791 matches
-
-mi trecută... Iar visul, aduce-n oglinzile sale Imagini trăite, de mult, de curând... Și toate ! Oh, Doamne, sunt pline de jale Și-n toate, mă văd cu lacrimi în gând... Cu doruri prea multe, cu sete de viață Cu vreri, dar cu vreri ce nu s-au copt încă... Sunt singur și trist, și fără speranță Și noaptea noapte visării, mai rău mă aruncă În hăul regretului și al disperării E noapte, dar totul se vede prea bine Căci visul
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
visul, aduce-n oglinzile sale Imagini trăite, de mult, de curând... Și toate ! Oh, Doamne, sunt pline de jale Și-n toate, mă văd cu lacrimi în gând... Cu doruri prea multe, cu sete de viață Cu vreri, dar cu vreri ce nu s-au copt încă... Sunt singur și trist, și fără speranță Și noaptea noapte visării, mai rău mă aruncă În hăul regretului și al disperării E noapte, dar totul se vede prea bine Căci visul, ridică cortina uitării
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
Articolele Autorului De vei veni sfioasă-n amintire Și eu voi fi pe gânduri dus, Să nu te întristezi, iubire, Tu ești lumina zveltă, ce-adesea m-a sedus. De nu-ți răspund la șoapta ta neclară, Când iarba fără vrere se-nfioară, Să nu te-ascunzi în hăuri, fericire, O! inima-mi rănită, n-ar mai putea să-ndure! De vei veni cântând în amintire Și eu voi fi pribeag în nopți de dor, Deschide-ți inima, neprețuita mea lumină, Supus
TU EŞTI LUMINA ZVELTĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359906_a_361235]
-
umple existența. În crucea de sus a iernii/ O altă vietate strivește sub tălpi/ Același prag. Pare că livrescul e cu ostentație chiar substituit experienței. Mai o lasă Doamne, o clipă/ Veghea asupra durerii/ De-a fi și presărat cu vrerea sărată/ A oceanului de-a fi sânge. Oare cum se manifestă cele șapte focuri ale poetei? Cartea devine o mediere pe când versurile devin protecția autoarei (celei o ce-ar comunica cu zeii, dacă am ține seama de antici) față de realitatea
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
2. Imperfecțiunile judecăților umane Între toate aceste personaje de-nceput pentru istoria creștinismului, cel mai puțin îndreptățit la osânda noastră este Baraba. Căci noi, creștinii secolului 21, cu ce drept îl urâm și-l disprețuim pe acela care, prin perfida vrere a marilor preoți susținuți de isteria norodului, a fost eliberat, cu toate că era un ucigaș, în felul acesta fiind trimis la moarte un nevinovat, prea pur și prea integru pentru o lume sufocată de păcate și tocmai de aceea prea primejdios
NEDREPTĂŢIREA LUI IUDA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345218_a_346547]
-
la vreo fetie eu, numai eu nu am noroc că-s rătăcit de suferința de-a fi departe de la voi mă mai alină doar dorința s-aud în staul zvon de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ...... și-n zori când iar se scutură ori cețuri ori boboci de rouă vă strângeți lângă ciutură și rostuiți poveste nouă *** Ciclul "Doine" Volum "În valea umbrelor
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340461_a_341790]
-
De vântul ce-mi închide uși De greieri sau de cărăbuși? Mi-e dor de ea ca nimănui Ca unui vechi nomad de drumul lui Port răni adânci în ochi și-n trup, Veșmintele de-argint le rup. Toamna Fără vrere, fără vină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce ești, cumplită doamnă! Bruma grea, diamantină a tăiat cu mii de seceri frunzele de pe cărare, poticnindu-le de zare. Să mă-ncumet în petreceri? Ori să scot, din foi de jale
O privire spre cer… () [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU VRERII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VRERII Lui V. Voiculescu O, Doamne, în << țară fără de păcat >> aș fi vrut ca un codru să mă nasc, să zbor că un fluture
ELOGIU VRERII de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340781_a_342110]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU VRERII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VRERII Lui V. Voiculescu O, Doamne, în << țară fără de păcat >> aș fi vrut ca un codru să mă nasc, să zbor că un fluture, să ard că un vreasc, să fiu, ca întâiul, doar Cerului îndatorat - O, Doamne, păcătuind, ți-aș
ELOGIU VRERII de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340781_a_342110]
-
Doamne, păcătuind, ți-aș fi întors Paradisul și-aș fi ales mersul taraș prin pustia din Infern m-aș fi topit în căldarea Purgatoriului etern, dar, fiindcă te-am iubit, ți-am dăruit și sufletul și visul. Referință Bibliografica: ELOGIU VRERII / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ELOGIU VRERII de ION MARZAC în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340781_a_342110]
-
de Lună, Prin ram de tei în floare, Ți-a împletit cuvinte În vers ca niciodat' Și din a Lui fântână, Căldare cu căldare, În jurul tău, fierbinte Iubire-a presărat, Ca din sămânța-ți vie, Căci asta I-a fost vrerea, Cum naște pâine norul Din spic de el udat, Ți-a dat spre bucurie La fel, să porți durerea Izvorului din pântec De viață nesecat; Tu Evă, Mărioară, Sau orișicare ești, O stea-n Calea Lactee Sau floare pe răzor, Ca
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]
-
simți lezată - în nesimțirea-i infinită - de-a rabinilor îndârjire. “Ce crimă rece, calculată”, își spuse ea cu indignare, gândindu-se cu nostalgie la Cela care-ntâia oară făcut-a morții să învie. “Sunt terminată și-s pe ducă când vrerea mea e afectată: ba morți sustrași și înviați, ba răstigniți și fără pată. Te rog, de-aceea, bun Părinte, să mă dezlegi de ce-s legată, iar sarcinile mele ia-le cu nemurirea deodată. Nu munți de vreme mă apasă, știut
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
-i șui și unde este mintea lui când rosturile și le uită împins de forța egoismului? C-o mână doar ai dăruit, altfel cum naiba se explică că omul pare-un zăpăcit: ba șoricel flămând de taine dosite-n scrinul vrerii Tale, ba frunză smulsă de păcate din pomul vieții fără moarte, ce de furtuni e-nvârtejită și-apoi în tină azvârlită... CRĂIASA ZĂPEZII Mai alb ca neaua și lumina e al crăiesei trup divin, înveșmântat în văluri dalbe și-n toate
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
o demnă țară bananieră? FATALISM ROMÂNESC Nimic din ce-a fost altădată motiv de stimă și mândrie nu-nseamnă astăzi la români mai mult de-o jalnică trufie pentru pretinșii patrioți cu sentimente ipocrite, ce românismul și-l clamează când vreri de clan sunt urmărite. Deși-s în spirit cerșetori și brațele li-s cetluite când vine vorba de popor și-a sale vise zdrențuite, ei se arată generoși în vorbe și promisiuni, ba și-n pomeni electorale cu izul greu
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
coborât din cer iar Sfanțul, Să pună mir de vindecare Pe rană și să ia durerea. Împovărați de griji și de nevoi, Azi pelerinii’și pleacă fruntea La sfintita-i cruce și îți spun Să îi ajuți de’ți este vrerea. Cu flori în brațe pe poteci Sunt candele de mărturie Că Tu Părinte ne petreci, În dum spre marea veșnicie. Camelia Cristea Referință Bibliografica: La Prislop / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013
LA PRISLOP de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342205_a_343534]
-
să dea rezultatele cele mai bune. El însuși se caracterizează într-o cuvântare, în care zice: „stau cu picioarele pe pământ, cu privirea înainte, cu cugetul în lumina dumnezeirii”. El a fost cu adevărat „om al lui Dumnezeu,” trimis din vrere de sus poporului dreptcredincios, din această parte a Țării, săvârșind cu prisosință lucrul Tatălui ceresc. Crezul creștin pe care l-a mărturisit și dreapta credință, Ortodoxia noastră strămoșească pe care a slujit-o, îl așează în galeria marilor ierarhi și
OMAGIUL MITROPOLITULUI NICOLAE COLAN de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342218_a_343547]
-
incapabilă să-și elimine lacunele de structură, nereușind până în prezent să dea de urma acelor fosile intermediare, care ar avea rolul mortarului științific dintre cărămizile edificiului darwinist. În această situație precară și jenantă pentru evoluționism, dar imposibil de remediat prin vrerea Celui care a pus bariere de netrecut între regnuri și specii, adevărul trebuie descoperit în cuvintele Genesei, adică acolo unde Adevărul absolut se prelungește tainic și în același timp cutremurător de firesc în fiecare dintre noi: „Domnul Dumnezeu a făcut
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
au cunoscut, Nicole nici măcar nu auzise de România, dar a avut ambiția să învețe singură limba română. Dumitru Sinu mi-a vorbit mult despre doamna Nicole, a iubit-o de când a întâlnit-o și a modelat-o după sufletul și vrerea sa. I-a admirat voința, ambiția și a susținut-o cum a știut el mai bine. Eram în Canada și plecam dimineața la birou la Halifax iar ea, îmi spunea la plecare zâmbitoare - somn ușor!; seara, înainte de culcare rostea, foarte
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
el cum zace pierdut în imensitatea patului ce pare să-l înghită, că a rămas doar o așchie de om cu priviri de șoricel speriat și totuși chiar și din așchia asta, aceeași voce încăpățânată încearcă să-și mai impună vrerea, spre deruta celorlalți, chiar dacă vrerea lui este nerealistă. Și acum, vocea aceasta venind dinspre trupul împuținat și aflat în stare de dependență, îi face pe fiii săi pe care până acum i-a dominat, să-l privească derutați, încă incapabili
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
imensitatea patului ce pare să-l înghită, că a rămas doar o așchie de om cu priviri de șoricel speriat și totuși chiar și din așchia asta, aceeași voce încăpățânată încearcă să-și mai impună vrerea, spre deruta celorlalți, chiar dacă vrerea lui este nerealistă. Și acum, vocea aceasta venind dinspre trupul împuținat și aflat în stare de dependență, îi face pe fiii săi pe care până acum i-a dominat, să-l privească derutați, încă incapabili să gestioneze neașteptata situație... Nici măcar
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
cu tei, salcâmi, castani și flori, învățând să respect profesorii, părinții, oamenii din autobuz, de pe trotuar, din magazine, mă obișnuiam să fiu idealist, să nu râvnesc bani fără limită, cu dubioasă proveniență și mașini năprasnice, mă lupta în sinea mea vrerea de a acumula cunoaștere, citeam cărți cu foșnetul hârtiei și mirosul acela de carte, învățam, în clasă lecții de cultură generală solidă și cuprinzătoare, primeam și deprindeam educație ca să respect oamenii și să mă comport civilizat. Așa sunt și azi
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
din jur o rară voioșie și bunătate, niciodată generozitatea nu e o străină, nici un scop, e datul cel mai firesc din întreaga și permanenta sa atitudine, niciodată împotrivitor omenescului, pentru că maestra Felicia Filip e o personalitate care cu de la sine vrere, niciodată nu se relaxează pe vârful faimei! Niciodată! Iubește și respectă publicul, i se dăruie și nu e încărcată de aroganța care să îi urce un ego deasupra modestiei și căldurii umane. În prezența ei se instalează tăcerea graiului și
FELICIA FILIP. TIMPUL CÂNTĂ...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341069_a_342398]
-
Că adorm cu tine, interzis în gânduri: Între plus și minus, noaptea ... te iubesc. Pe circumferințe de planete zboară Mâna să-ți înșire flori la căpătâi, Între plus și minus, vreau să nu te doară Când să pleci ți-i vrerea, iar eu spun: „Rămâi, numai înc-o clipă, cât magia firii Poate să decidă toate cum le-am scris!” Între plus și minus, fizica Iubirii Să curbeze spațiul, timpul interzis; Dimineți cu mine sunt trecute toate Mă trezesc cu tine și
LIBER SĂ ALEGI! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341147_a_342476]
-
Totuși, cândva, poate se va rupe vraja, atunci și doar atunci când unul dintre stă-strănepoții mei care îmi va purta numele se va căsători cu una din stă-strănepoatele tale. Și mai află ceva, jumătate din aurul ascuns aparține necuratului. Asta-i vrerea ce-o vroiesc!... În a treia noapte să ai pregătiți trei cai. Aproape de miezul ei, înfășurați în câte o mantie neagră ca să nu ne recunoască nimeni, vom ieși pe poartă. Aranjează ca de pază să fie un oștean de încredere
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
dezmierdată a armoniei? Simți zvâcnirea așteptării cu încrederea în izvorul bucuriei? S-a instalat îndrăgostită de palma în care i s-au cuprins amețitoare avântări în universul poeziei. Când mă ții de mână, prinși în îmbrățișare, dor, știu că e vrerea cerului să îmi fii zbor. Urcușu-n sacru se va împlini cu dragostea flămânda, în suflet de copii. Doar dragostea ne ține vii. Și mâna mea în mâna ta rămâne, dans fremătător, în fiecare deget c-un fior, îmi înfige întreaga
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]