1,651 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MOȘ NICULAI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului MOȘ NICULAI Când iese voios din Rai, Cică Moșul Niculai E condus cu mult alai De mulțimi de păsărele Spintenele, Voinicele, Ce se cheamă Și se-nhamă Fără teamă, La caleașca-i de argint Ușurică, nu vă mint, Zice-se că nici n-o simt
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383225_a_384554]
-
și noi cu copiii! Haideți și voi, la joacă! - Hai, că venim! Răspunse Alina, mama Mălinei, hai Andrei! Hai și noi, că nu am apucat să ating zăpada în acest an, dacă n-a nins. Mamaie, săru’mâna! Salută ea voioasă pe mama lui Andrei. - Săru’mâna, mami! - Bună, copii! Răspunse mamaie, haideți că ștrengărița asta mică m-a scos afară, pentru că a vrut neaparat să se joace cu zăpada, cu Mioara și cu Săndel. Apoi, dacă voi ați venit, eu
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o zi minunată. Ciocârlia se înălța voioasă în văzduh după vreo musculiță inconștientă, albinele bâzâiau harnice în căutarea prăzii, fluturii își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
personaje se duc la muncă, să-și ocupe posturile de lucru în textul nostru. A răsărit și soarele, un soare arzând vesel, arătându-și dinții. Gospodinele au început să-și bată tapetele, făcând să cadă cuvintele, virgulele inutile, copiii merg voioși spre Școala de literatură, printre blocuri au oprit câțiva editori strigând „Texti cumpar! Texti goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de cerneală, iar peste toate, de la bucătărie, se aude glasul soției anunțându-te bucuroasă: „Azi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plină de fire din puloverul lui în care mă strivea. într-un final mi-a dat drumul. Am îndepărtat niște scame de lână care mi se lipiseră de rujul de pe buze. —Bună și ție, brută, am spus pe un ton voios. îl iubesc enorm pe Tom. —Care-i treaba? Din reflex, Tom și-a scărpinat gânditor ouăle. A, mai nimic de raportat. Paul și Claire s-au ciondănit toată ziua. Nici nu mi-aș fi dat seama, dar fac atâta zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-și dea seama că a greșit persoana. Nu-mi place să refuz cadourile. Un grup de lângă mine a început să cânte ceva despre Galway Bay, cu capetele adunate la un loc. Tom mi-a sesizat prezența și mi-a făcut voios cu mâna, deja afumat pe jumătate. Sam, frumoasa mea! Ce mai faci, fetiță? Sigur, ești o viziune a frumuseții în seara asta. Probabil își dă seama că exagerează cu accentul, dar oricum e la fel de enervant. —Bine, Tom, am spus, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am spus simplu. A urmat un moment de pauză, după care el a izbucnit în râs, împrăștiind tensiunea; un râs natural, ce-i antrena toate trăsăturile feței. Gura îi era largă și mobilă. —Joci dur, nu-i așa? a spus voios. De ce ești așa răutăcioasă? Ce ți-am făcut? Puteam să îmi imaginez câteva lucruri cu care ar putea începe. —OK, abia m-am angajat aici, acum câteva zile, am răspuns zâmbindu-i înapoi. Când se deschide atunci, asta, expoziția? Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
groasă și dulce, iar paznicul râdea într-un fel lingușitor. —Reg ar putea să vă explice mai bine, domnișoară, a continuat el. Dar acum este într-o conversație cu unul din partenerii noștri. E vreo problemă? Nu, deloc, am spus voioasă. Știu că ea și Veronica au întrerupt legătura pentru o vreme și probabil Laura și-a schimbat serviciul de când nu au mai vorbit ele. Deci e mereu aici, nu? La doamna Archer mă refer. — Da, da, domnișoară. Sau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scrisorile pe care Catherine le scria femeii aceleia. O grămadă de lucruri s-au potrivit atunci. Iar el era speriat de un scandal, am spus încet, aproape pentru mine. Aproape că a avut un atac de cord, a spus Walter voios. Credea că domnișoara Jackson se va duce direct la ziare. Aș fi putut să îi spun că nu se va întâmpla asta. Nimeni nu va fi interesat. Erau doar scrisori de dragoste. Până la urmă nu e Lady Di. El crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la sinagogă, n-ai mai dat de mult pe-acolo, i-a spus Charlie la sfârșit. După plecarea lui Charlie, Noah a început să se roage plângând: „Doamne, rege al universului, tu știi cât de mult Te iubesc și cum voios și iubitor vreau acum, la bătrânețe, să Te servesc, dar nu știu cum“. Noah a așteptat un semn că El, Cel de Sus, a auzit rugăciunea lui. În zadar, n-a venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și mă invidiază. Aceste visuri și închipuiri îmi plăceau grozav, dar (oricât de straniu și de ilogic ar părea) tocmai acest sentiment de plăcere pe care mi-l trezeau imaginile respective îmi era extrem de antipatic. În orice caz, am sărit voios de pe divan în seara când a răsunat, lung și strident, soneria care mă chema la telefon. În seara aceea memorabilă, în seara aceea nefastă pentru mine mă pregăteam, ca întotdeauna, să mă duc la Stein. Dar nu era Stein. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
decât pe bucătăreasă, Barbe, care deveni, prin forța împrejurărilor, și cameristă, și pe soțul ei căruia i se spunea Gravul, fiindcă nimeni nu-l văzuse vreodată zâmbind, nici chiar nevasta lui, ea care avea tot timpul un chip încrețit și voios. Gravul se ocupa cum putea de întreținerea domeniului și de tot felul de treburi mărunte. Cei doi ieșeau rareori. Și nu îi auzeai mai deloc. Nici procurorul nu era altfel. Casa părea adormită. Prin acoperișul unuia din turnuri curgea apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se achitau de datoria pe care o aveau față de cei căzuți într-o manieră cât mai ostentativă și mai trainică, monumente încadrate de prundiș și de tei, în fața cărora, în fiecare an la 11 noiembrie, o fanfară cânta bubuind acordurile voioase ale triumfului și pe cele smiorcăite ale durerii, în vreme ce câinii vagabonzi își ridicau noaptea piciorul de jur-împrejur, iar porumbeii își adăugau propriile decorații din găinațuri la cele conferite de oameni. Bassepin avea o burtă mare în formă de pară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mare (de trei ori), Prăbușirea casei Usher, Trei săptămâni, Mary Ware, prietena micului colonel, Gunga Din, The Police Gazette și Jim-Jam Jems. Își Însușise toate ideile preconcepute ale lui Henty despre istorie și-i plăceau În mod deosebit romanele criminale voioase ale lui Mary Roberts Rinehart. Școala i-a ruinat franceza și i-a imprimat un dezgust față de autorii canonici. Profesorii Îl considerau leneș, nedemn de Încredere, Înzestrat cu o istețime superficială. Colecționa bucle de păr de la multe fete. Purta inelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Isabelle și Amory se priveau tandru pe deasupra puiului fript, știind că iubirea lor avea să fie eternă. Au petrecut ziua absolvirii dansând până dimineața la cinci, iar flăcăii și-o disputau pe Isabelle la dans cu un fel de abandon voios, care devenea tot mai entuziast pe măsură ce noaptea Înainta. Vinurile stocate În buzunarele paltoanelor de la garderobă, au făcut ca oboseala veche să-i cruțe până cândva, Într-o altă zi. Un rând de celibatari este cel mai omogen grup de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dintre cele mai excentrice: masteranzi cu privirile rătăcite ori preceptori cu teorii bizare despre Dumnezeu și guvern, spre amuzamentul cinic al Îngâmfaților de la Cottage Club. Când cerul de februarie s-a lăsat despicat de razele soarelui și anul a intrat voios În martie, Amory a petrecut câteva sfârșituri de săptămână cu Monsignor. O dată l-a dus cu el, cu mare succes, pe Burne, prezentându-și prietenii unul celuilalt cu deosebită mândrie și Încântare. Monsignor l-a luat de câteva ori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când Îl alăpta pe Fiul Domnului. Aveelia Vrone Părul lui e ca gulerele de aur ale regilor din Tara Ochii aidoma celor patru mări de oțel din Erin Cufundate În negura ploilor. Mavrone go Gudyo El să fie În bătălia voioasă și roșie Printre căpeteniile ce fac mărețe fapte de vitejie Viața să plece din el Ar fi ca și cum baierele sufletului mi s-ar desface. A Vich Deelish Inima mea e În inima fiului meu Viața mea este sigur În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Înghițit iar. Dacă șezi vizavi de mine În gaura asta, poți beneficia de jumătate din haina mea de ploaie, pe care o foloseam pe post de cort când m-ai Întrerupt atât de grosolan. - Am fost provocat, a replicat voios Amory. Tu m-ai provocat și-o știi prea bine. - Don Juan se folosește Întotdeauna de acest pretext, a zis ea râzând, dar n-o să-ți mai spun astfel, pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
A fost cândva o vară cu ploaie subțire; Orice vânt era cald În acel anotimp... Iar acum tu treci pe lângă mine prin ceață, o năzărire Cu părul răsfirat de ploaie, cu buzele ude-arcuite În timp, În ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cică Dumnezeu îl iubește, dar el nu simte decât palmele. Totuși tata îl împinge în fiecare duminică, cu piciorul care i‑a mai rămas, spre sacristie, ca să‑și pună pe el veșmintele și să se producă - în mijlocul corului de copii voioși și proaspeți, care e foarte plăcut lui Dumnezeu, fiindcă sună încă neprihănit - în fața mătușii și a bunicii. Ambele sunt foarte bisericoase și, în luna mai sau în timpul posturilor, pun niște bani deoparte, din care le mai scapă câte ceva printre degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secolul al IV-lea înaintea erei noastre, iată o idee de-a dreptul genială - încă una - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
avea să simtă pe pielea lui acest adevăr dureros. Epicurismul acordă un loc major prieteniei. Ea are o utilitate, în sensul bun al cuvântului, întrucât vizează excelența, pacea cu sine și cu semenii, făurirea unui suflet și a unui trup voios; chiar și în absența practicării acestei virtuți, cunoștințele existente sunt de-ajuns pentru a procura plăcere, pentru că simpla ei potențialitate radiază; practicarea ei permite întruparea bunăvoinței, calitate majoră a filosofului epicurian; existența ei cimentează viața filosofică și comunitară. Epicur îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă voios, Când raze de soare tiptil cad pe flori, El suflu-și ascunde milos. Sub vișin, pe bancă, mă-așez suspinând, Durerea o simt tot mai grea, Dar timpul aleargă cu orele-n gând, Se-apropie iarna cea rea. Văd, totuși
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]