2,768 matches
-
la bucată, după ce și-au asigurat vreo răsplată certă. Printre aceste răsplăți, un loc pe listele PDSR, provocând burzuluiala celor vechi din partid. Despre fuzionarzii care îngroașă rândurile PDSR, dar și despre politica brațelor deschise în întâmpinarea lor practicată cu voluptate de partidul dlor Iliescu & Năstase, Cornel Nistorescu afirmă în EVENIMENTUL ZILEI că înseamnă, pentru cei dintâi, părăsirea corăbiei care se scufundă. Iar pentru partidul care îi primește, o garanție în alb că atunci când va da de greu se va trezi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
de proprietăți formalizabile, ci ca un fel de imagine-tip, prin confruntarea cu care identificăm aplicarea etichetei verbale la o realitate oarecare. în momentul de față, mi se pare că în interiorul limbii române imaginile prototipice pentru odaliscă (lux, calm și voluptate) și pentru femeie de serviciu (tîrn, halat și detergent) sînt cît se poate de divergente. De altfel, termenii din sfera semantică a acestui tip de muncă subordonată - cameristă, fată-n casă, jupîneasă, menajeră, îngrijitoare, servitoare, servantă, slujnică etc. - au conotații
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
Mihail Gălățanu, Memorialul plăcerii, este o impietate. Autorul face un ieftin joc de cuvinte plecând de la un serial TV care a zguduit conștiințele. Titlul a fost preluat de la un poem în care Mihail Gălățanu, la fel de neinspirat, găsește o similitudine între voluptățile paroxistice, generatoare de gemete, ale actului sexual și chinurile la care au fost supuși deținuții politici în închisorile comuniste: " O să fac în tine, mai târziu, ca la Sighet, un memorial al tuturor plăcerilor mele. Un/ muzeu în care tu apari
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
impulsurile în loc să le satisfacă și jalonează spontaneitatea în loc să o alimenteze; în care excesul nu înseamnă decât astuparea gurii flămândului, fără să o hrănească; în care transparențele lubrice dezvăluie numai subțirimea sau inconfortul realizării, nu și, așa cum s-ar putea crede, voluptatea ei: o asemenea emancipare rămâne în fapt o punere în scenă a moravului ascetic comunist. Ieri ne era foame din penurie, astăzi din inflație; inflație provenind nu dintr-o abundență istovitoare, ci din sentimentul de risipă pe orizontală a posibilităților
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
fie). Grobianul român, colocatarul nostru de etaj dintr-o specie care a luat în ultima vreme o extraordinară amploare, mânjește cu noroiul din suflet gura revoltei. Dar nu pentru că e vulgar, ci din inautenticitate. El nu schimbă nimic, are doar voluptatea de a crea dezordine, ceea ce îi produce un sentiment micuț de eliberare, care înseamnă totodată că acceptă cadrul dat așa cum este, ba chiar îl sprijină împotriva schimbărilor spre a-și putea continua jocul lui de-a libertatea. În jur, motive
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
dram de cochetărie; în schimb, o maximă gravitate domnește în dezbaterea lăuntrică privind evenimentul nașterii". Și la 30 iulie 1970: "Nu detest viața, nu doresc moartea, vreau doar să nu mă fi născut. Vieții și morții le prefer ne-nașterea. Voluptatea de a nu te naște. Cu cît trăiesc, cu atît prețuiesc voluptatea de a nu te naște. Inși ca mine n-ar fi trebuit să existe niciodată. Sînt produsul unei erori, nu eram prevăzut în legile Creațiunii". De-abia în
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
privind evenimentul nașterii". Și la 30 iulie 1970: "Nu detest viața, nu doresc moartea, vreau doar să nu mă fi născut. Vieții și morții le prefer ne-nașterea. Voluptatea de a nu te naște. Cu cît trăiesc, cu atît prețuiesc voluptatea de a nu te naște. Inși ca mine n-ar fi trebuit să existe niciodată. Sînt produsul unei erori, nu eram prevăzut în legile Creațiunii". De-abia în 16 octombrie 1970 notează că a trimis redacției articolul de care, firește
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
plan istoric, cultural, estetic, lingvistic. Parcă spre a sfida în modul cel mai deschis canoanele "realist-socialiste", care nu apuseseră încă de tot (sub o formă sau alta, ele au supraviețuit pînă la sfîrșitul cîrmuirii comuniste), autorul volumului Geraldine își etala voluptatea asociațiilor libere, în transparența cărora se putea citi idealul libertății ca atare. Cei ce-l acuzau de un "înspăimîntător gol ideatic" nu-și dădeau seama sau voiau să pară că nu-și dau seama de congruența imaginii cu "ideea", de
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Grigurcu Se vorbește, emfatic, la noi, despre "marea conștiință" a cîte unui prozator sau poet, din rîndul celor care, în paralel cu rezervele lor mai mult ori mai puțin accentuate față de regimul comunist, i-au adus mari servicii, înregistrîndu-se cu voluptate în rîndul privilegiaților săi. Despre "marea conștiință" a unor scriitori ale căror merite sînt incontestabile, dar, evident, nu în direcția unei exemplarități de conștiință, pe care poziția lor de nomenclaturiști culturali (și nu numai) o făceau imposibilă. Ambiguitatea lor e
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
la Craiova, într-un mediu care l-a mîhnit profund, făcîndu-l a se simți un "semicetățean tolerat, un transilvan refuzat la Cluj, dar neasimilat în Oltenia": "Drept care se asimila cu ciumații și leproșii. Ascuțimea lui intelectuală funcționa cu o anumită voluptate în crearea de imagini crude, șocante. Încît obligația de a trăi sufocat într-un anume loc, a trezit natural opoziția omului demn din el. S-a întîlnit acolo cu o mentalitate, cel puțin în parte, străină vederilor sale. Nu se
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
contelui dracula și s-a bucurat de afluxul turiștilor - veniți ca la un vernisaj al lui marcel bunea". Pînă la urmă se produce inevitabilul. O atmosferă de îmbrățișări și pupături (verbale) optzeciste. Eroii generației sînt definiți cu lapidară, dar suculentă voluptate: "gheorghe iova - scriitor de avînt, care dă cu gramatica de pămînt. votcar și virgulofob. conjuncțiofob și istoric al propriilor lui ziceri. merită trecut în calendar, dar mai rar". Sau: "ioan es. pop - zis și iepurașul, din pricină de pensii alimentare
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
foarte prost. Bătrînii care au fără nici o vină pensii de mizerie, încă de pe vremea regimului Iliescu, dar care acum, fiindcă o duc și mai rău, cred mai degrabă în PDSR. S-au dus să voteze: poate că au, în continuare, voluptatea libertății. Ce i-a împiedicat pe alții, care o duc, comparativ, infinit mai bine să își exercite această libertate, nu corvoadă, a votului? Ar fi culmea ca din cauză că tînărul sau maturul X a avut alte treburi, mai importante, în ziua
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
de cuvinte, e captivul propriei limbi. Oare poate fi considerat poetul un stăpîn cînd rimele îi cheamă cuvintele dincolo de voința lui, cînd dicteul toarnă pe hîrtie un conglomerat din care se configurează o lume suprareală căreia i se supune cu voluptate? Poate fi mediumul un stăpîn al transei sale? Este Dumnezeu un stăpîn sau un captiv al universului pe care l-a creat? Dar este scriitorul un mediu atît de pasiv, n-are el nici o opțiune? Este el doar un receptacol
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
este că nu există în literatura noastră de azi un scriitor a cărui "politică" individuală în cadrul breslei să se desfășoare mai direct, mai constant, tenace și agresiv împotriva propriei persoane. De treizeci de ani, Alexandru George se delimitează cu neagră voluptate de toată lumea, de toate curentele de opinie, de (aproape) toate lobbyurile ce striază lumea literară, cu o țâfnă când pitorească și profitabilă, când copilăresc-ridicolă și păguboasă. Egofil etanș, e fericit să se știe bârfit, neînțeles, marginalizat, potopit de invective. Alterat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
îl omori, cu mâna ta, pe dictator. Ce poate fi mai frumos? Nu spuneau cei vechi că nu există jertfă mai plăcută zeilor decât sângele de tiran? Românul se aruncă în apele călduțe ale lui ce a fost odată, cu voluptatea cu care ar visa că o are în pat pe Naomi Cambell ori că plutește pe Mediterana la bordul unui yacht strălucitor. Și chiar dacă n-o să ajungă vreodată pe Mediterana iar Naomi Cambell, fiind prea ocupată, nu se știe când
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
parțial constrâns la aceasta. Lipsa constrângerilor devine ea însăși cea mai importantă constrângere, un certificat de conformitate cu postcomunismul. Românul știe că "așa trebuie" - și că întotdeauna ceva trebuie. Reflexul adecvării a rămas, doar că asceza a fost înlocuită cu voluptatea învățată - în mare măsură tot printr-un vechi reflex - de la televizor. În fapt, românul își închipuie că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
cu atît mai excitantă cu cît mai lucidă, analitic-abstrasă. Înălțîndu-se deasupra propriilor sale senzații, totuși abundent notificate, sugerînd plinătatea existențială, artistul se dovedește capabil a se detașa de obiectul său dublu, venustatea femeii în sine, pe de o parte, procesul voluptății sale pe de alta: "August se sfîrșește în zile blînde, cu Val Gheorghiu - Pretențiile barcagiului Caron, proză scurtă, Ed. Polirom, Iași, 2000, 250 pag., preț neprecizat.
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
devine un model și arta un prilej de meditație. Autorul este conștient de marile modele ale literaturii și tratează temele cu un autentic bun gust. El apelează la acea magie a versului tipic baudelaireană și, fie că o face cu voluptatea scrisului, fie că teama de reacțiile fiziologicului așa cum le descrie îl implică într-o direcție opusă, cea a izolării de obiectul artei, obține un efect plăcut, cald, sensibil. Cu atît mai mult cu cît eul care descrie stările sufletești ale
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
nivel anume comunicarea n-a funcționat și de la ce punct încolo calea regizorului s-a bifurcat de cea a actorilor. Atmosfera unei lumi șubrede, a unui sat irlandez, izolat, închis, bîntuit de superstiții, legi nescrise, curiozități bizare, alimentat de o voluptate a morbidului este construită mai degrabă vizual. Spațiul în care este amplasată povestea dramatică a unui individ și a unei mici comunități este un han-șopron. Strîmb, înclinat pe o parte, gata să cadă la o pală mai serioasă de vînt
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
Alice, cumințită și ea de situație, se joacă pașnic cu Baby și cu câinele Spițui. Valentin St-John2) întoarce încet paginile albumului cu fotografii de altădată, și el la fel de decolorat ca imaginile îngălbenite de timp. Mihai fumează și bea încet, cu voluptate lichiorul - o vișinată de casă (cherry-brandy) de culoarea rubinului, în timp ce eu îi privesc pe toți de jur împrejur și, pe deasupra acestui grup liniștit, îmi apar planuri și ținuturi nevăzute de această asistență. Catrina este singura complet inactivă, absentă; s-a
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către acel punct central/ din care crește/ un negru și/ roșu copac" (L'eternel retour). Voluptatea creației e contradictorie, deoarece ea implică o "golire" a toposului pe care dorește a se instaura, înainte de manifestarea sa în act substitutiv, sub semnul unui neîncetat efort: "Plăcerea/ și furia/ de a crea/ de a distruge/ de a crea/ etcaetera
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
zilnic al voinței. Această acuitate a gîndului, acest entuziasm al simțurilor și al spiritului probabil că i s-a părut omului a fi, în orice timpuri, lucrul cel mai bun dintre toate; iată de ce, fără a lua în considerație doar voluptatea imediată și fără a se neliniști de încălcarea legilor constituției lui, a căutat în fizică, în farmaceutică, în licorile cele mai vulgare, în parfumurile cele mai subtile, pe toate meridianele și în toate timpurile mijloacele de a evada, fie și
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
fi murit căpitanul Roberto..." (ibidem). Ori ne oferă un fel de pictură naivistă, în culorile țipătoare ale căreia Rousseau Vameșul își dă mîna cu al nostru Leonid Dimov (în genere observăm intervenția în poezie a pictorului, care-și depune cu voluptate culorile în straturi groase): "Panterele nu știu ce-i graba/ Ele te-nvîrt cînd dormi cu laba./ Cu gesturi moi de curtezane/ Prind papagalii pe tavane/ Și-i toarnă-n roșii geamantane/ Apoi se duc la tanti Kate/ Și-i cer bilete asiate
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
care trebuie să-l învingă. Ungureanu își alege un topos cu o puternică încărcătură culturală: incestul, un subiect însoțit mai ales de aură tragică, de damnare etc. Toată această paradigmă este exploatată "sexual" - gravitatea rămîne, apare însă și elementul nou, voluptatea incestului. Alterarea profundă a toposului este deja un cîștig, distrage atenția de la duritatea unor pasaje. Într-un discurs pornografic, disimularea este foarte importantă. Tema "gravă" trebuie tot timpul să echilibreze frivolitatea fără limite. În Boccaccio planează amenințarea cu moartea și
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
pe aceeași temă: Nu este destulă suferință în lume? Pare-se că nu, după sfințenie. Căci altcumva de ce și-ar fi înmulțit sfinții chinurile pînă la absurd și și-ar fi inventat metode criminale de autotortură? Nu există sfințenie fără voluptatea durerii și fără un rafinament pervers al chinului. Nu știi aprecia seninătățile decît după ce ai frecventat sfinții. Exasperat de ei, cerul nu mai e deformat de prisma unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului". Și
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]