4,908 matches
-
pe stative, cu corpurile lor de crom și celuloză scânteind aidoma armurii de ceremonie a unei armate de arhangheli. Legându-se pe călcâie, femeia părea să încerce o plăcere enormă datorită acelor vehicule imaculate: așeza mâinile marcate de cicatrice pe vopseaua caroseriilor, se freca de ele cu șoldurile rănite ca o pisică sâcâitoare. La standul Mercedes, reuși să-l facă pe tânărul vânzător s-o cheme ca să inspecteze interiorul unei mașini sport albe, bucurându-se de stânjeneala lui atunci când o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașină, conștient de brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
față de mine. Încă din clipa când îi împinsesem penisul în rect Vaughan știuse că, într-o ultimă demonstrație a iubirii nepăsătoare pe care mi-o purta, va încerca să mă omoare. Mașina lui Catherine stătea în parcarea de sub geamul dormitorului. Vopseaua de pe partea stângă purta urmele unei coliziuni minore. - Mașina ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în apăsarea corpurilor noastre. Își dădu jos jacheta de zbor. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ne-am oprit la mașina mea, cu resturile compartimentului pentru pasageri mânjite de sângele și mucilagiile lui Vaughan. Bordul era acoperit cu un brâu negru de țesut uman, ca și când ar fi fost stropit cu sânge cu ajutorul unui pistol de suflat vopsea. Cu sperma din mâini am însemnat comenzile zdrobite și cadranele de măsurare, definind pentru ultima oară contururile prezenței lui Vaughan pe scaunele deformate, printre ale căror cute părea să planeze amprenta feselor sale. Mi-am împrăștiat sperma pe scaun, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
meu și începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și șea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri. Cum spre deosebire de mine Delia pare să știe ce face, mă las în voia ei. Nu am cuvinte să descriu senzația pe care o am și, oricum, ar fi indiscret să o împărtășesc aici. Nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Chiar sticlă? - Aș, de unde, chicoti Francisco. Nu nu, cu totul altceva. N-o să ghicești niciodată. - Nici nu vreau să încerc... - Bine, nu-ți mai pun răbdarea la încercare. În fabrica aceasta se produce gri. - Gri!? - Da, gri, culoarea. - Adică fabrică vopsele? - Nu. Fabrică o culoare, dacă poate fi numită așa. Au și un laborator, în care zeci de cercetători fac experimente, în căutarea griului perfect. Găsești aici, în această clădire, cei mai mari specialiști în gri din lume. Încă neînțelegând, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mai roz decât a ta... dacă nu cumva și ochii tăi, retina, pupila etc. au o pânză gri pe ei... - Ciudate lucruri zici, moș Francisco, am spus. Și griul ăsta cum ajunge pe case, oameni, castane? - În primul rând, prin vopsea, prin materiale. Lucrurile făcute în România, de la filme la blocuri, sunt gri. Apoi, mai este o metodă... - Care? - Nu știu dacă ai fost vreodată la Brașov. - Am trecut pe-acolo, da. - Ei bine, poate ai observat - dar mai probabil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
serioși. 2. În ziua cununiei religioase m-am trezit la opt dimineața ca să spăl mașina. Am băgat mai întâi furtunul, apoi buretele. Cele trei zile pe care le petrecuse în România depuseseră un strat apreciabil de jeg și praf pe vopseaua neagră a Cadillac-ului. Când am terminat, arăta senzațional. Am pornit înspre biserica Sfântul Anton de la Piața Unirii, încercând să ocolesc băltoacele, camioanele, autobuzele și celelalte surse eterne de murdărie cu care se mândrește Bucureștiul. Am ajuns cu bine. Yves aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fără a vă opri. Fără a se teme de vânt și amețeală La cinci dimineața orașul era traversat de coloane militare de transport; în fața prăvăliilor de alimente, femei cu lanterne cu seu începeau să se așeze la coadă; pe ziduri, vopseaua lozincilor de propagandă, mâzgălite în timpul nopții de echipele diferitelor curente ale Consiliului Provizoriu, era încă umedă. Când membrii orchestrei își puneau instrumentele la loc în cutii și ieșeau din subteran, aerul era verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
această ocazie, o pereche de ochelari cu lentile fumurii. Porniră dis-de-dimineață spre casa de lângă măcelărie unde locuiau domnul Badule și soția sa. Era un bungalou destul de dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
adunam în fața bradului și cântam, mirosea a cozonac, lumânările... Poveștile copilăriei mi-au rămas întipărite... am suferit alături de Tom și Jerry, am visat cu rățoiul, ne-am jucat de-a indienii, îmi legasem pene și mă dădeam pe față cu vopsea de ouă... am băut, am descoperit tinerețea tumultoasă și muzica rock, pe care-o ascultam cu păturile în geam, de frica Miliției... În curtea noastră trăiam cu toții în armonie... E-adevărat că l-au bătut cu pietre pe Willy, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și nici blană, i-am scos ochii, se cojește vopseaua, acum nu mă mai sperie, bat cu pumnii. - Mai mănânci o brânză de-acu’, păduchiosule... - Putem să mergem și pe acoperiș? Borobeții urcă pe vârful casei, încep să arunce cu țigle, câte două-trei, rămân găuri în acoperiș, se văd grinzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rezultatele. La Golia abia a fost refăcută pictura și-acum, nu știu, n-am mai văzut așa ceva, se... macină... nu știu cum să zic, nu înțeleg, dai puțin cu podul palmei și se șterge, parc-ar fi cretă. Și n-au falsificat vopselele, cum fac de obicei, să aibă ce să vândă, a stat starețul lângă ei, i-a controlat. Dacă te duci și te uiți, vezi că fața Sfântului Gheorghe s-a cam înverzit. - De mult se-ntâmplă asta? - Cam de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă vopseaua într-o găletușă. Doamne cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți! Am schimbat uleiurile, m-am sfătuit cu alții, am verificat compoziția vopselelor, am dat jos gletul și l-am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare pe Leonard. - Ieși dracului afară! Zboară! Piei din fața mea, du-te și-i spune starețului să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu vopsea aurie pleacă în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să se roage, că nu pot da cu pensonul! Să facă molitve că se-ngrunzește vopseaua... Pleacă, să nu te mai văd! Poate mă exorcizați? A intrat Necuratu-n pictor, să-i spui... Ieși, să nu te scot în șuturi! Cutia cu vopsea aurie pleacă în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi de soare à la Van Gogh. - Leonard... încerc să-l calmez, îi pun mâna pe umăr. Mai încet, mai pune-ți lacăt la gură... Se smucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric și Seattle, și mâinile strâng până se albesc balustrada de oțel acolo unde au mai strâns-o un milion de alte mâini, ștergând vopseaua. În hainele sale, în locul platoșelor de mușchi duri care înainte mă scoteau din minți, acum grăsimea îi împinge cămașa peste curea. E din cauza Premarinului. Umbra sexy a bărbii sale de la ora cinci dispare din cauza pastilelor de Provera. Până și degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în seamă, se obișnuiseră cu totul să le treacă cu vederea. Artur Stavri a făcut ce-a făcut și pe la sfîrșitul lui mai a intrat în Vladia, străbătînd o mare de noroi cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
totul să le treacă cu vederea. Artur Stavri a făcut ce-a făcut și pe la sfîrșitul lui mai a intrat în Vladia, străbătînd o mare de noroi cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe banca ridicată anume, lîngă intrare, pentru așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajunsese numai pete de culoare, tata și‑a suflecat mânecile și s‑a pus pe treabă. Cum n‑a reușit să le Înlăture de pe pereți, și‑a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i‑am adus laude. Au venit și de prin vecini să‑i vadă opera. Până și nepoțelul lui drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și diferit de tot ce trăise până atunci. Bătrânul îl privi iarăși în ochi și se părea că știe dinainte ce-o să descopere în ei, căci imediat retrase pieptenele și, după ce-l înmuie într-o cochilie mare, ce conținea o vopsea pe bază de ulei din nucă de tairí și cărbune vegetal, îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i dădu timp să găsească un răspuns, lovind din nou, ridicând pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru a treia oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat de pânză picăturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcut același lucru de un milion de ori și știe că n-are timp de pierdut. La sfârșit, îi șterse cu un petic curat de pânză picăturile de sânge care ieșiseră din câteva dintre rănile aproape invizibile, amestecându-se cu vopseaua neagră, apoi mormăi cu o voce răgușita: Ajunge pentru azi. Dar mai pot, protesta Tapú. Știu, răspunse bătrânul, incepand să-și strângă instrumentele într-un coșuleț din lemn de palmier. Pielea e puternică, dar vreau să văd dacă se cicatrizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
parte a butucului central. Ții mânerele și îngenunchezi pe podea. Te apleci în față sprijinindu-ți greutatea pe roată și apoi o rostogolești înainte și înapoi încordându-ți mușchii abdominali. Miss America a adus roata și niște costume mulate roz, vopsea de păr de culoarea mierii și un test de sarcină. Înaintând pe culoar, zâmbindu-i domnului Whittier lângă scaunul lui cu rotile, fără să-i zâmbească Verigii Lipsă, la fiecare pas Miss America pune un picior în fața celuilalt, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]