453 matches
-
de Prospero: „gloata / Asupra căreia ți-am dat puteri“, „slujitorii tăi“. Când acționează singur, Ariel vorbește doar în două rânduri (nu se iau în considerare, acum, cântecele sale, de fapt poezii cântate). O dată, invizibil, când îl zădărește pe Caliban, semănând vrajbă între el și cei cu care se nhăitase, pivnicerul și măscăriciul; la minciunile și lăudăroșeniile lui se aude din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
născuse vântului Zefir o iapă, Podagre, iubită în timp ce păștea pe țărmul marelui râu circular Ocean. Iar centaurul Chiron l-a înzestrat cu o lance făcută din lemnul unui frasin de pe muntele tesalian Pelion. Și atunci, chiar atunci, s-a iscat vrajba care, peste câțiva ani, avea să dezlănțuie războiul troian. Într-adevăr, cu prilejul acesta, vrând să afle din gură de bărbat care dintre ele este cea mai frumoasă, Hera, Atena și Afrodita s-au lăsat judecate de prințul troian Paris
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lancea, caii nemuritori. Precum și, firește, un însemnat contingent de mirmidoni, cu comandanții cei mai buni, iar, drept însoțitori, pe Foinix și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
constatat că toate referirile la această perioadă îl au în vedere pe Ahile, iar cele pomenite despre el se înscriu într-un cerc grăitor pentru acțiunea epopeii: Criseis, din pricina căreia s-a stârnit molima cu care începe Iliada, Briseis, pricina vrajbei dintre Ahile și Agamemnon, și, ca atare, a retragerii lui Ahile din luptă, cum se va vedea, Andromaca, cea căreia Ahile i-a ucis tatăl, toți frații și, la sfârșitul poemului, pe Hector, bărbatul ei și tatăl fiului ei. Referirile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
neașezați dintre ahei, mereu împreună au bântuit prin atâtea cetăți și atâtea ținuturi, luptând cu lăncile lor lungi, pustiind și prădând, simțindu-se cu nimic mai vinovați decât niște vânători. Au fost, în acei ani atât de grei, și destule vrajbe. În Odiseea se găsește, fugar, amintirea uneia faimoase, dintre Ahile și Odiseu, care a avut loc la un ospăț funebru. Cei doi s-au înfruntat cumplit, fiecare, potrivit unei tradiții nemenționate în poemele homerice, susținându-și părerea, unul, Ahile, că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unei lupte dintre el și Menelau. Luptătorii din cele două tabere vrăjmașe stăteau în așteptare, tăcuți, rezemați de scuturi și cu lăncile înfipte alături, în pământ. Bătrânii troieni îi priveau din înaltul zidurilor. Și sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar Priam îi spune „fata mea dragă“, o poftește să șadă în fața lui și o asigură cu mare blândețe că n-o socotește vinovată pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dintre toți acei războinici și a cărui violentă și îndărătnică mânie este însuși subiectul Iliadei. Îi spune mamei sale, tocmai în clipa în care e gata să plece la luptă ca să-l răzbune pe Patrocles omorându-l pe Hector: „Piară vrajba sădită în zei și oameni, piară mânia care-l asmute și îl îndârjește chiar și pe omul cu mintea întreagă și care ne varsă în suflet ceva cu mult mai dulce ca mierea, umplându-l însă cu fum.“ Doar Ahile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în stare de o mare cuprindere, de căldură și de îndurare. E drept că, atunci când se împacă cu Agamemnon, vorbește ca și când ar fi vrut ca Briseis să nu fi existat și să nu fi stat între ei ca pricină de vrajbă. Dar tot el lasă, în alte împrejurări, să se vadă că îi era mai aproape de suflet decât o captivă oarecare. Planurile matrimoniale ale lui Patrocles nu puteau fi o simplă inițiativă a lui sau un fel mincinos de a alina
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic și venit acolo fără vreo vrajbă personală a lui și numai în folosul Atrizilor: dintre care pe Agamemnon l-a mai umplut și de belșugul prăzilor dobândite de el. Dar reacția eroului, „mânia lui Ahile“, care este subiectul Iliadei, trebuie cunoscută în întreaga ei desfășurare, de la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de mult s ar fi dovedit că, fără el, aheii nu sunt în stare să le reziste troienilor și lui Hector. Iar ceva mai târziu, când se împacă cu Agamemnon, spune din toată inima cât de rău îi pare de vrajba dintre ei, cât de neînsemnată i se pare pricina față de câți ahei „au mușcat pământul“ în urma acestei zănatice gâlceve. Și de aici încolo, la funeraliile lui Patrocles, la jocurile funerare în cinstea lui, îi arată lui Agamemnon toată reverența cuvenită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de Prospero: „gloata / Asupra căreia ți-am dat puteri“, „slujitorii tăi“. Când acționează singur, Ariel vorbește doar în două rânduri (nu se iau în considerare, acum, cântecele sale, de fapt poezii cântate). O dată, invizibil, când îl zădărește pe Caliban, semănând vrajbă între el și cei cu care se nhăitase, pivnicerul și măscăriciul; la minciunile și lăudăroșeniile lui se aude din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
guardar. În alte cazuri, limbile romanice au împrumutat ulterior un cuvânt din latină (subliniez că au împrumutat, nu au moștenit cuvântul din latină): nume de plante (podbeal, bujor, pelin) sau de animale (râs, lebădă), ca și termeni abstracți (prilej, pricină, vrajbă), care sunt de origine slavă în română, au, în limbile romanice occidentale, corespondente împrumutate din latină. Până la proba contrară, putem crede că unele tipuri lexicale latine s-au dovedit incapabile să reziste în fața concurenților apăruți în epoca bilingvismului sau, pur
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
discuției În fiecare clipă. Ca În urmă cu trei săptămâni, la Kropotkini, când Șula vorbea despre spaima ei față de fundamentalismul islamic, iar Fima a Întrerupt-o și i-a uimit pe toți, schițând o teorie detaliată, din care reieșea că vrajba dintre noi și arabi nu e decât un episod vechi de o sută de ani, o simplă dispută asupra pământului, pe când adevăratul pericol a fost Întotdeauna și a rămas Încă prăpastia Întunecată dintre evrei și cruce. Cu toate că Îi era dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nostru de bucătărie se desfășura într-o zonă selectă: Boulevard Péreire, așa se numea adresa mea temporară. Cine mătura cioburile? Probabil că eu, cu o mină impasibilă. Consumul zilnic de veselă nu va fi însemnat prea mult pentru mine, căci vrajba din cuplul conjugal Saint-Georges era celebrată ca un ritual într-o vreme în care toată lumea se certa. Teză se confrunta cu teză. Nu că l-aș fi citit pe atunci pe Camus, dar duelurile verbale dintre el și Sartre erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nonfigurativă și informală de dragul inofensivității ei decorative, și pentru că astfel noțiunea de „modernism“ promitea să rămână în proprietatea fermă a Vestului. Când îmi evoc din perspectiva de astăzi această dispută și o cântăresc, devine limpede cât de mult a contat vrajba dintre Hofer și Grohmann, dintre rigurosul formator de oameni și eminența cenușie din arta acelor ani, pentru direcția pe care aveam s-o urmez în munca mea artistică; ca și în cazul disputei dintre Camus și Sartre, care a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pept fără să-l atace. Fainberg nu mi-a zis că da, fincă ie igoist și ține totu pentru el, și n-a vrut să fiu la zi cu bârfografia dă strictă necesitate. Io surâd, și de-asta am o vrajbă fără pereche cu ăia dă la 0,95, da de data aia n-am trecut măsura, că În luna dinainte chiar că-i trăsesem dă limbi. Esperența personală a lu măndelu ie că lu Limardo i-au aranjat un pat-cabină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Împărat. Toamnă la Pekin, Domnilor copii, Fii binecuvîntat, domnule Rosewater, Nouă povestiri (neegalatul volum de proză scurtă al lui J. D. Salinger), Micul prinț, Marele Gatsby, Infernul tandreței, Ajutorul de călău, Cevengur, Geamilia, Maestrul și Margareta, Fiesta, Vorbește, memorie. Iarna vrajbei noastre, Lumină de octombrie, Barnaba, omul munților, Războiul sfîrșitului lumii, Conversație la Catedrala, Povestea Erendirei și a nesăbuitei sale bunici, Parfumul, Un veac de singurătate, Concert baroc, Harpa și umbra, Cei trei mușchetari, Golem, Justiție, trilogia lui Manuel Scorza, Herzog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi, care încă ne strângem cureaua în urma recesiunii, considerăm că nu este momentul să începem să batem la ușa guvernului pentru a cere mai mulți bani. Și cei mai mulți dintre noi, care avem încă vie în minte imaginile cumplitei „ierni a vrajbei noastre“, considerăm că un nou val de greve este ultimul lucru de care are nevoie țara. Dar gândind astfel, n-am ține seama de neomarxistul Arthur Scargill și lacomul său Sindicat Național al Minerilor. Domnul Scargill amenință deja cu „acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la ceafă. Părea desprinsă dintr-o reclamă Ralph Lauren, doar că era mai șic. —Eu sunt Caroline, mama lui Charlie. Tu trebuie să fii doamna de la adăpost? mă întrebă, uitându-se la mine. Dintr-odată mi-am amintit de vechea vrajbă dintre mama mea și mama lui Charlie, nimeni alta decât Contesa de Swyre. Încă nu fusese aplanată. Dumnezeule, m-am gândit, penibil moment. —Mamă! spuse Charlie. E-o prietenă din America. Părinții ei locuiesc la The Old Rectory. Am înlemnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
prada lui și întâlnindu-ne ochii și-a luat de seamă, rușinându-se, încât închizându-și gura, cu poftele lui și-a plecat mâna hrăpăreață Atunci, domolindu-se oarecum toată preajma și pentru ca să mai scadă, încă și mai mult, toată vrajba, Cornel Braiu a propus Zicând: Ștefan Sturz să împartă, cu dreptate și cu socoteală, puținul cel înfățișat de Enea Căpută, așa că Pamfil Duran să-i supună traista și cu ceea ce este în ea! Iar eu am făcut, așadar, parte fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
găsesc în suta a nouăsprezecea o mulțime de aprigi apărători, încît viața noastră modernă pare a se apropia de povârnișul fatal pe care istoricii latini îl presupun, fără cuvânt, a fi existat înaintea constituirii statelor, adecă acea stare de vecinică vrajbă însemnată cu vorbele bellum omnium contra omnes, războiul tuturor contra tuturor. Fără cuvânt s-a admis această stare de lucruri pentru omul primitiv, din cauză că există un sentiment de drept înnăscut. Nu doar că oamenii s-ar fi adunând din impuls
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
urmă și-i depuneau pe pământul fericit al Dobrogei. Astăzi ar țipa toată Europa, escitată de Alianța izraelită, de liberalii lumei întregi și de jurnalele acestora. Ei bine, această estremă slăbiciune înlăuntru și înafară s-a născut din ura și vrajba introdusă în pământul nostru de secta roșie, din discompunerea vechei societăți române prin legi de-un estrem liberalism, din impunitatea crimelor, din împrejurarea că ne guvernă oameni cari nu pot impune respectul autorității nici prin naștere, nici prin știință și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de frica sărăciei. La engleji, unde nu există divizibilitate, nu există nici acest vițiu, de aceea poporul englez se-nmulțește, se colonizează în toată lumea și e poporul economicește cel mai puternic de pe glob. Ideea că prin maiorat s-ar băga vrajbă între frați, ba între părinți și fii, e ieftină și neadevărată, decât doar pentru grecii din Bizanț. Numai acolo tatăl scotea ochii fiilor sau îi ucidea ca să se folosească singur de avere, numai acolo fiii scoteau ochii părinților pentru acelaș
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unul la Berlin, Matache răscolea prin Arhivele Naționale și la Chicago, iar Scurtu credea că toată povestea e-o scorneală, menită să-i facă reclamă lui Maiorescu. Un motiv în plus să punem pe foc orice exemplar găsit. „Fiu al vrajbei, hâd avort/ Nenăscut, deja ești mort.“, a citat Mihnea. „Scrisoarea a VI-a.“, am confirmat. „Pe microfilm, la Muzeul Literaturii. Pericol național.“ „Clar. Totul e blocat în arhivă. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar publica versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschizând frontul de luptă între "trinitatea" Hașdeu-Urechia-Tocilescu și "triada critică" Bogdan- Onciul-Iorga în cadrul Facultății de Litere a Universității din București (Nastasă, 1999, p. 93). După ce criticii au reușit o lovitură de catedră în urma căreia I. Bogdan a ajuns decanul facultății, vrajba dintre generații avea să deschidă un nou front pe tărâmul manualelor școlare. Gâlceava istoricilor ce avea să conducă la un scandal de proporții pe care L. Nastasă (1999, p. 110) îl consideră a fi chiar un veritabil "război al manualelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]