402 matches
-
e mai bine să dai, decât să iei. Era, însă, un romantic... Liftul extern al blocului de sticlă fumurie și oțel îl depuse pe omul nostru la un etaj suspendat, cu o superbă panoramă, până spre Argeș. Secretara îi aduse vraful de clasoare - made in Hong-Kong - , în Comisie se dezbătea problema, din zi în zi mai acută, a privatizării văzduhului - deocamdată în Banat și Oltenia. Era din cale afară de poluat, costurile purificării depășeau posibilitățile unui buget angajat în săptămânile creșterii salariale
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
Moore pe mandolina lui Tudor Gheorghe. În fine, mai erau unele, parcă mai hoațe decât toate, care-ți întorceau spatele cu bună-știință. Le observai numai de la distanță, cocoțate pe câte-un calorifer lângă cancelarie sau ascunse prin clasă de-un vraf de cărți și caiete, jucându-se de-a tocilarele frumoase și inabordabile. Scria pe ele, mare și strălucitor, „belea“ și, naiba știe de ce, ardeai de nerăbdare să intri-n belele. Sarafanele lor, croite puțin deasupra genunchilor, păreau în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culoarea ceaiului de trandafiri. M-aș fi culcat lângă prietenul ei, împărțind cu-aceeași tristețe și bucurie patul, sticla de votcă și zecile de fotografii. Toate astea le-aș fi făcut senin, excitat, convins că-mi sunt destinate, ca un vraf de scrisori peste care dai din greșeală. Maria mă cucerise. Odată ajunși împreună, franchețea ei erotică și cumințenia mea imaginară se contopeau într-un amestec pervers și-amețitor, ca două schițe ale aceleiași dorințe. Experimentam plăcerile tuturor celor care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noastre, îndosariați în catastife pe care nu se așternea niciodată praful. Știam de la studenți că, în decembrie ’89, când ușa de la etajul 3 fusese spartă, revoluționarii descoperiseră un dulap cu aparatură de ascultare, zeci de role de magnetofon și-un vraf de dosare legate, cu mențiunea „Secret“ pe coperți. Acolo s-ar fi înșirat numele tuturor informatorilor din facultate: studenți și profesori, secretare, paznici, femei de serviciu - de la primul turnător la cel mai puternic colonel. În focul evenimentelor, cineva reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe un ton care nu lăsa loc de comentarii: „A se vedea Anexa 1, pag. 10-15“. Am răsfoit paginile sub becul lanternei, ca într-un roman pasionant. Nu mică mi-a fost mirarea ca, la locul indicat, să găsesc un vraf de scrisori xeroxate și prinse în capse de cotorul dosarului. Scrisul se citea limpede, trecut ordonat și de mână, cu litere mărunte și grăsunele. Dar, oricât de mult l-aș fi sucit, un lucru rămânea clar: nu îmi aparținea. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aia. Un detaliu care m-a făcut să cotrobăi pe Net și să găsesc mai multe despre autor: prieteni, vizite, preferințe muzicale, artiști pe care-i frecventa.“ „Mai exact...“ „Mai exact, am ajuns de la o trimitere de subsol la un vraf de corespondență. Ghiciți cu cine era prieten T. O’ Donnell și cui îi scria scrisori înfierbântate de-amor?“ „Bărbat sau femeie?“, m-am avântat. „Depinde cum vrei s-o iei.“, m-a temperat Mihnea. Și-a vârât din nou nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ouă. În fine, al treilea grup de personaje, doi țărani și un funcționar, ocupă partea stângă a tabloului. Funcționarul, așezat la o masă plină de hârtii, este prins cu activitatea de a nota ceva pe hârtia din fața sa. În spatele lui, vrafuri de hârtii așezate pe trei rafturi în perete, de care atârnă câtiva săculeți. Un țăran se sprijină într-o bâtă și privește interogativ scena din față. Celălalt pândește indecis, din ușă, oamenii dinăuntru. Și la nivelul construcției personajelor ceea ce domină
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
că s-a îndrăgostit și mă bucuram în sinea mea, cu toate că începea, deja, să-mi fie greu să-l deslușesc și mă cam mușcase și îndoiala cu privire la sentimentele pe care le-ar fi avut pentru mine. El venise cu un vraf de haine, eu cu un vraf de speranțe și, greșeală ce avea să mă coste, îmi lăsasem de o parte toate zidurile de apărare pe care le ridicasem în jurul meu, cu trudă, de câțiva ani încoace. Îmi plăcea cum se
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
bucuram în sinea mea, cu toate că începea, deja, să-mi fie greu să-l deslușesc și mă cam mușcase și îndoiala cu privire la sentimentele pe care le-ar fi avut pentru mine. El venise cu un vraf de haine, eu cu un vraf de speranțe și, greșeală ce avea să mă coste, îmi lăsasem de o parte toate zidurile de apărare pe care le ridicasem în jurul meu, cu trudă, de câțiva ani încoace. Îmi plăcea cum se îmbraca Andrei și îmi plăcea felul
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
instituție, tineret - tineri). B. Substantive colective slab referențiale: adunare, adunătură, ansamblu, asociație, bandă, cârd, ceată, cireadă, colectiv, echipaj, echipă, formație, grămadă, grup, grupare, grupă, haită, hoardă, liotă, maldăr, morman, pâlc, porcoi, puhoi, rețea, sobor, stol, șir, șirag, teanc, trupă, turmă, vraf. Substantivele colective slab referențiale au un sens lexical mai puțin pronunțat, nespecificându-și membrii. De obicei, ele sunt însoțite de un adjunct care specifică membrii grupului: bandă de spărgători / de hoți, rețea de traficanți / de mafioți, teanc de pliante / de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de prim ajutor - ba uneori ea ne poate Încurca binișor! -, ci acea calitate disprețuită și cam uitată de vremurile moderne, cea din care, propriamente, se hrănesc poeții și copiii - candoarea! „A-ți aminti viața”, „a răscoli În ea” ca’ntr-un vraf de hârtii vechi - un „teanc de hârtii scrise de-o mână străină?!” („Și când gândesc la viața-mi, la... cel ce-am fost/ Îmi pare că ea cură/ ca o poveste spusă de-o străină gură/ Cine-i acel ce-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise acasă cu o șampanie imensă și un vraf de diplome. Cred că din cei șapte copii rămași în viață, în esență, doar doi dintre ei, cei mai mici, i-au moștenit talentul și ard cu adevărat în pași de dans, mama și fratele cel mai mic, „nenea Gheorghiță
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am putut recolta, de pe întreaga postată a literelor române, decât un singur rictus mărunt de respingere, de-a dreptul bizar, evident inconsistent și superficial, sub semnătura lui Horia Gârbea. Nici n-are rost să-l reproduc; se pierde în impresionantul vraf de elogii. Ocolirea cifrelor răspicate și dezvăluirea vârstei în astfel de împrejurări e-o prejudecată căreia trebuie să ne supunem. De regulă, însoțită cu precizarea că sărbătorita "e mai tânără ca oricând!" Scriu aidoma, fiindcă exact așa-i.. O demonstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
puști de zici că nu-i vorba de una și aceeași persoană) îmi face loc, printre fire și șuruburi, pe un scaun din atelierul ca să nu zic laboratorul plin de monitoare pâlpâitoare, calculatoare autopsiate, prize, surse, căști, șurubelnițe, piese disparate, vrafuri de hârțoage și numai maestrul tranzistoarelor știe să circule prin încăpere fără să agațe și să dărâme. Cald. Îl rog să dea drumul la aer condiționat. "Desigur, da' unde-i telecomanda?" Începe căutarea. Pe mese, sub mese, printre dosare, în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și etalează mățăraia electronică. "Nu vrea nici asta. O să încercăm cu-n Quantum, ori Seagate, ori Western Union. Poate și cu un Maxtor ori Fujitsu. Cababiba sfârxx xarf bingo mâțamea cordefete bam. (N-a zis chiar așa, dar...) Caută, prin vraful de facturi, urma unui hard-disc compatibil. Iată-l. Apare, nu știu de unde, alt computer. Dezasamblare accelerată. Sârme. Piese. Abia acum, când mi-au mai trecut emoțiile, simt că mă înțeapă ceva din tăblia scaunului. "V-ați așezat pe o placă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de lângă Schitul Vovidenie. Am vorbit cu Dumnealui!, îmi zice starețul Melchisedec. Te primește! E chiar curios să te vadă, auzind că ești licean de la Fălticeni, unde-a învățat și dânsul și unde-a stat multă vreme și-a scris un vraf de cărți... Mă frământ încă. Sunt stăpânit de sfială și, totodată, de teamă. Cum de-am cutezat să-mi iau inima-n dinți spre această mică și incredibilă întâlnire? Vreau să-l întreb ceva! Numaidecât! Să aflu de la El, Ceahlăul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Acesta-i tot răspunsul dumitale? Da!... Tot!... Studentul învârte ciorna pe-o parte și pe alta. Încearcă să mai adauge ceva. Se bâlbâie, mai spune ... "condițiile psiho-pedagogice... de vârstă..." apoi zice: Cam atâta am avut. Așează ciorna pe masă, peste vraful de ciorne din apropierea șirului de bilete. Oftează. Îi întinde carnetul. Și așteaptă. Profesorul îi ia carnetul, stă puțin pe gânduri, îl mai privește o dată și-i zice: Superficial... Puțin!... 6! Dar e prea mult!... 5!... Întinzându-i carnetul, Moscovici se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
când o au, decât o camașă, care nici nu mai ține la umeri. Rromul poposește unde poate, sub cerul liber, În frigul cel mai strașnic ca și În căldurile cele mai Înnăbușitoare, se culcă pe pământul umed sau pe un vraf de pietre și se trezește a doua zi de dimineață, cu răsăritul soarelui, tot așà de vesel, tot așa de mulțumit ca și cum ar fi dormit pe puf. Sobru și nomad, Îi trebuie o nimică toată pentru trai; și nu se
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
când o au, decât o camașă, care nici nu mai ține la umeri. Țiganul poposește unde poate, subt cerul liber, În frigul cel mai strașnic ca și În căldurile cele mai Înnăbușitoare, se culcă pe pământul umed sau pe un vraf de pietre și se trezește a doua zi de dimineață, cu răsăritul soarelui, tot așà de vesel, tot așà de mulțumit ca și cum ar fi dormit pe puf. Sobru și nomad, Îi trebue o nimica toată pentru traiu; si nu se
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
dorește inima, produse la mâna a doua, de la artizanat (statuete, brelocuri, măști) la mobilier, podoabe vechi, fierărie, Îmbrăcăminte și Încălțăminte, suporturi, vase, instrumente pentru muzica gamelan, gonguri metalice și clopoței chinezești etc. Prețurile sunt negociabile și desigur mai convenabile. Printre vrafurile de vechituri, dacă insiști și ai vreme de pierdut, mai poți descoperi câte un obiect interesant din lemn, care necesită lăcuire și vopsire Înaintea expunerii. Marea majoritate a lucrurilor sunt de proastă calitate și nu merită efortul, chiar și pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
aragazul străvechi, nu-ți mai descleie mințile, sufletul atârnă greoi ca o bucată de carne în cârligul ascuțit al măcelarului, trupul zace descompus în bucăți de durere fizică, zglobii sunt numai frații lui Greogor Samsa, clătorind, inoportuni și indecenți, printre vrafurile de volume, gândaci îndrăznind să străbată până și calendarul bisericesc, ca și cum lunile, coloanele înalte, sfinte, doldora de cuvioși și cuvioase, da, ca și cum săptămânile s-ar petrece într-o secundă sub piciorușele lor fine, lipicioase, rapide... Atunci e momentul potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sale, duse la soția care îi plecase, la copiii împrăștiați în lume, la însingurarea care îl domina, poate și la necazurile zilei de care nu era ocrotit. Că familia i-a fost totul în viață, biografii lui aduc drept probă vrafurile de scrisori rămase dar și amintirile puse în multe pagini, de el, de copiii lui sau de prieteni, de presa care l-a vegheat la tot pasul. Poate și de organele statului care îl urmăreau și l-au supravegheat tot
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
numai să remarcăm că scrierile umaniștilor s-au răspîndit în jurul acestei date. Tot în 1520, Luther și-a desăvîrșit ruptura cu Roma, eveniment marcat prin rugul din 10 decembrie, cînd focul nu a mistuit numai bula papală, ci și un vraf de cărți de drept canonic. Era oare acesta un semn al schimbărilor care se înfăptuiau în domeniul cărții? IV. Umanismul și cartea Umanismul apăruse în Italia secolul al XIV-lea (Petrarca, Boccaccio) și se dezvoltase în secolul al XV-lea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
modul meu de a fi. Lecturile mele au fost destul de haotice și fără o legătură strictă cu vârsta. Citeam tot ce prindeam, de la cărțile pe care sora mea mai mare le aducea acasă, la cele pe care le ciupeam din vrafurile de maculatură din gară care așteptau să fie încărcate în vagoane. Evident, împrumutam și de la bibliotecă, însă nu întotdeauna recomandările binevoitoare ale doamnelor erau pe gustul meu. Acolo unde nu aveam acces direct la raft, treceam mai rar... Mi-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
după a lui Iorga. Și să-l vezi în bibliotecă! În tăcerea de la etaj, între uriașele rafturi de cărți, pitit undeva, la un colț de masă, stă ore întregi și citește, adnotînd, cu zeci de fișe întinse în fața și cu vrafuri de cărți alăturea. Nu mai e viu parcă. Se topește în sufletul larg al cărților și trăiește prin ele. Cînd urci sus și-l găsești așa, te jenezi parcă să-l deranjezi. Ai vrea s-o iei îndărăt. Dar stai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]