461 matches
-
este un spectacol bun sau nu. Și dacă asta m-a interesat cel mai tare. Pe mine m-a prins, pe alocuri, această provocare țăcănită a lui Zografi citit de Nona Ciobanu, care încearcă să țină pasul și ritmul cu volutele autorului. Ficțiunea și realitatea s-au confundat definitiv în mintea mea, pierzîndu-și identitatea. Cu cîteva ore înaintea începerii spectacolului de la Teatrul Mic se încheiaseră cele 24 h petrecute de TV5 la București. Reporteri, prezentatori, cameramani, ingineri de sunet au încercat
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
bufet obișnuit, cu un cat superior aplicat peste un parter, însă în dimensiuni așa de mari, încît servitoarea nu putea ajunge cu mâna la cheia ușii de sus și se urca pe un scaun. Sculptura lui cu ecusoane, frunze și volute era înrudită cu aceea a pupitrelor și jețurilor din bisericile baroce occidentale, mai frenetică totuși, de un țesut indiscernabil. Atenția musafirilor, care sorbeau fie ceai, fie cafea, era îndreptată asupra unei alte mobile de lemn. Aceasta era un pendul, extravagant
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cât să încapă pendulul propriu-zis, încît ecranul se afla între subsuorile femeilor, care își împreunau mâinile deasupra orologiului, ținând în palme un mic glob. Celelalte brațe libere erau lăsate de-a lungul coapselor. Pe deasupra capetelor femeilor trecea un ornament în volute, închipuind un fel de fronton curb. Discul pendulului era mare și greu, ținut de o baghetă șerpuitoare și brodată, limbile ceasului aveau forma de frunză. Era șase fără un minut. - Vedeți limbile? atrase atenția Panait Suflețel. Acum se produce "erupția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei, stânjeneau guvernul, iar alte partide în incertitudinea viitorului nu ocoleau contactul secret cu ele. Deodată Ioanide puse lui Gaittany întrebarea precisă, care-i sta de mult pe limbă: - Cunoști pe Gavrilcea? Gaittany nu se arătă surprins, dar râzând, făcând volute de evaziune cu mâna prin aer, zise: G. Călinescu - Prea bine nu-l cunosc, mai mult am auzit de el, e unul din șefi, pricepi... - Șef de ce? Gaittany făcu din cap gestul care însemna: Fugi de-aci, că nu te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lemn. Vreau s-o văd. Am să viu la dumneata. Și într-adevăr, mașina lui Gaittany se opri în fața curții cu casă de lemn, Gaittany contemplă stâlpii orientali de la intrare, acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Încă amețit de atâtea întortochieri prin meandrele cartierului Colentina, cu cămașa fleașcă de transpirație, mă bucuram de răcoarea apartamentului întunecat și liniștit. Anca mi-a adus, pe o farfurioară, o linguriță de dulceață de trandafiri și, în timp ce o mâncam, privind volutele filigranate de pe coada linguriței, mi-a povestit ceva din copilăria ei. Mama ei lucra ca presatoare într-un atelier mecanic. Opt ore pe zi, de luni până sâmbătă, făcea același lucru. Așezată pe o ladă de lemn putred, în fața uriașei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dealuri pe care palate de cristal, pagode de beriliu, campanele de crisolit se cățărau pur și simplu unele peste altele, ciucuri-ciucuri de arhitectură fabuloasă. Ne apropiam cu fregata noastră de țărm și debarcam pe treptele de marmură roză, strunjită în volute și contravolute, ale unei scări pornind chiar din valuri și urcând spre o fațadă grandioasă. Coloanele porticului erau poate de cincizeci de ori mai groase ca trupul meu. Statuile de sus, din arcadele înroșite de lună, simbolizau poate vicii sau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tânguirile lăutarilor-țigani prin cârciumioare, iar apoi ies sub covorul de stele ca să se-mbrățișeze sub felinarele pâlpâitoare, în piațete cu statui. Coborâseră și niște decoruri, cu Ateneul, Arcul de Triumf, Mihai Viteazul călare, toate pictate ciudat, numai din bucle și volute, ca împletite din fier forjat. Niște siluete de tineri cu frac și țilindru și domnișoare cu fuste deasupra genunchilor, cu funduri rotunde și mijlocele înguste, dansau o pantomimă lentă între clădirile de carton, în semiântuneric, căci singura luminată arzător era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Gras, tutungerii și case de locuit, umbrite de palmieri... Magazine de modă și șlepuri din port și prostituate înfierate pe fesă purtau acum semnul lui: un M caligrafiat cu un rafinament de cancelarie imperială, abia distins într-un păienjeniș de volute. Același M somptuos, parcă bătut în pietre scumpe, era gravat și pe portiera Packardului său negru, cu șofer indonezian, care-l ducea și-1 aducea la intrarea localului "Monsu". Când Albinosul intră într-o după-amiază pe ușa batantă, de cristal
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urmă, monstruoasa negresă apăru, pășind important și cărând în brațe un fel de sacoșă uriașă de hârtie cu emblema magazinului desenată pe ea cu cerneală stacojie, un cap de dragon sub care - acum observă și fata - se desena, caligrafiat cu volute fastidioase, același M de pe toate firmele lui Monsieur Monsu. Din pungă, deasupra colțișorilor hârtiei cafenii, ieșeau tije ciudate, ca niște șuruburi foarte lungi, pe elicea cărora lunecau fluturași de metal, apoi margini fine de eprubetă, dispozitive nichelate ca niște clești
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luminoase pe care fibrele se aliniau în lungime, ca ale ierbii, având în stânga prima semilună portocalie, deocamdată imposibil de identificat. Structuri galben-portocalu până la sângeriu se dezvoltă acolo, în stânga sus, cărnoase și rigide, fascinant de frumoase, cu ogive și tije și volute adânci, cu perișori și puf prăfuit, până ce întreaga floare de gura-leului se arată, acum, pe când insecta inițială abia dacă se mai vede în centrul imaginii strălucitoare. Developarea și elevația sânt tot mai rapide, mișcarea de blow-up cuprinde zone tot mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Era tras de două perechi de cai albi cu panaș verde strălucitor și-nfățișa o sferă cam cât un stat de om de înaltă, pe care se afla un tron încăpător. Trei inși ar fi putut sta alături, sprijiniți de volutele baroce ale spătarului. Două ființe necunoscute (balauri? hidre? himere?) își arătau colții curbi, înspăimîntători și limbile bifurcate de-o parte și de alta a marelui tron. Deși total încremenite, în afara unei înfiorări aproape nevăzute a solzilor de peruzea, fiarele erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iar și iar îndură supliciul sfinții Sebastian de câte on legenda lor e-ncondeiată din nou de maeștrii sadici și minuțioși ai vremurilor apuse. Abia atunci Vasile deschide ochii cu adevărat, ca să mai vadă doar spatele carului, spătarul tronului săpat în volute și-ncrustat cu pietre semiprețioase, un zuluf ca de piatră, țeapăn în aerul trompe-oeil al verii, o roată care nu vrea să se-nvîrtă și lasă o dungă hîrșită pe pietrele buhvarului. De-atunci orele trecuseră lesne. Pompierul se grăbise să-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care, când desenul ajungea-n stadiul în care-ndoiala nu mai era cu putință, o salutam cu strigăte de bucurie. Goală până la brâu, căci vara era sufocantă, cu părul ce-și păstra încă vițele crude și elastice, sclipind puternic la mijlocul volutelor, mama mi se părea, în ciuda omoplaților și nodurilor spinării puțin prea vizibile, ca și a sinilor căzuți, cu areole cât jumătate din boturile lor moi, o ființă de o frumusețe totală și dezarmantă. Ne jucam toată ziua în dormitorul îngust
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochi și pe bot motanul birman pe care-l adusese să-l vândă. Alt copilaș dădea degetul, să i-l ciupească, unui mic papagal verzui, cu penele zbîrlite-n cap. Peste toți se rostogoleau norii, cu marginea de jos cenușie și volute de-un alb luminos spre adânc. O lăsară pe Soile să privească, fascinată ca-ntotdeauna, peștii cu voal din micile acvarii, și se-ndreptară spre fundul maidanului, unde muncitorii din fabrică depozitaseră, în vrafuri, table decupate și fiare înecate-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de melanină în formă de bob de chimen. La suprafață, pielea avea solzișori infimi de cheratmă, iar dedesubt un fel de cărniță elastică și străvezie prin care răzbăteau umbre prelungi, vag colorate: vase de sânge, canale sudoripare, terminații nervoase... În mijlocul volutelor de lemn aurit ale ramei, sub tablou, se afla o plăcuță de alamă pe care scria titlul picturii ("în fața Marelui Portal") și numele artistului, imposibil de deslușit, așa cum în vis nu putem citi rândurile limpezi ale unei scrisori, deși vedem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și Chilperic puteau străbate cu privirea spre miazănoapte, către ultimele povârnișuri ale munților Jura, ce coborau lin. Ceea ce vedeau nu lăsa nici o îndoială și nici unul dintre ei nu găsea nimic de spus. Fumul ce se ridica în mari și grele volute cenușii la orizont spunea totul: Vesontio ardea. Dușmanul, însă, plecase de acolo, iar incendiile ce înghițeau satele cele mai apropiate de vechiul drum militar lăsau să se înțeleagă că era clipă de clipă tot mai aproape. Mai jos, pe coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
riscându-și-o pe a sa - se întorsese de unul singur să-i dea ajutor într-un moment de confuzie, în care Mandzuk rămăsese izolat într-o zonă plină de stufăriș, în mijlocul unui grup de soldați bizantini. Din sat, mari volute de fum se înălțau către cer. Cu toate acestea, câțiva războinici încă se încăpățânau să dea năvală în casele ce ardeau, cu speranța că vor putea pune mâna pe ceva. Dar era o osteneală inutilă, căci populația fugise la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pare ochiul vast și unic al unui rafinat, gingaș ciclop”, scria Paul Georgescu despre prietenul nostru. Cuvintele sunt valabile, firește, și pentru Sinuciderea din Grădina Botanică. Scrisul lui Radu Petrescu mă atrăsese de la Început prin eleganța și transparența stilului, cu volutele sale neașteptate, colorate, aeriene, prin bruschețea surprizei tăioase și ritmul surdinei, printr-un soi de mister lexical, În sine și pentru sine. Memorasem chiar, cândva, câteva fraze, fără să bănuiesc atunci ce vor deveni ulterior, În exil, rânduri ca acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a opera Într-o (doar aparentă) contradicție. Înfruntarea materiei, uriașa energie de Împotrivire față de concretețea ei umilitoare nu sunt decât superficial contrazise de stilul fluid, „ușor”, seducător, de spontana magie asociativă. În realitate, seducția grațioasă, melodioasă, ritmată de surprizele atâtor volute inedite, este rezultatul aceleiași Încleștări, de fond, cu materia, cu „imitațiile” ei banale și statice. Citim aspirația estetică spre conjunct - negociat În contrastele care complicitează și se Înfrățesc, până la urmă, contradictoriu, contrariant - conjunctul dintre acuitate și adâncime, dintre prospețime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În „Passport Photo” 1953, amprenta În formă ovală a chipului uman este completată de guler și cravată Într-o rezultantă mai adecvată a obișnuitei fotografii de pașaport, emblema exilatului. Solitar a fost și a rămas Saul Steinberg nu doar În volutele spectaculosului său traseu existențial, ci și În convulsivul său drum creator. Nimic „natural” nu pare să-i solicite atenția, doar natura „artificială”, creată de om, În același fel În care și artistul creează, demiurgic, obiecte situate parodic În raport cu modelul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
adolescenței? De ce s-a oprit la episodul erotic al adolescenței? Ce fapte selectează memoria sa? Prima impresie este că autorul nu vorbește cu plăcere despre sine, ca Lovinescu ori G. Călinescu. Și aceasta se simte în stil, în enunțare. Nici o volută, nici o grațiozitate gonflabilă. Acest om sentimental și-a reprimat cu duritate sentimentalismul, până a ajunge la cealaltă extremă, uneori dezagreabilă: uscăciunea. Ariditatea, chiar platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
direcții". Programul s-a remarcat printr-un foarte înalt nivel de discuții, precum și prin caracterul său neobișnuit de compact: prelegeri și discuții dimineața, seminare dupa-amiaza, lecturi seara, zilnic, cinci zile pe săptămână. (castel cu lei de piatră străjuind scara în volute largi, ovoidale). 6. (de fapt, ilustrata asta e o poză pe care-am făcut-o în pauza prelegerii lui Hassan despre pragmatism și postmodernism. Nu știu ce am făcut cu adevărata vedere nr. 6. Poza prezintă holul hotelului. Canapele și fotolii de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din umeri, bătând cu lingurița în paharul de ceai și, uneori, recitind câteva cuvinte. Un banc obscen și stupid, care ar fi ocupat câteva rânduri într-o pagină de carte, era lungit de el la nesfârșit, înflorat și construit cu volute și brizbrizuri, decorat cu stucaturi și ciubucării, până la pierderea completă a firului logic. Imediat după micul dejun aproape toată lumea s-a retras prin camere ca să vorbească despre marele carnaval al focului de tabără din ultima seară. De multe ori colegii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
oaselor, trecuseră poate ore. Noaptea era bleu, stelele aveau cele mai neașteptate culori, de parcă ar fi fost înfășurate în poleieli troznitoare 143 de ciocolată. M-am sculat fără nici un efort și am luat-o în sus pe alee. După câteva volute, am ajuns în parcul din fața conacului. Fântâna oglindea nebunia stelară ca și în nopțile trecute, dar nimfa dispăruse. Soclul era gol, acolo, în mijlocul apei negre, dând aceeași senzație violentă, dar greu de definit, pe care ai avea-o dacă te-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]