1,150 matches
-
degetul lipsă era mai corpolent și avea un debit de sânge mai mare. De aceea nu l-a ucis amestecul ăla, așa cum s-a întâmplat cu celălalt amic al nostru. Danny se gândi la numărul 2307 și la urmele de vomă amestecată cu sânge. — Și mușcăturile de pe stomac? Layman zise: — Inumane, dar umane. În rănile respective am găsit salivă de la un ins cu grupa 0-I și sucuri gastrice umane, însă mușcăturile erau prea haotice și multiplu suprapuse, așa că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lată a băiatului strălucea. - Ești, tu, băiat bun, Ovidiule. Să știi că nu vă țin mult. Madlen începu să spargă în măsele nuci. Nu încetă nici cu Titi în culmea extazului. Senzația de a doua zi, la curs, era de vomă. Ca o lamelă de microscop rău potrivită ca distanță, ceea ce simțeam pentru colega mea se depărta în pîclă. Obosisem să mai adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Da, nu ești bună de nimic“. Cu puțin timp înainte de micul dejun mi-am dat seama că urma să-l văd pe Chris, iar eu nu aveam nici o umbră de machiaj pe față. Prin platoșa formată de epuizare, starea de vomă și faptul că mă simțeam nenorocită a pătruns dintr-odată o rază firavă a sentimentului de autoconservare. Dar când am încercat să mă târăsc pe scări, până sus, că să-mi dau cu puțin fard de obraz și cu rimel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oamenii de obicei în chestionarele astea? am întrebat cu o voce tremurătoare. Chestii îngrozitoare? —Uneori, mi-a răspuns ea. Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare. M-am simțit cuprinsă de disperare și de o senzație de vomă. —Revino-ți, mi-a spus Celine. Nu poate fi așa de rău. Ai omorât pe cineva? Nu, am fornăit eu. Vezi..., mi-a spus ea zâmbind. Când o să mi se dea voie să-l văd? am întrebat. — Asta decide Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe cale să-mi facă, m-am cutremurat de groază, ridicându-mi umerii până aproape de tâmple. Aveam să suport o durere feroce. Doctorul o să-mi facă o gaură până-n creier, m-am gândit în timp ce stomacul mi se strângea din cauza senzației de vomă. După puțin timp, nervii din toți ceilalți dinți au început să cânte și să țopăie. M-am forțat să aștept până când n-am mai putut să suport - adică vreo patru secunde - apoi am început să dau din mână ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o să fac totul ca la carte și-o să-mi refac viața. Te simțeai rău de tot? l-am întrebat agitată. îl plăceam mult prea mult ca să-mi doresc să aud tot felul de povești despre cum se tăvălise în propria vomă sau cum își înfigea acul în venă. — Depinde ce înțelegi prin „rău“, mi-a răspuns el cu un zâmbet schimonosit. Viața mea nu semăna deloc cu ceea ce ai văzut în Trainspotting. Nu mă umflam cu heroină și nici nu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-era rău, dar ultima dată când făcusem anunțul ăsta, Luke insistase să aibă grijă de mine. îmi pregătise sticle cu apă caldă pentru durerea mea imaginară de stomac și mă forțase să mănânc ghimbir fiert pentru starea imaginară de vomă. — Pentru că mâine dimineață trebuie să mă trezesc devreme și nu vreau să te deranjez când mă dau jos din pat, am spus bâlbâindu-mă. Cât de devreme te trezești? —La șase. E în regulă, a zis Luke. O să-mi prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o voce. Cine-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul. O senzație de vomă și de sufocare, încerc să mă ridic în fund, cineva mă obligă să rămân pe spate, eu mă forțez din nou să mă ridic, vomit și respir cu greutate, niște mâini puternice ținându-mă cu forța lipită de masă. încetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de gândul la ceea ce ar fi putut fi. Am mers și am tot mers, în cercuri din ce în ce mai mici și mai chinuitoare, până când, în cele din urmă, am reușit să intru pe strada unde locuise Luke. Aveam o ușoară senzație de vomă din cauza agitației - deși, de vină putea să fie doar căldura. Am stat în fața clădirii unde fusese apartamentul lui Luke. Poate că și acum mai locuia tot acolo. Mi-am amintit de prima dată când fusesem la el acasă: în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe birou. Ritmul era un staccato precis de mitralieră. Vivian îmi amintea de un gangster de școală veche: era îmbrăcată într-un costum din ăla bizar, în dungi, cu revere late, pe degetul mic îi sclipea un diamant galben ca voma, iar în spate avea o legiune de gorile fără șira spinării de la Resurse Umane, care erau dresate să se uite în altă direcție, în vreme ce Vivian pocnea în scăfârlie politica firmei Mather-Hollinger. Posibilitatea de a mă trezi lângă capul unui cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la destinație pe cât de rapid era omenește posibil, făcea slalom prin trafic cu o viteză care sfida moartea. Eu mă uitam drept înainte, încercând să nu amețesc. Era tot ce puteam să fac, ca să nu cumva să mă apuce iar voma. În ultima vreme, nu mai puteam avea încredere în propriul stomac. Vivian a ridicat scurt privirea de la telefonul mobil. — Ce faci, Claire? — Nu mă simt prea bine. Trebuie doar să... — Îhhh, îți vine să vomiți? Ține-te departe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
răspund la chemările ei. Vivian și-a încheiat convorbirea și și-a băgat telefonul în geanta Fendi. — Vivian, chiar am câteva propuneri despre care vreau să-ți vorbesc, am spus, consultându-mi carnețelul și încercând să-mi suprim starea de vomă. Prima este un roman istoric, a cărui acțiune se petrece în Chicago, în anii ‘20... Vivian și-a lipit palmele și și-a așezat obrazul pe ele, indicându-mi faptul că perioada era suficientă ca s-o adoarmă. — Bine, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de salată de morcovi și varză, așa că Wilt dădu câteva clipe în mintea lui Clem. Câinele se întoarce la voma lui, zise inspectorul Flint, citindu-i în mod evident gândurile. Traversară terasa, ajunseră la fereastra salonului și se zgâiră prin ea. Dacă grădina arăta rău, interiorul arăta dezastruos. — Sparge un ochi de la fereastra bucătăriei și deschide-ne să intrăm, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
interesa proiectele dumneavoastră. Nu aș abuza, dar aș vrea să ne revedem, din când în când. Așadar, un biet pescuitor de pradă mică, așadar el, Tolea, nu merita decât această iscoadă oarecare? Se simțea jignit, zău așa! Un gust de vomă îi umplu gura și nările. De la balcon, vedea piața pustie și întunecată. Rareori, jetul luminos al vreunui vehicul. Trecut de miezul nopții, liniște deplină. Barul Levcenco, de la parterul blocului, murise în urmă cu 40 de ani, pierdut în noaptea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intervenea Harry, injectându-și în privire o sclipire malițioasă, ce toane năstrușnice sunt. Pun pariu că ai surprins o grămadă în oglinda retrovizoare. — Orice-ți trece prin cap, Harry, le-am văzut pe toate. Masturbare, pipăială, amețeli de toate felurile. Vomă și spermă, rahat și pișat, sânge și lacrimi. Într-un moment sau altul, toate lichidele de origine umană s-au scurs pe bancheta din spate a mașinii mele. — Și de șters, cine șterge? — Eu. E în fișa postului. Atunci ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
da. Și despre economie. Și despre lăcomie. Și despre cât de oribilă a ajuns țara asta. Despre demenții din Dreapta Creștină. Despre milionarii de douăzeci de ani punct com. Despre Canalul TV de golf. Despre Canalul de futaiuri. Despre Canalul de vome. Despre capitalismul triumfător, căruia nu i se mai opune nimic. Și despre cât suntem toți de fuduli, de mândri de noi înșine, în timp ce jumătate din omenire moare de foame, iar noi nu mișcăm un deget ca să îi ajutăm. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
duș? Mă uit la sticluța standard de șampon pentru păr și corp a hotelului și nu cred că o să-i facă vreun bine părului meu. Pe de altă parte, dacă mă întorc și mă bag în pat cu resturi de vomă în păr, o să fie și mai rău, nu? Of, Katie, nu o să te înveți niciodată minte? Cât sunt sub duș, spălând rămășițele cinei de ieri din părul meu, aud o ciocănitură la ușă. Adam întreabă dacă poate să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
practică amenințarea sau nu. Relația mea cu ei e cel mai important lucru din viața mea... Iartă-mă, a adăugat el ca o remarcă întârziată. Mai importantă decât căsnicia cu mine? Alison a simțit c-o ia cu stare de vomă când a rostit cuvintele respective. Luca și-a țuguiat buzele. —Eu privesc lucrurile astea în mod absolut diferit. Dacă însă cineva mi-ar pune pistolul la tâmplă și mi-ar cere să aleg între tine și băieți, atunci i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de noapte. Când doi asistenți sociali au apărut la ușă neanunțați, au găsit-o pe Bev într-o stare de totală incoerență. Abia s-a putut târî până la ușă. În timpul ăsta, Susan dormea dusă în pătuțul ei, înconjurată de o vomă veche, probabil, de câteva zile. Fetița a fost dusă la orfelinat, de unde a menținut o relație sincopată cu mama - niște vizite lipsite de regularitate, pentru care Bev făcea un efort ca să apară în stare de trezie. Cele două interacționau nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întrebat unde e maică-sa, i s-a spus că Bev s-a mutat în străinătate, ca să-și găsească de lucru. Abia atunci când fetița a împlinit doisprezece ani i s-a spus, în sfârșit, adevărul: Bev se înecase cu propria vomă în același apartament din care fusese luată și Susan. Mult mai târziu, Susan a aflat că spiritul de comunitate al oamenilor din zonă fusese atât de dezvoltat încât mama ei a zăcut moartă, în apartament, vreme de șase săptămâni, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Deborah, fusese, în cel mai bun caz, naiv și, în cel mai rău caz, o nebunie absolut cretină. Femeia din fața ei nu era deloc șoricica pe care și-o închipuise ea. Era un adversar formidabil. Dintr-odată, senzația de vomă a fost înlocuită de gâlgâitul unui hohot de râs, care s-a comprimat, la suprafață, într-o pufnitură reprimată. Deborah părea ușor nedumerită. Ce găsești de râs? Clătinând din cap la gândul propriei naivități, Julia a semnat chitanța de card
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Alison se simțea... ei bine, cumva altfel. Și-a pus ambele mâini pe sâni și a apăsat. Senzația a fost una de ușoară iritare. Ceea ce era un semn bun. De asemenea, în cursul dimineții, femeia resimțise o ușoară stare de vomă, dar nu-și dădea seama dacă nu era vorba decât de efectul temerilor cu care se lupta. Ai grijă, fetițo, a spus ea cu voce tare. Nu te grăbi. Nu uita c-am mai trecut prin chestia asta. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
E abia două dimineața! Ce pămpălăi! Haide, Susan, hai să dansezi cu mine! Dar Susan a simțit cum îi urcă fierea în gât. — Mă tem că, a bolborosit ea, dacă nu sunt dusă imediat acasă, atunci o să mă umplu de vomă nu numai pe mine, dar pe toți cei rămași în sala asta. — A, am înțeles. Julia a lăsat mâna să-i cadă cu o expresie de dezgust. —Nici o problemă. A fost o seară grozavă, nu-i așa? Alison și Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cei de la spital mi-au spus că s-a primit un apel pentru o ambulanță, iar cel care a sunat le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de tine! Femeia s-a simțit inundată de un val de afecțiune maternă, așa că i-a luat mâna băiatului și i-a strâns-o cu putere. —Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]