1,862 matches
-
a dorit un pachet de biscuiți, dar palma lumii a lăsat-o fără bani, mai mult decât atât, i-a adus moartea. Moartea bătrânei aș putea-o asemăna cu moartea vrabiei din poezia lui Zaharia Stancu „Odată am ucis o vrabie / Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o / Pe urmă o zi / Și-o noapte întreagă / Am tot plâns-o și am tot jelit-o / Nu m-a bătut mama, nu m-a certat / În mână țineam o
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
m-a bătut mama, nu m-a certat / În mână țineam o bucată de pâine / Degeaba mi-a spus / Degeaba mai plângi / Ce-ai omorât omorât rămâne.“ Copii în jocul lor, atunci când se lasă vrăjiți de acea sclipire nefastă, ucid vrăbii sau melci, sau dărâmă casa Irinucăi asemenea lui Ion Creangă și omoară capre. Palma din jocul copilăriei îi urmărește o viață „Mai târziu am crescut flăcăiandru / Și m-am îndrăgostit / nebunește de-o fată/ Dar nu știu de ce / Într-o
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
și omoară capre. Palma din jocul copilăriei îi urmărește o viață „Mai târziu am crescut flăcăiandru / Și m-am îndrăgostit / nebunește de-o fată/ Dar nu știu de ce / Într-o zi a murit / Și-n altă zi a fost îngropată“. Vrabia nu-și mai deschide ochii să ciugulească din bucata de pâine și copilul de odinioară nu înțelege de este urmărit de palma jocului ce a ucis o pasăre, fie că palma aceea poate nu a ucis trupul, dar a rănit
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
colecția internațională. În colecția sa vizitatorul poate admira ouă rare, unele cu dimensiuni foarte mari, ca cele de emu, nandu, tinamu, broască țestoasă, crocodil, flamingo, dar și o gamă bogată de ouă foarte mici, ca cele de porumbel, potârniche ori vrabie, pe lângă altele, de dimensiuni variabile, cum sunt cele de prepeliță, fazan, păun, rață, gâscă, curcă sau struț. Toată această bogăție de ouă vopsite, încondeiate artistic cu multă migală și pricepere, în cele mai diverse combinații de culori, împreună cu acelea în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de frunze ciripeau cu veselie. Eu, copilă inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând, cu grijă mă piteam, ca o fantomă
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > ÎNTRE SOMN ȘI TREZIE - SUFLETUL - CĂUTĂRI CĂLĂTORII Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului între somn și trezie - sufletul cine aruncă vrăbiile deasupra orașului? unde cresc tălpile miriapozilor cu tălpi de înger și, mai ales, unde cântecul mierlei aduce speranță când totul devine negura din care ieși pentru o clipă, pentru ca privirea să-ți fugă spre arcuirile ramurilor? mestecenii cântă în nervurile
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
miere crește, mierea uneori se zaharisește. poate de bucurie, poate de prea mult aer, poate de prea multă inspirație aspirație... cine mai știe logica Lui infinită? poete, pe clipe umbrele dansează nebune și tu pleci să cauți iar și iar vrăbiile. nu mai întreb de întoarceri. vin ele odată cu rostul lor nevăzut neauzit doar trăit. poete când... Anne Marie Bejliu, 23 noiembrie 2015 ---------------------------------------------------------- căutări călătorii între visele inimii și realitate se plimbă verbul ”a fi”, ca un pitic dintr- o istorie
CĂUTĂRI CĂLĂTORII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382920_a_384249]
-
fi avut acel copil, într-o împrejurare în care oamenii maturi tremurau și pe care autorul a descris-o astfel: „Priveliștea era înfiorătoare și plină de farmec. Gavroche, ținta, îi necăjea pe țintași. Părea că petrece grozav. Era ca o vrabie care ar ciuguli vânătorii. Răspundea cu un cuplet fiecărei descărcări de armă. Îl ocheau întruna și dădeau greș de fiecare dată. Gărzile naționale și soldații râdeau ochindu-l. El se culca la pământ, apoi se ridica, se ascundea în dosul
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
care săriseră la mine imediat ce mă înfățișasem înaintea lor, despre biletul extras și subiectele conținute, despre cum am vorbit și așa mai departe. La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar fi stat scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, și-a făcut
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor mătăsos din verde smarald smălțuit cu flori diafane; pe islaz se zbenguiesc jucăuși mieii și alături în crâng s-au angajat într-un concert spontan mierle, prigorii, pițigoii și vrăbii și lucrează febril la construit cuiburi poporul înaripat al pădurii; ciutele cu ochi umezuri și își alintă duios iezi pășesc catifelat prin luminișii zglobii primii miei zburdă pe dealuri Dochia își aruncă din cojoace unul câte unul pe toate salutând
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
patru... O clipă doar a durat trasarea unei jumătăți de cerc prin aer. Cei din spate vedeau unghia roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul lui Spartacus și-apoi pătrunzând la loc; vrăbiile. Cu toții au văzut lancea învinsului, ridicată de maestru, zburând în direcția Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii spun că au fost șapte, alții că numai patru. Spaima și ecoul dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb ori sunetele unor lupi. Deasupra de tot, în azuriul cerului, se zărea, făcând cercuri tot mai mari, cu aripile larg întinse, o vrabie. în vârful stejarului multisecular sub care fusese aprins focul, două veverițe săreau poznașe din creangă în creangă, desfătându-se cu fumul de iepure. Ciocănitoarea ciocănea copacii în căutarea omizilor, încercând să prevină infestarea țesuturilor lemnoase. Sevele urcau neabătut prin rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
filmul Începe cu antenele metalice care invadează terasele; ce desfrîu de inteligență și inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care și-au pierdut acuitatea instinctului vital și nu mai concurează la nimic Își regăsesc curajul de a se opune? Ei nu mai au ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că-s atît de nerușinată o americă de exhibiționiști pe-o limbă de nisip cînd nu se mai lasă momit hop scoți din manșetă un număr excentric primo di camera un arbust carnivor și bătrînul general Împușcă o mie de vrăbii numai așa vedeți avem și copii dar pe noi paznicul doarme cu intermitențe la culesul porumbului cioara și vulturii apeductele secavor În liniștea epopeii da da pe 150 de metri de hîrtie am făcut valuri atît 150 de valuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu acest picior, se propti în masă și o răsturnă. Câteva secunde zgomotul căderii se auzi straniu în liniștea casei, iar noi rămaserăm cu toții înlemniți, trăgând cu urechea și ținându-ne respirația. Pe fereastra care se lumina se zăreau niște vrăbii așezate pe liniile de telegraf, care păreau fire de sârmă ghimpată. Începui să ridic masa căzută, cu infinite precauții ca să nu produc nici un zgomot, de parcă liniștea în care o ridicam ar fi putut anula într-un fel zgomotul făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și vulpile, și din cauza dispariției mediului lor de viață, dar și ca urmare a vânătorilor organizate. Mai bine reprezentate sunt păsările: ciocănitoarea, huhurezul, pițigoiul, cinteza, privighetoarea, ciocârlia, porumbelul, turturica, guguștiucul, gaița, coțofana, stăncuța, șoimul, uliul, cucu, pupăza, dumbrăveanca, grangurul, mătăsarul, vrabia, rândunica, lăstunul. Dintre reptilele care trăiesc în zona pădurilor, prin poieni și pajiști, mai des întâlnite sunt gușterul, șarpele de pădure, șarpele de alun, și mai rar vipera neagră, opârla și năpârca. Prin ochiurile de apă, bălți, mlaștini pot fi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe lângă Judecătoria Ocolului rural Parincea, jud. Bacău, având ca președinte pe judecătorul Vâlcu Zamfir, iar ca membri pe Ilie Lazea, agronom regional, delegat al Comisiei Centrale a Cooperației și împroprietăririi, N. Buniș, administrator al plășii Traian, Ion Blănaru și Gavril Vrabie, delegați ai sătenilor. Definitivarea lucrărilor cu privire la împroprietărirea celor îndreptățiți din comuna Filipeni s-a făcut în baza Legii agrare și a Regulamentului de aplicare a legii, cât și a instrucțiunilor Casei Centrale a Cooperației și împroprietăririi. În fața sătenilor prezentați la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
persoane reținute, nu deținute, să se ia aminte bine, mărind când, cum și cât va fi necesar presiunea fizică și psihologică la care erau deja supuși. Așa cum ne învățase de-a lungul secolelor vechea zicală, Nu da cinci sute de vrăbii din mână pe cinci sute de ciori de pe gard. Confirmarea nu întârzie. Când, după multă abilitate diplomatică, după multe ezitări și multe tatonări, agentul care lucra pe teren, adică, în oraș, reușea să pună prima întrebare, Vreți să-mi spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Atunci n‑o să te măsori cu alții, ci doar cu tine însuți. Așa fac și eu, de pildă. E a treia oară când mâna Annei, acum încleiată cu gumă, o pornește la drum, iar Hans o tolerează, flatat. Mai bine vrabia din mâna Annei, decât Sophie de pe gard. Rainer chibzuiește cum să‑i instige pe ceilalți fără să‑și murdărească prea tare mâinile. Mai întâi, are nevoie de un amplasament înalt, pentru perspectivă; Hohe Warte i‑ar servi mai bine scopului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-l dracului de leu! Care tâmpit a lăsat taurul liber? La psihiatru - Doctore, nu i-ați putea admininstra soțului un medicament pentru a visa noaptea pești? - De ce ? E cumva pescar? - Nu, dar de vreo două luni visează, noapte de noapte, vrăbii. - Și ce vă deranjează, pești sau vrăbii, nu e totuna? - Nu, dacă ar visa pești, nu ar mai ciripi. Examen - Mai bine ai lua examenul azi, dacă nu, să uiți că sunt tatăl tău! - Sigur, tată... După cinci ore: - Ei
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
lăsat taurul liber? La psihiatru - Doctore, nu i-ați putea admininstra soțului un medicament pentru a visa noaptea pești? - De ce ? E cumva pescar? - Nu, dar de vreo două luni visează, noapte de noapte, vrăbii. - Și ce vă deranjează, pești sau vrăbii, nu e totuna? - Nu, dacă ar visa pești, nu ar mai ciripi. Examen - Mai bine ai lua examenul azi, dacă nu, să uiți că sunt tatăl tău! - Sigur, tată... După cinci ore: - Ei, cum a fost examenul? - Cine ești ? Stau
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Iași, 1979, 303 p. 8. Galați (monografia Regiunii Galați, în colaborare cu Prof. univ. Dr. I. Brezeanu), Editura „Meridiane” 1967, 270 p. 9. Galați (monografia Municipiului Galați, în colaborare cu Prof. univ. Dr. I. Brezeanu și Prof. univ. Dr. D. Vrabie), Editura „Meridiane”, 1964, 70 p. 10. Institutul de medicină și farmacie, 1879-1979 (în colaborare cu Dr. Cristina Ionescu, Prof. univ. Dr C. Romanescu), Arta grafică, București, 1979, 102 p. 11. Universitatea de medicină și farmacie. Primul deceniu post-centenar (sub red
PERSONALITATE A VIEŢII ŞTIINŢIFICE ROMÂNEŞTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364357_a_365686]
-
umoristul Al. Mircescu, Dlui Nic.Moisiu, epigramistul Alecu Sanda, prof. Emil Istocescu. Aceste manifestări sunt înfățișate cu umor, scoțându-se în evidență ridicolul, absurdul sau doar comicul lor: „Poza asta legendară // Între cele două fete // Aș numi-o, bunăoară // Două vrăbii și-un erete” (Apostilă pe o poză color cu Emil Istocescu între două fete-1977) Dacă pentru amicii enumerați, „acele” epigramistului Teodor Barbu au ascuțișul unor lănci; pentru profesorul Constantin Ceaușu, deși înțepat și el, în unele epigrame, aceste „ace” dispar
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]