice și la fel și formele de genitiv și dativ. În plus nu toate substantivele au formă de vocativ.
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
ca frecvență. Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 1,43% [[Substantiv]]ele românești se declină în funcție de gen (feminin, masculin și neutru), număr (singular și plural) și caz (nominativ/acuzativ, dativ/genitiv și vocativ). Articolul, asemenea adjectivelor și pronumelor, se [[acord (lingvistică)|acordă]] în gen și număr cu substantivul pe care îl determină. Româna este singura limbă romanică în care [[articol hotărât|articolul hotărât]] este "[[enclitic]]", adică este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
în redactarea textelor defilante și a subtitrărilor, precum și situațiile în care textul este scris ocazional sau chiar sistematic fără diacritice, dovadă a dezinteresului și a comodității redactorilor. Cele mai multe greșeli de punctuație privesc folosirea virgulei. Frecvent cuvintele de adresare în cazul vocativ și apozițiile nu sînt încadrate de virgulele necesare ("Toți Doamne și toți trei!", "A fost ucisă Cristina de soțul ei Alexandru?"), iar în enunțurile în care pentru concizie este omis verbul, lipsa acestuia nu este marcată cu o virgulă, așa cum
Elemente problematice ale limbii române () [Corola-website/Science/296532_a_297861]
-
aceste inscripții despre oamenii care le-au produs și despre Perioada miceniană în ajunul așa-zisei Epoci grecești întunecate. Spre deosebire de varietățile mai târzii de greacă, miceniana avea probabil ceva mai multe cazuri gramaticale, nominativul, genitivul, acuzativul, dativul, instrumentalul, locativul și vocativul. Instrumentalul și locativul, însă, au ieșit, treptat, din uz. este conservată în scrierea Linear B, compusă din aproximativ 200 de semne și logograme silabice. Deoarece Linear B e derivat din Linear A, sistemul de scriere al unei limbi minoane nedescifrate
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
bliži" „mai apropiat” > "najbliži" „cel mai apropiat”. Sunt posibile trei construcții cu grupul de termeni dintre care se distinge unul prin atributul adjectival la superlativ: Dăm mai jos ca exemplu declinarea unuia dintre tipurile de adjective regulate: Observații: La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Pronumele de politețe este "Vi", scris de obicei cu inițială majusculă. Formele accentuate se folosesc: La instrumental, persoana I
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
numește complementul: "Čovjek ima snage onoliko koliko mora imati snage da bi izdržao do svojega kraja" „Omul are atâta putere, câtă putere trebuie să aibă ca să reziste până la sfârșitul său”. Complementul indirect poate fi la diferite cazuri, în afara nominativului și vocativului, în funcție de regimul verbului regent: În privința complementului circumstanțial de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea - cu verbe care nu exprimă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
totdeauna accentuată, iar adjectivele mai lungi, ca acest exemplu, au accent și pe rădăcina formei de bază. Adjectivele se declina astfel: Formă lungă Formă scurtă Observații: Formele și declinarea pronumelor personale sunt cele de mai jos: Observații: 1. La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvant fonetic cu un cuvant accentuat care le precede. Exemple: "Dajem ți ovaj
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Acestea pot fi: Sunt și prepoziții compuse din: Prepoziția se folosește înaintea unui grup nominal pentru a forma un atribut substantival sau pronominal, ori un complement. Elementele nominale ale acestuia trebuie să fie la un anumit caz (în afară de nominativ și vocativ), cel cerut de prepoziție. Cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sens sau de natură verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanta a ~ ∅. Vocală a este
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nominativ ("Zovem se Marija" „Mă numesc Marija”), dar poate fi și la alte cazuri: Complementul direct este de regulă la acuzativ fără prepoziție, dar este la genitiv în următoarele cazuri: Complementul indirect poate fi la orice caz, în afară de nominativ și vocativ: În privința complementului circumstanțial de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea - cu verbe care nu exprimă deplasarea spre un loc
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
fiecare zi”), și înaintea verbului în cazul contrar: Svakog dana se viđamo" „În fiecare zi ne vedem”. Locul adjectivelor pronominale Adjectivele pronominale stau de regulă înaintea substantivului din grupul nominal. Numai adjectivul posesiv stă după substantiv, dacă acesta este la vocativ: "Slušaj, prijatelju moj!" „Asculta, prietene (al meu)!” Dacă substantivul este determinat de mai multe adjective pronominale, cel mai aproape de substantiv stă adjectivul posesiv, înaintea acestuia - adjectivul demonstrativ, interogativ sau nehotărât, iar înaintea acestora - adjectivul "sav" „tot” sau "ceo" „întreg, tot
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
s-a realizat o adevărată „stăpânire romană” la nord de Dunăre. Răspândirea creștinismului în limba latină la nordul Dunării demonstrează romanizarea ireversibilă a populațiilor de substrat. Din limba latină provin termenii de bază ai creștinismului: biserică < basilica; Dumnezeu - Domine deus (vocativul lui Dominus deus); duminică < dominica dies; înger < angelus. Romanitatea din sudul și nordul Dunării a continuat și s-a consolidat în secolele IV-VI. Autohtonii s-au integrat definitiv și deplin în romanitatea orientală, „uitându”-și limba inițială și cea
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
sunt despărțite de restul acesteia prin virgulă/virgule sau cuprinse între linii de pauză: "Am greșit, vai!"; "Aici e, vai, mai rău"; Aici e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se despart prin semn de punctuație de substantivul la vocativ care le urmează: "Măi Ioane!" Același este cazul interjecțiilor "iată" predicativă urmată de complementul ei direct ("Iată casa!"), "ia" urmată de un verb la imperativ sau conjunctiv ("Ia vezi!, Ia să vedem!") și "hai" urmată de conjunctiv: "Hai să mergem
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
perfecțiunii. Atrag atenția, fascinând, dar și deconcentrând cititorul, versul liber, sugestia, ambiguitatea, limbajul, având caracterul unui experiment poetic. Acest vers schimbă tonalitatea de odă și impune privirea din prezent spre trecut. Eul se adresează acelui "tu" ambiguizat prin substantivele la vocativ. "Tema" poeziei “Cu o ușoară nostalgie” este trecerea timpului. "Elementele de prozodie" sunt următoarele: Poezia este alcătuită din trei catrene.Deosebirea de construcția clasică, în catrene, o dă prezența versului final, care are rol de a elibera ideea poetică de
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
lectură a întregii poezii, ca rememorare nostalgică - amintire a stării de a fi a unei vârste anterioare, de-atunci. Acest vers impune eul ca instanță a comunicării în textul poetic, care se adresează autoritar acelui “ta” ambiguizat prin substantivul în vocativ, sugerând obținerea fericirii depline - presentimentul pierderii acesteia.
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]