1,091 matches
-
de șmecherii. Îi punea la punct. Dar, cu timpul, unii dintre ei au încercat și parțial au reușit s-o îmblânzească. Să-i ofere flori ori mici atenții, țigări străine fiindcă doamna a început să fumeze sau câteodată sticle cu votcă străină de la vama Siret. Bițu o certa de-ndată ce afla despre astfel de mici matrapazlâcuri. Dar, în final, accepta și se înfrupta și el din aceste sticle. Fiindcă băutura bună le plăcea amândurora. Și Bițu obișnuia s-aducă săptămânal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de-ndată ce afla despre astfel de mici matrapazlâcuri. Dar, în final, accepta și se înfrupta și el din aceste sticle. Fiindcă băutura bună le plăcea amândurora. Și Bițu obișnuia s-aducă săptămânal câteva sticle cu vin bun și o votcă sau rom jamaican, de care magazinele alimentare nu duceau lipsă. În privința banilor, Corinei îi plăcea să fie vistiernică supremă. La fiecare plată lunară, la chenzină sau la lichidare, îi poruncea casierei, energică și autoritară, să-i dea ei și numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fel de inspecție anuală, el și tovarășul Gheorghiu. Era un om mai vârstnic, cam În jur de 50 de ani, cu un chipiu pe ochi așa, à la Stalin, și o mustață la fel și avea un miros vag de votcă sau de ceva... oricum, de alcool, că noi care eram acolo nebăuți, nefumați, sesizam duhoarea imediat. Și dădea cu cravașa pe cizmă: „Are cineva de raportat câte ceva? Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
foarte departe de piciorul lui. Prilejul i s-a ivit cînd bătrînul, într-un moment de mărinimie, s-a îndurat să-și întoarcă ochii din contemplarea fiului și i-a vîrît în rucsacul de călătorie o sticluță de două sute de votcă, pe care o cumpărase special pentru Radu și cîteva bancnote mototolite. Poate i-a făcut și vama, prea s-a holbat înăuntru. Radu își pregătise rucsacul în dimineața aia, pe fugă, nu ieri seara cum ar fi trebuit și pusese
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a murit pe 12decembrie, la prânz, că ar fi împlinit 94 de ani pe 14aprilie. Așa scrie Irina despre moartea prietenului meu drag: „După ce s-a sculat de dimineață, ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui bruscă ne-a șocat pe toți. Nu credeam să învețe a muri vreodată... Era puternic, tonic, generos, echilibrat. El continua să fie mai optimist decât noi, cei mai tineri. Pentru mine, mai ales, care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a deschis și nouă cheful. Neam! Big Sile e tanc! Distonie! Gata! Băiatu' a părăsit scena! L-a luat somnul! Nu mai primește și nici nu mai dă nimic! Și doar l-am avertizat, măgarul, să nu-și mai toarne votcă în bere, pe căldură. Asta, chiar că nu se scuză. Individul este, cu alte cuvinte, o pramatie! O secătură! O scursură, sub orice critică! O otreapă! O zdreanță! Un golan! Un jeg! A-ha-ha-hai dreptate, cască și Fratele, vag aprobator. Așa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul! Sunt patetic. Halal! M-am ramolit. Vorbesc cu patul. Mă repet, mă repet, mă repet. Da, da, dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Of, Pale, Pale, mult zic Pale, ce ca'ți tu-ntre animale? Of, of...!", îi și scornise atunci Dănuț o mini-baladă, spre aducere aminte, priceputului meșter. ( G-r-r-r-a-hh! Numiți-mă Paul! le ceruse acesta amicilor, după ce stinsese singur patru mazurci. Patru votci poloneze mari, cu gheață. Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
amiază, eu, cu Dănuț și cu Big Sile ne cinsteam între noi, lejer, cu câte-o berică, la nea Petre Bau-Bau, pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aline și să-l ogoiască: Taci, Iulică! Așa-i viața! Taci, tăticule! Taci, taci... Nu poți ucide sentimentele, cu băutură. Asta-i! Le poți atenua, le poți mortifica, sub scoarță, numai temporar, zice Dănuț. Știi ce spunea Evtușenko, Frate? Că votca este moartea cotidiană a memoriei. Parțial, doar parțial, avea dreptate! E teribil, când nu-ți poți aminti ce-ai făcut cu viața ta! Până la urmă, crede-mă, că nici nu mai importă. Despre ce naiba discutăm? Oricum, ca și alcoolul, totul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o vagă admonestare. Sheba a venit la mine și mi-a dat un plasture și un șomoiog de hârtie igienică să-mi curăț rana. Polly s-a aruncat pe sofa cu un oftat țâfnos. — Îmi dai și mie, tata, o votcă cu lămâie? a întrebat ea. — O, sigur, a zis tatăl ei, cu o urmă ușoară de indulgență în voce. A zâmbit spre mine și a dat din cap: — Fiica mea e o alcoolică. — Polly, am zis eu, în timp ce îmi îngrijeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
l-a luat în brațe și l-a întors cu capul în jos. — Cum se vede de acolo de jos, Benno? l-a întrebat în joacă. Sheba se uita la ei cum se prostesc și zâmbea. Polly, care își sorbea votca pusă de tatăl ei, nici măcar nu și-a ridicat capul. — Hmm, ai ceva bani de buzunar pentru mine, Benno? a zis Richard, legănând copilul care stătea cu capul în jos într-o parte și în alta. Ben țipa de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-ți pierzi vremea cu ei. Cobori pe scara spiralată de fier și dai peste Romică, Îl găsești suflînd cu pistolul de vopsit o ușă de decor. Romică, cel mai vesel om din lume, o veselie peltică, care miroase a votcă, te bagă În atelierul lor și fie jucați bambilici pe masa lor de lucru, fie fotbal cu o minge de cîrpe pe care o scoate din dulapul de lemn acoperit cu reclame la Cinzano, la Nivea sau la Fa culese
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voce șoptită evoluția spectacolului, pocnete și statice. Așa că Nină te umflă pe sus și te bagă În cabina lor, o adunătură veselă de bărbați În colanți albi, busturile păroase intimidante, bînd cafea din tot felul de cești și altceva, probabil votcă, din alte cești sau din pahare groase, jucînd table, cu halate groase și uzate trase pe umeri. Oglinzile luminate puternic, creionul de ochi pentru contur, mirosul de macheală și de transpirație și de tutun prost, geamurile deschise larg spre teiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de această dată motivul nemărturisit al vizitei consta În speranța unei supe fierbinți. — Kiki doarme, Îl preveni Christina În șoaptă, conducîndu-l la bucătărie. — Zău? Trebuie să fi fost tare obosit, micuțul. Voi ce aveți de mîncare? — Să-ți dau o votcă. — E bună și asta. Am mîncat la popotă niște cîrnați cu fasole și m am cam balonat, se confesă Thomas. Vic unde e? — În camera lui, navighează pe Internet. Te rog, vorbește mai Încet, să nu-l trezim pe Kiki
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fapt o berărie, care se umpluse de lume din primele ore ale dimineții. Se numea Mioritza. După ce Însoți cadavrul lui Iuffo pînă la morgă și-l Împachetă În cloroform, doctorul hotărî să-și dezinfecteze la Mioritza propriile intestine cu puțină votcă. În plus, era curios să afle noutăți despre arma secretă capabilă să citească și să Înregistreze gîndurile de la distanță. Bănuia - și dorea să-și verifice bănuiala - că ar exista o legătură directă Între această armă și așa-zisa invazie a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceeași ochire alese masa din apropierea lor la care să se așeze - mai era un scaun liber acolo. În trecere către bar, Își aruncă ziarul și pardesiul pe scaun, pentru a nu fi ocupat de altcineva Între timp, apoi comandă o votcă și se așeză. De partea cealaltă a mesei stătea un bărbat mohorît ținîndu-și bărbia În podul palmei și cotul sprijinit de tăblia mesei. Privea În gol. După ce doctorul deschise foile ziarului, bărbatul mohorît privi involuntar către titlurile de pe prima pagină
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
celălalt. — Așa e la noi. CÎnd campania anticorupție ia amploare, Înseamnă că deja corupția a luat o amploare și mai mare. — Dar soluția e În altă parte, spuse doctorul - și se opri, deoarece venise fata de la bar să-i aducă votca. Apoi, după ce luă o Înghițitură, continuă: Soluția e În altă parte, iar ei știu foarte bine acest lucru. — Pe insula asta clima Îndeamnă la lene, așa că muncesc numai proștii, cugetă cu tristețe celălalt. Iar după ce tristețea Îi mai trecu, Întrebă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toate facem asta! strigă În urma ei. PÎnă la urmă, prostia Îndărătnică a românului reuși să-l enerveze. Nu Înțelegea chiar nimic! Doctorul Thomas Încercase zadarnic să-i explice cum e cu realitatea. Între timp, mai băuse Încă două pahare de votcă. — Domnule, dumneata ești de fapt proiecția În spațiul tridimensional a unei entități mult mai complexe. Realitatea dumitale, ceea ce eu numesc astfel, este proiecția instantanee În acest loc, În acest moment, a acelei entități despre care nu știu decît ceea pot
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-l mai contrazică? Ca să-l faci pe cineva să Înțeleagă ce e acela un reflex, cea mai simplă metodă e să-l lași să pună mîna pe plita Încinsă. Conversația Încîlcită, la care se adăugau cele cîteva pahare de votcă, Îl obosise teribil pe doctor. Între timp, i se făcuse foame și, din această cauză, Îl durea capul - sau poate din cauza fumului țigărilor cu marijuana care plutea deasupra meselor. Nu-i mai păsa nici de extratereștri, nici de transmiterea la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu marijuana care plutea deasupra meselor. Nu-i mai păsa nici de extratereștri, nici de transmiterea la distanță a gîndurilor; se Întreba cu toată sinceritatea de ce naiba intrase În acest local infect și Își alesese drept interlocutor acest român imbecil. Votca i se evaporase din stomac, lăsînd În urmă, prin efectul de cavitație, un fel de vacuum uleios care i se ridica uneori pînă În gît, provocîndu-i o senzație de vomă. Îi venea să-și scoată limba și să se uite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
serioase, cu oameni serioși. Dar teoria dumitale ne interesează, completă Feder cu aerul că l-ar contrazice pe Nut. Noi Înșine avem anumite preocupări În acest domeniu. În loc de orice comentariu, doctorul rîse puțin, cu modestie. Ar mai fi cerut o votcă de la bar, a cincea, Însă ezită, temîndu-se că o astfel de exagerare le-ar fi făcut o proastă impresie celor doi, care pînă atunci nu băuseră decît juice. — Pasiunea mea pentru fenomenele paranormale e mai veche, dar am ținut-o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Început. S-ar putea spune că avusese, În privința lor, o mare dorință de a fi optimist, care În cele din urmă se epuizase. La toate acestea se mai adăugă, Înainte de a pleca, și incidentul penibil cu portofelul. Trebuia să plătească votca, dar nu-și găsea portofelul, fiindcă nu-și mai găsea nici pardesiul, ceea ce-i provocă un moment de neîncredere și derută - de fapt, i se făcu efectiv greață de sine. Își amintea vag că-l lăsase pe spătarul scaunului, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
intrării unui bar de noapte care se numea Blue Sky. Doctorul Thomas descoperi abia atunci cît era de obosit și de stresat, după orele petrecute toată după-amiaza la depozitul de cherestea, și socoti că un mic răgaz și o mică votcă i s-ar fi potrivit de minune, i-ar fi ordonat ideile. Mulțumit că, pînă la urmă, hoinăreala lui fără scop ajunsese la un final convenabil, căci găsise totuși ceva, dădu să intre, Însă avu o primă surpriză: barul era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În schimb Bazil era, cum recunoscu el Însuși, magnetizat, Își simțea gîndurile ca pe niște fluctuații cuantice. Am intrat În joc și le-am oferit pentru Început cîte o cafea. Ca să-i Încurajez să continue, am luat și eu o votcă. De Roxana uitasem cu desăvîrșire - vorba lui Bazil, există lucruri mai importante decît dragostea; de exemplu, durerea de măsele. Avea haz Bazil, cînd era În formă și cînd scăpa de veșnica lui manie a persecuției. Din păcate pentru el, asta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]