4,110 matches
-
cu o fină intuiție a psihologiei vîrstelor copilului, își urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei, care încearcă pe copilul de paisprezece ani, în preajma Ilincăi, descoperind, iată, "aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei", acele "buchete de minuni din ochii ei" și cea mai frumoasă muzică din lume "în vocea Ilincăi": personajul lui Dumitru Vacariu se identifică între dorul de aventură ("Măi fraților, spune Bărzăunul, chiar și numai faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bea apă... Era o apă așa de limpede și de lină!... Deodată îi făcu impresia că din seninul apei îl privesc ochii Ilincăi. Stătu cîteva clipe nemișcat, pentru a nu speria imaginea dragă din luciul apei, trăind tot mai intens vraja unei împliniri pe care n-o putea avea decît în vis. Dar ce frumos știa să viseze Bărzăunul! Iar oglinda apei îl chema cu o forță irezistibilă, pentru că acolo înfloreau tot mai ispititori, ca niște nuferi de întuneric, ochii Ilincăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
omagiu din cîte i s-au adus vreodată. Nu după multă vreme de la începerea povestirii se apropie și Nuțu să asculte și nu se mai dădu dus. Ilinca asculta cu foarte mare atenție și chiar cu admirație. Vrînd-nevrînd, furată de vraja povestirii începu să-l studieze mai îndeaproape pe Bărzăun și constată un lucru foarte surprinzător pentru ea: Bărzăunul nu numai că nu era deloc urît, dar era chiar foarte simpatic. Pistruii de pe față aproape că dispăruseră, lăsînd locul, pe ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu care să lichideze, o dată pentru totdeauna, orice sămînță de discuție între ei doi. Dar... cînd descoperi iar acele buchete de minuni din ochii ei și cînd îl acoperi iar aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei, nu mai știu ce să zică. S-o mai facă pe supăratul? Să-i mai zică ce-avea de zis?... S-o facă să înțeleagă cît e de insensibilă în fața suferințelor sale?... Ce rost ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hipostaze, iubirea peste toate. Fascinația liricii blagiene vine din necontenitul zbor al gândului, proiectând mitic și transfigurând poetic universul și ziua umană un izvor nesecat al emoției intelectuale: "Lumea e albastră haină,/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vraja sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Poetul primește de la Marele Anonim "diferențialele divine", asemenea razelor Unului din viziunea lui Hölderlin, și cu acestea creează un univers transfigurat, ca răspuns la disanalogia ontică dintre misterul avar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vine din necontenitul zbor al gândului, proiectând mitic și transfigurând poetic universul și ziua umană un izvor nesecat al emoției intelectuale: "Lumea e albastră haină,/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vraja sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Poetul primește de la Marele Anonim "diferențialele divine", asemenea razelor Unului din viziunea lui Hölderlin, și cu acestea creează un univers transfigurat, ca răspuns la disanalogia ontică dintre misterul avar și realul uman, exercitată de "frânele transcendentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Patimă fără păcate/ ne răstoarnă-n infinit". Dar cosmicul este la Blaga de natură mitică, un spațiu al povestei: "O, lumea este o albastră haină/ în care ne cuprindem strânși în taină,/ ca vara sângelui să nu se piardă,/ ca vraja basmului mereu să ardă". Astfel transferul mitopeic devine un leitmotiv fundamental: "iunie este/ verde poveste"; "Jinduiesc la câte-un astru/ răsărit ca o ispită... peste basmul în risipă"; De la basmul sângelui spus/ Întoarce-ți fața către perete/ și lacrima către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
The men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire cu răul uman sub cele mai variate fețe, apare în ultimele două piese Poveste de iarnă și Furtuna. Vrăjitorul Prosper își aruncă în mare cartea vrăjilor rele, iar Miranda "uimire și oglindă" a naturii descoperă cât de minunate sunt firea cea mare și firea umană. Teatrul antic și teatrul shakespearean ne fac să trăim poezia ca suprem adevăr uman exorcizând transfigurator tragicul vieții. "Puterea poeziei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O vreme, oamenii lui crezuseră că hachița stăpânului pentru creștina bolândă va pieri odată cu prima încruntătură de sprâncene a lui Al-Walid. Sau că, într-o noapte, cu sau fără stele, ea va pieri și, în dimineața următoare, Musa, scuturat de vraja ei, va porni spre Damasc. Numai că nu se întâmpla nimic. Sacul de oase întârzia să-și dea sufletul. Așteptau. Lâncezeau, mai bine zis. Din când în când le ajungeau la urechi vești despre uneltiri care ar fi putut mătura
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atrăgeau. Nici cîmpia. Lupii au iubit pădurea, cu copacii ei minunați, foșnitori, cu susurul izvoarelor cristaline, cu ploaia și cu vîntul, cu soarele și umbra. Au fost primii care s-au stabilit aici, cu mult înainte ca alții să descopere vraja codrilor fremătători. Întîi a fost simplu. Nu erau stingheriți de alte animale. Pe cine să se fi supărat, cînd pădurea era întinsă cît nu apucau s-o cuprindă cu ochii și, în adîncurile ei, se puteau adăposti oricît de mulți
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lucru. Noroc că magia se termină la fel de repede cum începe. Clipa de încremenire durează exact atît cît să te-ntrebi, după ce dispare, dacă a fost reală sau ai trăit doar un vis iar și iar repetabil. Cînd, ca smuls din vrajă, Lupino a auzit undeva, în spate, foșnet de crengi uscate, a respirat ușurat. "Se trezește pădurea", și-a spus, știind că de-acum aveau să apară, treptat, zorii dătători de speranță. A grăbit pasul, fidel planului de a se îndepărta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înghițituri mici cafeaua aromată din cănița roșie. Legănarea leagănului o purta în pași de vals pe un ring de dans. Plutea în îmbrățișarea aceea caldă, care îi ghida fiecare mișcare. Îi era frică să deschidă ochii pentru a nu risipi vraja, dar voia să știe cine e acel bărbat misterios care îi anihilase voința. Ridică privirea întâlnind ...o mască albă, în locul unui chip de bărbat. Tresări speriată deschizând ochii și vărsă cafeaua fierbinte pe ea. Leagănul se oprise din mișcarea lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și totuși nu putea alunga acel semnal de larmă din mintea ei, care o îngrijora. Da, poate că totul era doar în mintea ei. Cumpără ziarul și se întoarse în casă așteptând cu înfrigurare să citească noul mesaj din partea lui. Vraja îmbrățișării dispăru, lăsând loc curiozității. Va primi iarăși sfaturi? Sorbi o gură din cafeaua încă aburindă. Mai întoarse încă o dată scrisoare pe ambele părți, gândindu-se că i-ar fi putut scăpa ceva la o primă privire, apoi rupse cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să-l atragă într-o relație, deși privirile li se intersectau atât de des, ca o chemare mută din partea fiecăruia. O chemare neînțeleasă de celălalt. Și rămăsese doar dansul, niciunul apropiindu-se mai mult de frică să nu șteargă amintirea vrăjii care îi unise pe ringul de dans, într-o ploaie de lacrimi nevăzută. Don’t cry... La fel de ușor acceptase și eșarfa care fusese o piedică în descoperirea celui care continua să joace un rol în viața ei. Același rol al
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
despărțindu-se fără vreun rezultat. * A ajuns deja la capăt descurajarea, deloc științifică, a lui don Avito, care își amintește cele mai minunate și peregrine întâmplări ale acestui don Fulgencio, mistificatorul, care de atâta timp l-a ținut prizonier în vrăjile sale malefice, acele întâmplări cu acea vindecare de simțul comun, metodă a genialității prin masajul histologic al creierului lucrat prin trepidație electrică ce obligă celulele nervoase să se încrucișeze altfel decât o fac pseudopodicele în microchirurgia psihică, de unde se deduce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri". Nu Întâmpl?tor apare În acest context poetic termenul „vr?jit" („vr?jit de mult e lacul", „vr? ji?i sunt trandafirii"): tot peisajul descris st? sub semnul „vrajei". De altfel, câmpul semantic al acestui termen este foarte complex În crea?ia eminescian?, „ac?ionând că o voce nedefinit? la nivel cosmic" (N. Bomher), cum se Întâmpl?, de exemplu, În „Mortua est!"'. Cand torsul s-aude l-al vr
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de moarte, tot universul se umple de lumina lunii ?i de frumuse?ea basmelor. Spectacolul r???ritului magic al lunii uime?te Întotdeauna prin sublima frumuse? e, prin for?a de evocare ?i sugestie a unei atmosfere ce eman? misterul, vraja unei lumi pe care numai fantezia eminescian? o putea crea. În prima parte a poemului „ ??lin -file din poveste " de exemplu, razele ro?iatice ale lunii ce se ivesc pe cer deseneaz? contururile „str? vechilor codri", ale castelului singuratic ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri. Că s? ias? chipu-nfa??, Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i sunt trandafirii De-un cuvânt al sfintei Vineri" (Cr?iasă din poveste) Totul st? În aceast? lume feeric? sub semnul „vrajei", al realit??îi transfigurate În poveste: undă lacului e „fermecat?" („Trandafiri arunc? ro?îi / Peste undă fermecat?"), lacul e „vr?jit" de mult de cuvântul sfintei Miercuri, glasul apei „Îngân?" cântece vr?jite. Sub lumina soarelui, lacul pare s? se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
zâmbeasc? iar". Lumea codrului este lumea eternei reîntoarceri a poetului. Aici I?i reg?se?te lini?tea pierdut? din vremea copil?riei ?i zâmbetul luceferilor pe cerul senin, aici basmele „de aur" ?inând straj? la hotarele timpului, deschid cu vraja cuvântului „poartă nalt? de la templul unde secolii se torc"; aici „printr-a stelelor ninsoare", poate asculta „glasul gândurilor" ce Întorc „uria?a roat a vremei" În „lumea cea aievea", a „Închipuirii", pentru c? aici gândul poetului a deschis orizontul poeziei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de p???ri c??? toare, ?i de lun???i de stele ?i de zbor de r?ndunele ?i de chipul dragii mele ". (La mijloc de codru) Element fluid de asemenea, simbolizând curgerea, trecerea timpului, izvorul revărs? asupra peisajului p?durii, vraja cântecului s?u: „Hai În codrul cu verdea?? / Und-izvoare plâng În vale" (Floare albastr?); „numai murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" (F?t-Frumos din tei); „Îngâna-nevor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin?a); „vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iu paradisiac al „p?durilor de basm" Îi identific? Eminescu vârstă copil?riei pentru c? numai În acest „topos magic cu puteri supranaturale" vârstă de aur a naturii se contope?te cu vârsta de aur a copil?riei ?i cu vraja basmului. Poezia „O, r?mai..." se construie?te astfel pe aceast? tripl? ipostaz? a timpului mitic p? durea, copil?ria ?i basmul: p?durea este cea care „?ție" s? În?eleag? „dorurile" copilului („Ale tale doruri toate / Numai eu ?tiu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care nu ?tiu s? p?trund? dincolo de aparen?e: „ ?i prin vuietul de valuri Prin mi?carea naltei ierbi Eu te fac s-auzi În tain? Mersul cardului de cerbi". ??durea este divinitatea protectoare a copil? riei, a „farmecului" ?i „vrajei" ce transform? anii În clipe ?i clipele În veacuri, este ț? ramul magic În care „timpul sacru" al mitului devine echivalent cu timpul etern al copil? riei: „ ?i privind În luna plin?, La v?paia de pe lacuri, Anii ț?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care-o duce ăsta. Și după aia zbang. Răsturnare de situație. Îți zic io că povestea face toți banii. Fii atent. Apare o gagică. Și-i ia mințile. Complet. Gagica asta e un fel de vudu așa. Îi face niște vrăji sau ceva de genul ăsta. Și tipu-ncepe să piardă pe toate părțile. Adică o duce din ce în ce mai rău și i se fut afacerile și se-apucă de băutură și face accident cu mașina și omoară un politician care tocmai trebuia să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
soarelui să mângâie fața copilului meu ca să-l trezesc din somn. O să fac focul și o să pregătesc mâncare pentru bărbatul meu și pentru copilul meu. O să intru în apa lacurilor în tim pul nopții și o să-mi ademenesc bărbatul cu vrăjile trupului meu. O să aștept atingerea buzelor lui pe sfâr curile mele tari ca piatra. O să aștept ca mâna lui să mi desfacă picioarele. O să aștept ca sexul lui să intre în mine și să mă răscolească. O să sângerez în răstimpuri
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
gât, sfârcuri în palmă, Melissa rostogolea ochi albi, goi. Plumb în burtă, gura seacă, am întins mâna, mângâindu-le ușor pe cap. S-au scuturat... Au rămas încă o clipă nemișcate, abia atingându-se, ochii închiși. — Trebuia să strici tu vraja... Hai, gata, plătește, mi-a aruncat Melissa, enervată. Și-a tras tricoul la loc și a ieșit, făcându-mă să mă reped după ea fără să aștept restul. în bar, la zece străzi de-acolo, își revenise. — în seara asta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]