410 matches
-
polițiști în uniformă erau așezați la birouri, răsfoind plictisiți dosarele din fața lor. Ușa se deschise brusc și în încăpere intră repede agentul Vasilică Pohoață. Se îndreptă repede spre biroul său și se rostogoli pe scaun. Deschise sertarul și scoase un vraf de hârtii pe care le trânti cu zgomot pe masă. Ce-i cu voi? întrebă acesta, văzând că ceilalți colegi îl privesc mirați. Avem inspecție de sus! adăugă el, ridicând degetul arătător spre tavan și bătând cu palma peste dosarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebui să studiez rapoartele astea! spuse el într-un târziu. Vreau să-mi lăsați ceva timp să le examinez în amănunt, după aceea mai vorbim! Poate este ceva aici care ne va da un indiciu, bătu el cu palma în vraful de hârtii din fața sa, îmi permiteți să le iau cu mine acasă, să le citesc în liniște? Nu! Nu poate fi vorba de așa ceva. Nici un dosar nu iese din secție. Vrei să le studiezi? Foarte bine, dar aici, nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca mai devreme. Ileana îl strângea în conti nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce își lăsă îmbrăcămintea în portbagaj reveni înapoi. Cei doi purtau o discuție aprinsă însă se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se întoarse pe călcâie și porni încet la vale spre casă. 27 După ce Boris Godunov părăsi încăperea, Vlad Mihailovici se lăsă să cadă pe scaunul din spatele biroului. Își strânse hârtiile împrăștiate din față, așezându-le una peste alta într-un vraf pe care îl împinse la marginea mesei. Ridică de lângă scaun servieta din piele maro și o așeză pe birou. Servieta aceea era un obiect deosebit. O purta după el oriunde, nedespărțindu-se de ea nici măcar când mergea la culcare. Mihailovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau de mâncare reîncălzită. Fața Portiei, brațele ei, părul au o culoare parcă ar bate-o bărbat-su în fiecare seară, mi-a năzărit într-o după-amiază, furând cu un ochi peste biroul ei, peste cutiile de PC-uri reformate, vrafurile de CD-uri, un haloimăs oriental. Se vede că nu e totul să ai la îndemână ustensilele de scris, notesul, mediul ploios, o sticlă de apă plată la doi litri cu un defect de fabricație ce-o face să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
încăpea pe-o pagină, dar reușeam s-o conduc ca un scamator. Nu mă întrebam cu zilele ce va rămâne din scriitura asta, destul că dimineața, după două-trei ore de somn, totul îmi părea OK și lăsam pe cutia televizorului vraful de foi acoperite cu semne - nu numai literale; chiar mă distram să mă exprim mai total, oprindu-mă în mijlocul unui cuvânt, să zicem la o cratimă, să schițez din linii puține un profil cu sâni obraznici de fată mare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de cărți și caiete. (M-a mirat lucrul acesta ― cum, mai avea răgaz să-și prepare examenele?) Intrând în odaie m-am simțit întrucîtva stingher, ca și când prezența ei nu-mi venea tocmai la îndemînă, cu toate că pentru ea venisem. Ca s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
greu, pentru puterea tânărului de a-l trece la acel moment. Renunță. După puțină vreme, izbuti, totuși, să intre în slujba statului, lucrând ca un simplu funcționar într-un birouaș dosnic, învechit și strâmt, înconjurat din toate părțile numai de vrafuri de dosare, ce trebuia - chipurile - a le prelucra cu grijă. Atât. Însă, deși tocmai am descris repede și simplu ceea ce avea trecut el în fișa postului de făcut, pentru Osvald travaliul acestei munci banale, serbede și care nu se schimba
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când văd vaporul. Suind scara metalică, îmi vine să râd de teama mea caraghioasă. Îmi duc în cabină lucrurile cumpărate și urc la masă în salonul de pe puntea "Venus". La recepție îl văd pe Theo. A întins pe masă un vraf de hârtii. S-a hotărât să distribuie, fotocopiată, coperta operei capitale pe care o pregătește. Mă întreabă dacă o am. "Nu" zic, oarecum speriat. La prânz mi-a propus să merg la el în cabină, să semnez sub fotografia mea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ioana dispare după ce mă roagă: "Să te culci repede (își închipuie că citesc până tîrziu), căci aici ai venit sa te odihnești". Încui ușa, intru în pat, trag paharul cu lumânarea drept lângă pernă și, cu un creion pe un vraf de hârtii, încep să retrăiesc trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ea. Orgasmul s-a furișat prin ea pe când privea, pierdută în durere și în gânduri, un afiș „artistic“. Fusese primul ei orgasm provocat de un bărbat. Mai târziu, într-o stare de leșin abțiguit, se chircise și urinase pe un vraf de cărți de-ale lui Dan, care zăceau într-un colț al încăperii. Când s-a întors pe salteaua țeapănă, s-a ghemuit în poziție fetală, simțind cum moțul lui Dan i se freacă de omoplați și gura lui bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gură, ceea ce am făcut și eu, și am continuat să lucrăm așa, cu tricourile înnodate peste față, cu toate astea mai aveam în nări mirosul de pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve înșirate pe sfoară, dar apoi am început să scot toate lucrurile, la nimereală, dându-i-le lui Csabi mai departe, m-am oprit din treabă numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
plină de viață, cu un zâmbet care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de intuit, nu-i așa? După care continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât mine, m-a îndemnat să facem ordine în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe măsuțele din preajmă. Ne mișcam amândouă stinghere, având un sentiment de recul. Parcă ne pregăteam să ne facem culcușul într-un tablou de-al Ioanei. Ca să încă pem
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de copil, și-i lipi, în două șiruri ordonate, pe fălcile diavolului. Răma seră, privindu-se-n ochi, Victor și diavolul de hârtie, până ce asfințitul își prelungi limbile de flacără în odaie. Cine sunt eu? Acum câțiva ani, răscolind prin vrafurile mele de CD-uri, am dat de unul ce cuprindea teste de personalitate sub forma unor joculețe amuzante, intuitive, frumos colorate, de ți-era mai mare dragul să le privești. Între atâtea și-atâtea bine-cu nos cute teste proiective
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de câte cartușe ar fi nevoie ca să dai jos toate rândunelele“, mi-a răspuns, cu aceeași ex presie de melancolie pe chip... Ne-am întors la București înghesuindu-ne toți într-un com par timent de tren, ducând cu noi vrafuri de teste, chintale de benzi de magnetofon, pe care urma să le interpretăm acasă. Fă ră-ndoială, poetica și semiotica aveau să facă un mare pas îna inte în urma experimentului nostru. Aveam să intrăm în istorie sub numele de „Grupul de la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de cositor, de cești și tăvi de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine rămase la intrare, dându-se puțin la o parte, pentru a nu lua toată lumina. Abia în acea clipă zări, în penumbră, în spatele bătrânului negustor, doi arabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
margine. Era greu să pictezi lumea și oamenii și, în același timp, să trăiești în mijlocul lor. Nu putea nici măcar să se plângă sau să explice cuiva toate acestea, căci se pomenea bătut pe umăr: "Socotește-te fericit! Gloria se plătește!" Vrafurile de scrisori creșteau, așadar, discipolii nu-l lăsau să răsufle nici o clipă, cei din lumea mare îl vizitau de dimineața până seara. Pe aceștia din urmă Jonas îi prețuia, de altfel, pentru că, în loc să se pasioneze, ca toată lumea, după genealogia familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceilalți doi așezați pe marginea patului, tăceau. Copiii dormeau, câinii fuseseră trimiși la țară, Louise spălase un maldăr de farfurii și de cești, Jonas și Rateau le șterseseră. Oboseala era plăcută. - De ce nu vă luați o servitoare? spuse Rateau în fața vrafului de farfurii murdare. Dar Louise, cu melancolie: - Unde s-o mai culcăm și pe ea? Tăceau, așadar. - Ești mulțumit? întrebă deodată Rateau. Jonas surâse, dar cu un aer obosit. - Da. Toți sunt drăguți cu mine. - Nu, spuse Rateau. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că așa o să se întîmple, că pînă la urmă toate nulitățile din linia a doua o să iasă în față dacă noi stăm cu mîinile în sîn. Roja e fiul meu, începe să-i explice. — Pe birou avea uite așa un vraf de ziare, hîrtii, foi rupte de prin cărți, face semn Roja cu brațele larg deschise, și el țeapăn, cu buzele rînjite, de parcă ar mai fi avut încă ceva important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Blanchard și polițistul Bleichert să se prezinte urgent în biroul domnului Loew. Liber! Am străbătut coridorul ce ducea spre biroul lui Ellis Loew. Lee, Russ Millard și Harry Sears erau deja acolo, forfotind în jurul biroului lui Loew și răsfoind un vraf din ediția de dimineață a ziarului Herald. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi întinse un exemplar deschis la știrile locale. Mi-au căzut ochii pe un articol intitulat „Procurorul adjunct al Curții Penale va candida la postul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
consta în trei vorbe: Rahat pe băț. Am terminat imediat după lăsarea întunericului și am pornit spre casă. Era vremea cinei. Când am parcat mașina, am văzut-o pe Kay cum iese valvârtej pe ușă, coborară treptele și azvârle un vraf de hârtii pe gazon, după care face cale-ntoarsă ca o vijelie, cu Lee pe urmele ei, urlând și dând din mâini. M-am apropiat și m-am lăsat pe vine lângă teancul de hârțoage împrăștiate. Hârtiile erau copii după rapoartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aflam era inundată de soare. O lumină gălbuie, învechită, cădea peste mobile, atenuând aspectul lor rudimentar, și pe hârțoagele care asfixiau pur și simplu încăperea. Pe toți pereții, inclusiv între ferestre, de sus până jos erau îngrămădite, unele peste altele, vrafuri mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nopții, Tefnaht fu cât pe ce să adoarmă și Auta îl sprijini. Noaptea era înmiresmată. În cort, cei doi preoți șezură o vreme tăcuți pe pieile de leopard. Auta era în fața lor, pe iarbă. Preotul Zeului Puterii se frământa pe vraful de piei. Deodată, Marele Preot începu să râdă și zise: - Spune, Tefnaht, dacă nu sunt mai plăcute pentru somn jilțurile lor albastre decât acești leoparzi? După aceea fața lui se înăspri puțin și, întorcîndu-și ochii spre sclav, grăi fără nici o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
altora, ochi în ochi, de la egal la egal, fără comentarii critice, tot ceea ce le fusese revelat, mai de preț, în ultimul timp. Eu și prietena mea așteptam camuflați după niște spaliere, în cârligele ca de măcelărie în care fuseseră suspendate vrafuri de materiale propagandistice. Planșe cărămizii, ce te somau să făurești politica din agricultură a Partidului ori să lupți pentru pace, panouri dreptunghiulare al căror unic mesaj subtil părea acela de-a ne înștiința cât de tâmpiți fusesem la cap atunci când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]