1,090 matches
-
1919,când a scris versurile citate.După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că”adevărurile”pe care le aflase de la comuniștii sovietici contraveneau realității.La înapoiere,se simte tot mai bolbav și edenul visat îl găsește în “universul”absintului și al votci. Este tot mai bolnav sufletește și trupește.Pentru el edenul nu mai există,dar îl reconstruiește,așa cum îl înțelege,în poezia Moscova cârciumărească,o capodoperă a poeziei europene.La fel ca odinioară Verlaine(Dis,qu /as tu fait,toi que
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
tipar. Îmi amintesc și acum, cu plăcere ... și râd, fără să vreau ... o scenă petrecută pe Calea Aradului, de Sfântul Ion, în urmă cu câțiva ani: La o terasă, doi barbați. Rupți de beți! Unul, mai comandă două pahare cu votcă ... pentru el și amicul său. Celălalt, într-un efort vizibil, ridică capul de pe masă și zice: -Bă, nu mai pot...nu mai vreau! Nu mai vreau! -Poate nu știi ce vrei! zice primul și-i face cu ochiul chelnăriței, să
CÂND CERI...ŞI ŢI SE DĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347506_a_348835]
-
nu ne știe nimeni”, ieșea dimineața la o terasă din centru, se așeza la o masă vizibilă de pe toată strada, comanda o cafea și un pahar mare cu apă plată care, de la distanță, putea fi confundat cu unul plin cu votcă, fuma câteva țigări și citea un ziar franțuzesc ținându-l în așa fel încât să i se vadă titlul. Domnul T se dovedea astfel, fără îndoială, un om inteligent deoarece tactica lui dăduse rezultate peste așteptări. Femeile, doamne, domnișoare dar
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
ca bolnavii de viroză, Trag din pipă fumuri groase cu mustățile-n pahare Și mai râd, furând o palmă, când mai pișcă de picioare Chelnerițe ce așteaptă trei dolari la țâțișoare. Beau în crâșmele famate, ce-au vândut pe apucate: Votcă, romuri,... iar scrumbia (că în post nu fac păcate) O mănâncă afumată. Flota țării - prima-n lume - Dusă fiind pe fundul mării, a ajuns subiect de glume, Însă banii sunt în contul unui marinar... anume. Spune-mi tu, mireasă albă
AI VENIT CA O MIREASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361924_a_363253]
-
familii bogate. Mișu a plecat la scara sa cu o fată care nu era pentru prima oară preferata lui. Ea s-a dezbrăcat, începând de la ușă până la dormitorul pe care-l știa. El a mers direct la frigider. A adus votcă rusească, potrivit dorinței fetei. Ritmul melodiilor răbufnea cu forță din boxele ce trepidau și se împletea cu ritmul în care paharele se goleau ori trupurile se încleștau în cele mai ciudate poziții. S-au oprit toate atunci când el nu a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
putut păstra cadența nici în mișcările normale. - Am auzit că ai pus-o cu o țigăncușă... E adevărat? l-a întrebat ea în pauza dintre două țigări ce au inaugurat a doua sticlă, dar de whisky cu gheață, nu de votcă. Ce vorbești, băi! Cine ți-a spus? - Hai, mă... nu te preface, că știu de ieri, când te-ai retras misterios... Ai regulat-o? - Băăăă, numai’ prostu ăla de Gogu putea să-ți spună... Este? - Bine. Admit că el, dar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
acum pescari sportivi, sportsmeni, cum se rostea în cluburile elitiste. Și nimic nu putea fi mai plăcut decât să fii considerat sportiv în timp ce stăteai tolănit la umbra unei sălcii, trăgeai alene din țigară și vârtos din sticla de bere sau votcă aflată la îndemână, iar captura, că nu se mai numea, în mod banal, pește, o ridicai cu juvelnicul, o sărutai pe nas, o fotografiai și apoi te înscriai cu fotografia la concurs primind astfel puncte, eventual ceva premii, cu care
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
amatori le duc în mormânt, mai ales dacă nu văd în urmașii lor pe unii demni de aceste taine. Afară se lăsase frigul dar în mașină era bine și cald așa că, Relu și Melu, traseră și câte un gât de votcă ca să le fie plăcerea deplină. Nici nu băgară în seamă privirea mustră- toare și cam pofticioasă a lui Nelu care se afla la volan. Cum mergeau ei așa în tihnă, la un moment dat Relu scoase un răget: Uăiii, uăiii
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
ceva de speriat. Mai făcură câteva aruncări! De fiecare dată, la fel! Nimic în cârlige însă râmele făcute ferfeniță de lacomii crapi! Înfruntarea devenea psihologică! Prin urmare, se discutară în grabă câteva strategii. Dar se desfăcură și trei sticle de votcă deoarece frigul cam pătrundea prin echipamentul neadecvat. Alte aruncări cu același exasperante rezultate. Lupta devenise nu doar pasionantă ci și personală. Orgoliile pescarilor se chirceau dureros, umilite de niște nenorociți de pești. Inadmisibil! Urmară alte aruncări, însoțite de gâturi zdravene
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
frigul cam pătrundea prin echipamentul neadecvat. Alte aruncări cu același exasperante rezultate. Lupta devenise nu doar pasionantă ci și personală. Orgoliile pescarilor se chirceau dureros, umilite de niște nenorociți de pești. Inadmisibil! Urmară alte aruncări, însoțite de gâturi zdravene de votcă dar și de adăpostirea sub foile de cort, fiindcă frigul se cam întețise... Pe la ora patru, au pus clopoțeii la undițe și s-au cuculușit sub toate cârpele din portbagaj deoarece frigul și disperarea care-i cuprindea din ce în ce mai perfid în
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
reușiră să învioreze atmosfera cu explicații... *** Peste un timp însă, de ziua Sfântului Apostol Petru, ocrotitorul pescarilor, Organizația, secția de cartier, se adună pentru cinstirea evenimentului la un restaurant cu specific. Ca de obicei, veselie mare, o mulțime de povești, votcă, preparate din pește și foarte multă reticență din partea celor trei care nu știau cât de răspândită era pățania prin care trecuseră. De aceea Relu și Nelu, rămaseră cu mâinile încleștate pe pahar când îl văzură pe Melu ridicându-se în
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
speță. Aici am reușit să mă așez la o masă și un fel de ospătar destul de tânăr, îmbrăcat numai într-un pulover m-a întrebat; - Ce vrei moșule? - Ceva de băut zic eu destul de timid. Aș vrea o cinzeacă de votcă vietnameză. Improvizatul ospătar s-a uitat mirat și lung la mine! - Omule de unde vii? De votcă din asta nu am auzit, dar pot să te servesc cu un rachiu sau poți comanda altceva. - Havana Club aveți? Întreb eu. Atunci cel
DEGHIZAT, CĂUTÂND UN LOCAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361644_a_362973]
-
tânăr, îmbrăcat numai într-un pulover m-a întrebat; - Ce vrei moșule? - Ceva de băut zic eu destul de timid. Aș vrea o cinzeacă de votcă vietnameză. Improvizatul ospătar s-a uitat mirat și lung la mine! - Omule de unde vii? De votcă din asta nu am auzit, dar pot să te servesc cu un rachiu sau poți comanda altceva. - Havana Club aveți? Întreb eu. Atunci cel cu care discutam a fost amabil și m-a întrebat; - Câți bani ai la tine moșule
DEGHIZAT, CĂUTÂND UN LOCAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361644_a_362973]
-
tineri de diferite vârste își răcoreau trupurile sărind în apa limpede, de sus de pe stânci. Alții, în grup, cântau acompaniindu-și vocile cu bătăi de tobă. Nu lipseau nici câțiva turiști însoțiți de ghizii lor dar și de sticle de votcă. Din păcate fiind o perioadă lungă fără ploi cascada propriu-zisă, nu era decât un firicel de apă. O mulțime de pești se vedeau în apa cristalină a râului, iar locul a fost într-adevăr foarte frumos și bun de făcut
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
nu facă alte complicații. Știa maestrul să se folosească de tertipuri, pentru a-și bea nelipsitul pahar de scotch, aranjînd cu chelnerul să-i pună apă cu gheață, dar chelnerul, printr-un mic aranjament, să-i aducă un pahar cu votca și, arătîndu-i soției că el bea apă în loc de scotch, ea foarte generoasă: «Ei bine, poți să bei și un scotch», deci avînd două pahare. Era foarte greu să îl dezveți de obiceiuri pe care le-a avut toată viața.
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351870_a_353199]
-
-ntr-un chirăit cumplit de țațe, A luat în mâini încet coroana După care-a dat... a dat la rațe. La MORALA asta mă abțin! Dacă între noi vorbim, socot că Adevăru-i uneori în vin Însă nu e niciodată-n votcă. Referință Bibliografică: Regina păsărilor / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Norea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
REGINA PĂSĂRILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352297_a_353626]
-
lui. Peste noapte, Marin Preda se scoală și se întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriță tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se știe dacă a mai băut și apă) și se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o șezătoare literară. Prietenii cu
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
întoarce la cheflii să le ceară un pahar cu apă, motivând că i s-a uscat gura. O fată, pictoriță tânără, glumind, îi întinde două pahare, unul cu apă, altul cu votcă, rugându-l să aleagă. Preda bea paharul cu votcă (nu se știe dacă a mai băut și apă) și se întoarce în cameră. A doua zi, pe la ora opt, trebuia să plece în Vrancea la o șezătoare literară. Prietenii cu care trebuia să meargă, văzând că nu mai apare
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
părăsi vreau să devin poet să te admir o eternitate din cer aici pe pământ nu-mi pot face avere deșartă sunt prea bogat ca să nu mor sărac la noapte se anunță un ger năprasnic îmi iau o sticlă de votcă și mă duc în parc pe o bancă să nu mă trezești în zori și nicio floare să-mi pui sub florile de gheață din ochii deschiși vor ieși spre amiază doi porumbei Referință Bibliografică: să nu fii tristă / George
SĂ NU FII TRISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351708_a_353037]
-
pe iepe sure Apre repezi căutându-și roabe Nu mai pun capcane pentru zmei Codrii noaptea nu-i mai bat călare Când cobor prin anii mei Și se pierd în zori ca o chemare Mă întorc la tine poezie Între votcă, moarte și plictis Cât mai am valabil un permis Nerevendicat de primărie Referință Bibliografică: Reîntoarcere / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
REÎNTOARCERE de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356433_a_357762]
-
1919,când a scris versurile citate.După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că”adevărurile”pe care le aflase de la comuniștii sovietici contraveneau realității.La înapoiere,se simte tot mai bolbav și edenul visat îl găsește în “universul”absintului și al votci. Este tot mai bolnav sufletește și trupește.Pentru el edenul nu mai există,dar îl reconstruiește,așa cum îl înțelege,în poezia Moscova cârciumărească,o capodoperă a poeziei europene.La fel ca odinioară Verlaine(Dis,qu /as tu fait,toi que
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
Mirele” s-a întors acasă în rasă de călugăr și cu un alt nume - Savatie. Baștovoi-tatăl n-a suportat să-și vadă fiul „înrolat” în rândul celor împotriva cărora a luptat conștient toată viața. „Erai băiet ca toți băieții, beai votcă, fumai, umblai cu femei, dar acum ai tâmpit! Dacă vrei să mai vii la mine, scoate-ți fusta și fii cel care ai fost, altfel nu-mi ești fecior”, i-a spus pe un ton tăios și i-a întors
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
credea și avea vedenii?! Și, totuși, se încuraja el de unul singur, podul trebuia să-l treacă, că de-aia e pod, să treci peste el și nu prin apă, ca vacilea alea de care el și uitase, luat cu votca pe la nas și, clătinîndu-se, a început să înainteze și, cînd a ajuns în fața lu' madam Jorjet, s-a oprit brusc, întrebîndu-se pe care parte s-o ocolească, că, de, era femeie, puțin rișpect, dă-o-n aia a mă-sii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
sec, că banii s-au risipit pe caberneturi* cu pepsi! Și a luat-o înainte țopăind, să ne arate drumul. Aerul curat m-a înviorat și am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi și în cealaltă ... votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap! Orașul zăcea, adormise de mult, nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piața Operei, blocurile parcă veneau peste mine. M-
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
sărute, pregătită și dispusă să continuăm cercetările științifice. Se întinse spre mine însă ... deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi și nu-mi priia combinația. Eu, făcusem gargară prelungită cu ultimul gât din codașa picătură de votcă, aparținând sticlei pe care o lăsasem în stradă. Acum nu suportam să amestec băuturile, mai ales că înțelesesem definitiv și îmi fixasem o idee pregnantă care curând deveni obsesie. - Trebuie s-o sărut pe Giulia, negreșit și imediat! Din nepotriveală
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]