1,324 matches
-
planară ușor pe unul dintre podurile Senei. Narcisa își ridică cu satisfacție privirea spre cer, minunându-se pe unde plutise, apoi se apleacară amîndoi peste balustradă și la lumina becurilor chipurile li se oglindiră în apele râului. Narcisa tresări oarecum vrăjită de miracolul care o fermecase și-și privi cu o oarecare curiozitate soțul. Prințișor radia o forță și o energie ciudată. Îl strânse cu drag la piept. El o privi misterios, apoi îi zâmbi prietenos și-i sărută buzele catifelate
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
valurilor și peste fulgerele orbitoare vei auzi glasul nostru dulce cântând și vei vedea atunci marinarii întinzând brațele spre noi și, uitându-și groaza, vor alerga la chemările noastre. Vino cu noi să vezi marinarii care mor fericiți!” Se lasă vrăjit de cântecul sirenelor, dar de sus se aude glasul sfâșietor al pescărușului și cântecul de leagăn al mamei, lacrimile mamei sar din undă în undă și reflectă chipul ei. Grădina e cuprinsă de groază, peștii își sting luminile, sirenele dispar
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
scăpa duminica câte o zvârlugă de fată la horă”.Trăiește cu nostalgia ei „simțea în carnea brațelor dezmierdarea, povara și forma ei” și prinderea lostriței devine idealul pentru atingerea căruia nu-și mai găsește liniștea. Satul crede că l-a vrăjit lostrița blestemată și că are să-i facă de petrecanie. Dimpotrivă, lui Aliman se pare că lostrița îi poartă noroc: scapă cu viață de câte ori se scufundă în adânc și prinde mult pește. Toamna și iarna când lostrița dispare Aliman suferă foarte
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
este puternic reprezentat și în literatura germană. Zâna Onda dintr-un basm clasic german cu același nume apare învăluită într-un glob de ceață deasupra unui lac dintr-o pădure, are un chip și un glas fermecătoare de care este vrăjit un tânăr, Leonhard: „Nu-și mai putea lua ochii de la ochii ei adânci, întunecați, de la gura ei zâmbitoare, de la toată ființa ei vrăjelnică. Cei doi se îndrăgostesc reciproc. Zâna are puteri supranaturale, putând să-l ajute la nevoie sau să
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
seară minunată, într-un București cum nu mai poate fi... Apoi, mergeam la ceaiuri, ne plimbam, ieșeam împreună, la cinema, la teatru sau la Operă. El era un băiat foarte frumos. Avea niște ochi verzi, ceva extraordinar! Dar m-a vrăjit, pur și simplu, cu cantitatea lui de cultură. Puteai să vorbești cu el despre orice, muzică, literatură, istorie, ori ce vrei. Ori ce întrebare ai fi avut, aveai pe cine să întrebi. Mi-a plăcut felul său frumos de a
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
întărit și lui încrederea în viață, în reușită, ajutându-l chiar să treacă, mai târziu, prin momentele grele. Este vorba de abnegația și dragostea și priceperea cu care a predat cursurile lui de pictură. Cursanții lui erau de-a dreptul vrăjiți de el, l-au iubit, pur și simplu, iar el i-a iubit cu patimă și pasiune. Erau o dragoste și un respect reciproc. I-a iubit așa cum știa el s-o facă... A predat la „Beit Halohem” („Casa Luptătorului
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
Articolele Autorului Octavian Curpaș n-a repovestit, până acum, basmul lui Andersen, dar e oricând dispus să istorisească pe-ndelete despre cărți pe care le-a citit. Și spune cu atâta hâr, încât nu încape îndoială că operele comentate au fost vrăjite de mână cui le-a scris, spune despre cărți pe care mulți dintre noi niciodată nu le vor citi, ele negăsindu-se prin părțile noastre. Ți le închipui, după descrierea lui, extraordinare, dar le știi inaccesibile, cel puțin pe moment
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]
-
definițiilor fizicii). Octavian Curpaș n-a repovestit, până acum, basmul lui Andersen, dar e oricând dispus să istorisească pe-ndelete despre cărți pe care le-a citit. Și spune cu atâta hâr, încât nu încape îndoială că operele comentate au fost vrăjite de mână cui le-a scris, spune despre cărți pe care mulți dintre noi niciodată nu le vor citi, ele negăsindu-se prin părțile noastre. Ți le închipui, după descrierea lui, extraordinare, dar le știi inaccesibile, cel puțin pe moment
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]
-
narațiunii: Atunci calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate începu să-i grăiască: - Stăpâne, așa viteaz îmi trebuia mie. Află că și eu sunt în stare, dar căpăstru ca al meu nu mai e nicăierea, că e vrăjit nevoie-mare: când îl scuturi de trei ori, și se face orice ți-e voia. Încalică-mă, și să pornim mai iute, că n-ai trecut toate primejdiile.( 16) Permisiunea încălecării calului este un semn al recunoașterii autorității eroului. Animalul se
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
producea pe scenă era destinat exclusiv destinderii, grupuri și soliști de muzica country, o artistă de teatru de operetă și operă invitată de vârstă matusalemică de pe Brodoway-ul new-yorkez originară din Modesto pe un fundal cu scene din istoria Americii a vrăjit cu vocea și interpretarea sa publicul, grupuri de dansatori își băteau călcâiele mai ceva decât dansatorii lordului irlandezo-american Michael Flatetly, lumea din jur mă încuraja și chiar aplauda și pe mine că reușeam să strivesc cu călcâiul niște coropișnițe și
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TE-AȘ ÎNVĂȚA, IUBITO... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 210 din 29 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Te-aș învăța, iubito, să zâmbești... Mi-e teamă îngerii să nu-i vrăjești. Tu vrei să vină toți la tine-n stol, Și să rămâie Paradisul gol? Te-aș învăța să râzi ca un copil, Dar ce te-ai face fără sex-appeal? Prea mulți tați s-ar repezi la tine, Mulți orfani ar
TE-AŞ ÎNVĂŢA, IUBITO... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367155_a_368484]
-
martie 2011. Octavian Curpaș n-a repovestit, până acum, basmul lui Andersen, dar e oricând dispus să istorisească pe-ndelete despre cărți pe care le-a citit. Și spune cu atâta har, încât nu încape îndoială că operele comentate au fost vrăjite de mâna cui le-a scris, spune despre cărți pe care mulți dintre noi niciodată nu le vor citi, ele negăsindu-se prin părțile noastre. Ți le închipui, după descrierea lui, extraordinare, dar le știi inaccesibile, cel puțin pe moment
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
mai mult Octavian Curpaș n-a repovestit, până acum, basmul lui Andersen, dar e oricând dispus să istorisească pe-ndelete despre cărți pe care le-a citit. Și spune cu atâta har, încât nu încape îndoială că operele comentate au fost vrăjite de mâna cui le-a scris, spune despre cărți pe care mulți dintre noi niciodată nu le vor citi, ele negăsindu-se prin părțile noastre. Ți le închipui, după descrierea lui, extraordinare, dar le știi inaccesibile, cel puțin pe moment
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
grupuri-grupuri dau târcoale, se tocmesc și cumpără dintr-un târg unelte și bunuri de-ale gurii necesare întoarcerii acasă la vetrele lor, nu înainte de a trăi pe viu vestea proaspătă a zămislirii Învățătorului nostru. De la acest moment încolo, în noaptea vrăjită de mișcarea tainică a stelelor, murmurul lor cosmic indescifrabil și scilpirea translucidă și clară de vedeai conturul umbrei pământului trecând de “stâlpii” cerului către zenit, “bâjbâiala” procesiunii gloatei capătă sensuri noi, acreala, sila și deznădejdea sunt înlocuite cu lumina chipului
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de lumina lămpilor, care curgea peste ele aureolat, din candelabrele de cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu farmecu-i singular. Părea un înger căzut, sculptată-n lumină și flăcări și mana în jur o aureolă și o grație ce amintea de o lebădă neagră, pe un fundal învăpăiat. S-a apropiat de el, chemându-l cu
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
cheamă lupul capră jos, pe pajiște?” Răspunsul fiului meu: „Ca să mănânce o iarbă mai bună.” - Vai mie, strig eu. Lupul vrea să o mănânce pe capră, de aceea o cheamă la el. Lupul nu se poate cațără pe stâncă, așa încât vrăjește capră că o place și îi vrea binele. Însă capră trebuie să cunoască firea lupului și să gândească logic. Bine că e o capră deșteaptă și nu vine. - Fiul meu, crezi tu că fabulele sunt pentru puii de capră, de
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
e încă albie să-ncapă atăta sânge Ce preschimbat în lacrimi pe-obrazuri șiroind ... . Și azi ... o ”Floare-albastră” în parc am să-ți aduc, M-aștepți mereu chiar și atunci când uit să vin Și îmi doresc pe Demiurg să îl vrăjesc, să-l fac năuc, Să mi te readuc, să te păstrez ... la tine să mă-nchin! Rusu Liliana - Iubire interzisă Tu ești stăpânul nopții și ești a mea iubire un soare care scaldă și luna cu-o privire luceafăr viu
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu se lasă Pe ochii adormiți pe jumătate Se-aude vag un clopot care bate Și cad vrăjiți în somnul de melasă. Referință Bibliografică: Amurg pe cai / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
haiduci, iarna se lasă...,/ e timpul, mergeți pe-acasă!/ Noi am merge, drag ne este/ de copii și de neveste,/ de părinți, surori și frați,/ dar ne-așteaptă înarmați,/ liftele păgânilor,/ dușmanii românilor/”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, „Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine, mi-a fost ca o bună MAMĂ în toți anii de
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, ”Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine! mi-a fost ca o bună MAMĂ în toți anii de
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
a reface, ca o unică și definitivă lecție de viață, destinul omenirii? Atunci, poate, „totul ar fi fost nou pe frontul de Vest”. Și totul nou pe Terra... Întunericul nu poate fi atotputernic; atotputernic e sufletul omului când se lasă vrăjit de o idee măreață. Mi se poate răspunde cu ironie că ceea ce spun e ridicol și imposibil. Numai că eu cred cu încăpătânare că atotputernic este doar omul înflăcărat care caută imposibilul. Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 10 decembrie 2015
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
haiduci, iarna se lasă..., e timpul, mergeți pe-acasă! Noi am merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, ”Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine! mi-a fost ca o bună MAMĂ în toți anii de
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
dispărut în spuma mării... Am sperat să o aduc înapoi însă marea a înghițit-o imediat cu primul val... Infrigurat de destinul clipei, m-am întors de pe țărmul mării și am găsit liniștea din camera primitoare. O melodie plăcută îmi vrăjește gândul luînd-ul cu ea spre o nouă... clipă, ce se topește în noaptea fierbinte... Am adormit lin, cu gândul la melodia ce m-a fermecat; era de parcă...îngerii cântau la harpa cerului o melodie ce făceau să se deschidă petală
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
adâncă, scrutătoare Și mă chema c-un țipat ce vroia Să-mi fure-a sufletului albă floare. * Mi-am lăsat trilul liber către cer Și dorurile mi le-am despletit Ca-n sunetele pline de mister Zborul să-i frâng, vrăjind un infinit. * Cu talpa am bătut de două ori Și-am tremurat o undă ce vibrând A scuturat cuvintele din nori Și l-am legat cu lanțul unui gând! * A coborât plonjând spre nicăieri, Renunțând la-ncrâncenările din zi Făcu din
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
găsesc locul de clădit mănăstire! tună Nicodim la rându-i. Tăria din glasul și ochii călugărului îi păstră pe săteni la oarece distanță. Totuși, câțiva agitau sălbatec coase și furci. - Nu-l asculați pe venetic! A venit să ne facă vrăji! Altfel, la ce i-ar fi trebuit să mă prade pe mine, sărmană femeie, de ale două găini ce mi-au mai rămas după ciuma oarelor?! se iți din nou vădana. Nicodim, cu o mișcare lentă, își luă desaga de pe
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]