978 matches
-
caracterul ilogic al proceselor sociale. Raționalitatea, ea Însăși rezultatul unei anumite practici sociale, este limitată de caracterul comun, mereu identic cu sine, al factualității sociale. Ea nu poate să stabilească o formă perfectă, pură, În aceste contexte sociale. Magia și vrăjitoria nu sunt altceva decât manifestări particulare ale acestei situații (B. Kapferer, 2002, p. 7). Această formulă, aparținând unuia dintre cei mai reputați cercetători contemporani ai universului magic, sugerează ideea că aceste practici exprimă și ne ajută să Înțelegem limitele sistemelor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu se subordonează niciunui sistem rațional și niciunor reguli: mai degrabă el devine un proces În momentul de fuziune sau intersectare a diferitelor registre de semnificare sau de raționare. Am sugerat șîn alte studii - n. M.C.ț că magia și vrăjitoria pot fi simbolizări ale proceselor și dinamicilor care, Într-adevăr, trec dincolo de limitele rațiunii (B. Kapferer, p. 2002, 22). În dezbaterile antropologice recente, relația dintre magie și știință - altfel spus, dintre gândirea simbolică și gândirea științifică - nu mai este pusă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
greu accesibile (cazul lui Napoleon oferă sinteza unei Închisori și a unei insule izolate) se subsumează acestor sisteme de proceduri ritualice și de reprezentări simbolice. De asemenea, acțiunile juridico-rituale legate de așa-numitele „vânători de vrăjitoare”, de la acuzațiile clasice de vrăjitorie până la epurările politice (acuzația de simpatii capitaliste - În sistemul comunist În ultimii ani ai perioadei staliniste - sau acuzația de pro-comunism - În procesele declanșate de senatorul McCarthy În SUA), precum și adeziunea maselor la asemenea opresiuni pot fi interpretate prin mecanismele simbolice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice Îi asociau cu diavolul, pricolicii sau vârcolacii, precum și cu actele de vrăjitorie malefică). După șase luni sau un an de la naștere, avea loc obiceiul tăierii moțului (băieți) sau ruperii turtei (fete), care marca sfârșitul statutului de nou-născut: acum, diferite microrituri de divinație (copilul trebuia să aleagă Între mai multe obiecte oferite lui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
determinate de tipul de ocupație (agrar, pastoral, pomiviticol, apicol), se Împletesc cu calendarul creștin (I. Ghinoiu 1988). Zilele și perioadele „ținute” au atât nume ale sfinților creștini, cât și nume din mai vechi vocabulare sacrale. Actele ceremoniale provin din sfera vrăjitoriei, divinației și purificărilor, a ofrandelor și sacrificiilor, a celebrărilor și comemorărilor etc. În acest sistem ceremonial, dominante sunt interdicțiile, adică riturile de protejare magică Împotriva celor mai diverse surse ale răului. Cea mai importantă interdicție este aceea de a munci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o răzbunare crudă. Léveillé Începe să se strecoare, noapte de noapte, până la geamul stăpânilor, de unde miaună Îngrozitor. Sunetele pe care le scoate sunt atât de Înfricoșătoare, Încât „Întregul cartier este cuprins de panică; se răspândește zvonul că se face o vrăjitorie pe undeva și pisicile ar fi trimișii celui care se ține de farmece”. Exasperați, stăpânii le cer ucenicilor să scape de pisici - dar matroana Îi avertizează să nu se atingă de la grise, pisica ei preferată. „Vânătoarea este foarte repede pusă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Calame-Griaule, Geneviève, 1965, Ethnologie et langage, Gallimard, Paris Campo, Juan Eduardo, 1998, „American Pilgrimage Landscapes”, În Annals of the American Accademy of Political and Social Science, vol. 558 Camus, Dominique, 2003, Puteri și practici vrăjitorești: anchetă asupra practicilor actuale de vrăjitorie, Polirom, Iași Candrea, Ion Aurel, 1928, Iarba fiarelor, Cultura Națională, București Candrea, Ion Aurel, 1999, Folclorul medical român comparat, Polirom, Iași Cannadine, David, 1983, „The Context, Performance and Meaning of Ritual: The British Monarchy and the ‘Invention of Tradition’ (1820-1977
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Buxton (coord.), From Myth to Reason? Studies in the Development of Greek Thought, Oxford University Press, Oxford Muchembled, Robert, 1978, Culture populaire et culture des élites dans la france moderne (XVe - XVIIIe siècles), Flammarion, Paris Muchembled, Robert, 1997, Magia și vrăjitoria În Europa din Evul Mediu până azi, Humanitas, București Muir, Edward, 1997, Ritual in Early Modern Europe, Cambridge University Press, Cambridge Mullahy, B.I., 2003, „Procession”, În Berard Marthaler (coord), New Catholic Encyclopedia, Thompson-Gale, Washington Munn, Nancy D., 1973, „Symbolism in
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
valoare religioasă, specifice acestor latinofoni din nordul Dunării, situați în afara Romaniei, și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale, folosindu-i că pioni de sacrificiu chiar pe protejații reginei. În aprilie 1617, unul dintre gardieni l-a împușcat pe Concini pe treptele palatului Luvru. Parlamentul s-a reunit de urgență, iar Leonora Galigai a fost judecată, acuzată de vrăjitorie și condamnată la moarte. Cand regina a încercat să protesteze împotriva deciziilor parlamentului, Ludovic a acuzat-o de les-majeste și a exilat-o la castelul Blois. Apoi a decis să se alieze cu ducele de Savoia împotriva armatei spaniole - să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
să diminueze amploarea acestei men- talități, considerată nu numai ca fiind nocivă, dar și concurentă. Acțiunea nu a fost dintre cele mai simple. În spațiul românesc nu ar fi fost nici posibil, nici recomandabil un război fățiș și total împotriva vrăjitoriei, de tipul celui purtat, începând din secolul al XIII-lea, în vestul și centrul continentului, unde, conform unei statistici, numărul celor executați sub învinuirea de-a fi practicat vrăjitoria s-a ridicat la aproape 10 milioane (50, p. 54). S-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost nici posibil, nici recomandabil un război fățiș și total împotriva vrăjitoriei, de tipul celui purtat, începând din secolul al XIII-lea, în vestul și centrul continentului, unde, conform unei statistici, numărul celor executați sub învinuirea de-a fi practicat vrăjitoria s-a ridicat la aproape 10 milioane (50, p. 54). S-ar putea ca acest număr să fi fost chiar mai mare, dacă ținem seama, pe de o parte, de faptul că, la data redactării statisticilor respective (1749), o informare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pe de altă parte, datorită toleranței religioase de care a dat dovadă ortodoxia română de-a lungul timpului (103, pp. 91-92). Biserica Ortodoxă Română - spunea Ioan Petru Culianu - nu a fost „îndeajuns de puternică pentru a purcede la persecuții împotriva vrăjitoriei”, ea neavând „puterea de a exercita activități represive” (199, pp. 330- 333). Spun, de asemenea, că un „război” de acest tip nu ar fi fost recomandabil în Țările Române, pentru că rezultatele lui ar fi putut fi contrare celor așteptate, compromițând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în exclusivitate pe „vrăjitorii” din rândul populației maghiare și săsești din Transilvania. Astfel de aserțiuni nu sunt doar ilogice, dar nici conforme cu realitatea. În anul 1753, de exemplu, la Tg. Mureș a fost condamnat la moarte, pentru vagabondaj și vrăjitorie, și ars pe rug pe malul Mureșului un „vrăjitor” român, János Oláh (Ion Valahul). Este, de altfel, ultima semnalare documentară privind execuția unui presupus vrăjitor din Transilvania (86, p. 160). La câțiva ani după această dată (în 1758), împărăteasa Maria
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
când simbolurile și motivele teologice tipice sunt adaptate la realitățile sociale ale epocii și ale regiunii respective. Astfel, în această epocă, alături de damnați ca „mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, sunt supuși la „chinurile iadului” și vrăjitorii, precum „fermecător[ul]”, „[vrăjitoarea] care ia mana vacilor”, „bosorcoaia” (34, pp. 94-95 ; 171, p. 118). Așa cum apar reprezentați într-un mare număr de biserici : Hurezu (1693), „Buna Vestire” - Rm. Vâlcea (1747), Poenile Izei - Maramureș (1794), Rotărești - Bihor (secolul al XVIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Buna Vestire” - Rm. Vâlcea (1747), Poenile Izei - Maramureș (1794), Rotărești - Bihor (secolul al XVIII-lea) etc. În alte reprezentări iconografice ale „Judecății de Apoi” se perpelesc în „Râul cel de foc în veci”, alături de diverse păcate etico-sociale, și acelea ale „vrăjitoriei” și „slujirii idolilor”, ca în „Ikoana înfriko- șatei judecăți”, reprodusă de Simeon Fl. Marian (36, p. 456). Acest tip de reprezentări iconografice a fost influențat de texte apocrife și de legende hagiografice : Călătoria Maicii Domnului la Iad (171, p. 117
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sfârșitul secolului al XVII-lea-începutul secolului al XVIII-lea (27, II, p. 202) ș.a.m.d. În ultimul text menționat, de exemplu, sunt descrise cele 24 de „vămi” prin care trece sufletul după moarte, printre care este și „vama fermecă- toriei, vrăjitoriei... și chemării dracilor” (27, II, p. 207). Așa cum voi arăta, lupta Bisericii Ortodoxe împotriva practicilor magice s-a desfășurat și pe cale livrescă, cu rezultate însă relativ modeste în rândul populației (175). Dimpotrivă, reprezentarea vizuală - care putea fi deci „citită” de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
omul de rând, de regulă analfabet - a vrăjitorilor supuși „chinurilor iadului”, unde este „muncă amară și scrâșnire de dinți”, în opoziție cu redarea „celor drepți”, care beneficiază de „sadurile și pometele raiului”, a impresionat puternic atât pe cei care practicau vrăjitoria, cât și pe cei care apelau la serviciile acestora (172). Oricum, este inutil să insist prea mult asupra puternicului impact pe care îl aveau aceste reprezentări vizuale ale „Judecății de Apoi”. „Viziunea muncilor din Iad - nota inspirat Nicolae Cartojan -, descrisă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu ea discuția despre practici magice decât după ce i-a câștigat încrederea, impresionând-o cu cunoașterea câtorva descântece (38, p. 157). O explicație în acest sens a încercat Enea Hódoș : „E ușor de înțeles că persoana care se ocupă cu vrăjitoria - o meserie prigonită de autorități - mai totdeauna își va tăgădui meseria, zicând că «nu vrăjește», «nu farmecă», ci numai «descântă» ca să «desfacă» sau să «dezlege» - ceea ce este permis, căci însăși biserica are «rugăciuni de dezlegare»” (114, p. 5). înainte de a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
că „descântătoarele îs lăsate de Dumnezeu, iar fărmăcătoarele... Îs de la necuratul” (55, p. 636). Extrapolând datele de mai sus și ținând cont de toate aspectele prezentate în paginile anterioare, se poate conchide că, în epoca luată în discuție (secolele XVII-XVII), vrăjitorii populari - din instinct de autoconservare, fiind prigoniți din atâtea direcții și condamnați în atâtea feluri - și-au căutat un „nume” în spatele căruia să se ascundă. Sau, mai exact, un „nume” care să le protejeze practicile și statutul. Numele „marelui vrăjitor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zonă. Odată cu intrarea vrăjitorilor sub patronajul legendarului Solomon, nu a mai fost nevoie decât de un singur pas pentru a se naște și a intra în lexicul popular o bogată familie de cuvinte : a solomoni (a vrăji), solomonit (vrăjit), solomonie (vrăjitorie sau carte de vrăji), solomonar (vrăjitor) etc. Probabil că, inițial, sensul cuvân- tului solomonar era, în general, acela de individ care produce acțiuni magice : vrăjitor, vraci, cititor în stele etc., sensuri care, marginal, s-au păstrat până târziu (vezi 176
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care erau alungați, pe cale magică, norii de grindină : „contra cerului se ridică, în mod amenințător, securi însângerate” (cruentae secures contra caelum minaciter levantur ; cf. De agricultura, I, 35). Am văzut că, în anul 691, Sinodul ecumenic trullan îi anatemiza pe vrăjitorii „ce își zic gonitori de nori”. La aproximativ o sută de ani după acest sinod de la Constantinopole, în vestul Europei, Carol cel Mare (768-814) se vedea obligat să ia măsuri similare împotriva magicienilor cu puteri meteorologice (tempestarii). Într-o lege
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
promulgate de Carol cel Mare nu au avut însă efectul scontat. Tempestarii, „purtători ai norilor” de furtună (les meneurs de nuées), erau semnalați și în secolul al XIII-lea de Toma d’Aquino. Ulterior, Inchiziția îi ardea pe rug pe vrăjitorii care pretindeau că pot genera și conduce norii de grindină (174, p. 45). Prevederile Canonului 61 al Sinodului trullan se regăsesc simplificate într-un nomocanon (colecție de legi și canoane) numit Pidalion sau Kârma Korabiei, înțelese a Katoliceștei și apostoleștei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ordine și Haos și universal. În limba română, de exemplu, a lega are, în afară de sensul propriu, și pe acela de „a efectua o operație magică”. Iată asemenea fertile bivalențe semantice și în alte limbi : în turco- - tătară bag, baj, boj = „vrăjitorie”, dar și „sfoară, legătură” ; gr. katadeo = „a lega solid”, dar și „a lega prin farmec, făcând un nod” (de unde katadesmos = „sfoară” și „a vrăji”) ; lat. fascinatio = „fermecare, vrăjire”, iar fascio = „a înfășura, a lega cu fâșii” ; sanscr. yukti = „a lega
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populară operează „cu credințe și superstiții care trăiesc de mii de ani pe pământul românesc”, scria Eliade în 1943. „Cunoscându-le, descifrându-le, luăm contact cu viața sufletească a strămoșilor noștri și poate izbutim să desprindem anumite valori spirituale înapoia vrăjitoriilor și a leacurilor băbești. Medicina populară face parte dintr-un întreg, dintr-o viziune armonioasă” (23, p. 168). (gravură din Hortus Sanitatis, Mainz, 1491) în octombrie 1928, chiar înainte de plecarea sa în India, Mircea Eliade a omagiat în Cuvântul activitatea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]