791 matches
-
umple existența. În crucea de sus a iernii/ O altă vietate strivește sub tălpi/ Același prag. Pare că livrescul e cu ostentație chiar substituit experienței. Mai o lasă Doamne, o clipă/ Veghea asupra durerii/ De-a fi și presărat cu vrerea sărată/ A oceanului de-a fi sânge. Oare cum se manifestă cele șapte focuri ale poetei? Cartea devine o mediere pe când versurile devin protecția autoarei (celei o ce-ar comunica cu zeii, dacă am ține seama de antici) față de realitatea
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Femeia_cu_luna.html [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
Cu ei, în jocuri am râs, m-am bucurat, dar nici unul dintre aceștia nu mi-a dăruit inima, știind că va muri. Acest umil muritor a făcut acest gest. Nu mi-a cerut nimic în schimbul vieții lui, doar să îndeplinesc vrerea Destinului, spre binele altor ființe, nu al lui. Oare nu-i mai vrednic decât oricare viteaz? - Tu nici nu știi, copilă naivă care ești, ce vrăjitor viclean, ascuns și mincinos este acest Mărțișor! Primăvara făcu ochii mari, iar Soare-Împărat continuă
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1423500137.html [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
Femeie, pieptul tău de mamă tresare-n ritm cu pruncul tău, Când râde el nu ai vreo teamă, când se-ntristează pieri în hău. Doar tu poți să-i alungi durerea cu mâna strânsă în căuș, Cu gândul, sufletul și vrerea, atunci când îi așterni culcuș Din ierburi vii, nemuritoare, din rouă și din borangic Și să îi torni, unde îl doare, din însăși viața ta un pic. Femeie, inimă tăciune, îl rogi pe bunul Dumnezeu Să-nfăptuiască vreo minune, să-l
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1473191078.html [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
Scrii ce te taie mintea Prin cap ce îți trăznește Tu, dacă scrii în versuri, Nu scrii și-n românește? Că cercuri în cenacluri Ca vânătorii stați Și ce scorniți... ca dânșii La fel... aplaudați? Vrei ca să arzi amice, Dar vrerea ți-i ostilă... Dacă nu ai ce arde, Degeaba porți feștilă! De Rodica Elena LUPU din volumul HAOS, Editura ANAMAROL, 2010 Referință Bibliografică: ARS LONGA / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1954, Anul VI, 07 mai 2016
ARS LONGA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1462609001.html [Corola-blog/BlogPost/384949_a_386278]
-
-te în clipa de iubit. ah, carnea ta că mierea-mbietoare ca aurul ți-s sânii, ademenitori, sunt robul lor din seara până-n zori și rob le-aș fi și-n viața următoare. din tine-ndestulat, nu-i loc de altă vrere, dar nesătula-mi pofta te simte și te cere. **** Iubindu-te nu știu cum trece timpul, În pas ușor sau poate-n trap nebun, Văd soare ce răsare și stele ce apun, Nu-mi simt schimbat în suflet anotimpul. De când te-am
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Incantatii.html [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
poporul român să iasă din sub istorie și să urce la nivelul istoriei. Dvs. cum vedeți lucrurile? - ,,Istoria”, e ca o fată mofturoasă. Oricât ai dori să o faci mai imuabilă, mai obiectivă, dispusă la diferite analize critice, rămâne la vrerea celor ce o scriu... Nu are nici o filozofie politică. Rămâne încețoșată și atunci când soarele caută s-o ocrotească. Nu am avut o istorie de ,,popor, victimă”. Noi ne-am victimizat permanent pentru că istoria s-a mutat dintr-o tabără în
FLORIN VASILE BRATU ȘI LACOMELE POVERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1495877688.html [Corola-blog/BlogPost/383023_a_384352]
-
creația poetică a autorului, legând idei în amărăciune, contrazicând existențe pierdute, așa cum spuneam mai sus, în diferite încăperi, unde sensul acesta, al locației existențiale, nu face decât să ne rețină într-un spațiu unde ” Trebuința, desigur, / ia naștere din nevoie, / vrerea de a descoperi / dacă există o cale mai rapidă / de a nu vedea, / de a nu te gândi / la durerea ta...” (O cale mai rapidă, 2008:63). Omul ruffillian este suferința însăși a poetului: ”menită să mă bântuie / luându-mi
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1407407584.html [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
deosebit de frumos, devenit un fel liant între Sandu și familia Irmei, care-l acceptase cu destul de mare greutate. După trei zile petrecute într-un cadru deosebit, cu vizite la părinții Irmei și cu multe ore de vorbit românește - așa cum fusese vrerea lui Sandu -, Genu își ia rămas bun de la familia Ionescu și se pleacă spre Marsilia, de unde va lua avionul spre Rabat. Marocul și Tiberică Ionescu îl așteptau! Maroc - o lună de singurătăți unite Întâmpinat de același Tiberiu Ionescu de care
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_alt_fel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_0_1_2_3_4_5_6_7_8_9_10.html [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
de porumbei, De cerul plin de înălțații zmei, La mal de mare, colorat în verde, În care doar albastrul uneori se pierde. Și caut în granule de nisip iubirea, Tăcerea, calmul, liniștea și fericirea, Dar toate sunt atat de-ascunse vrerii Încât la trecerea-mi preda-voi ștafeta căutării, Așa cum am primit-o de la cei, Care au înălțat și ei la randu-le cei zmei, Cu gând de liberatate, în privire și în vis, Pe care nici neantul nu-ndrazneste încă
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1455488931.html [Corola-blog/BlogPost/384040_a_385369]
-
simbolistică întru re-Unirea celor trei Principate / State Evmezic-Valahe din Dacia Nord-Dunăreană, „vis“ aproape bimilenar al Pelasgimii > Valahimii din Dacia lui Burebista / Regalian), Voia Providenței (e un capitol al ascensiunii eroului central pe treptele „uneori abrupte“, până-n vârful piramidei sociale, grație vrerii Providenței: 1. «făcuse politică în '48 dintr-o pornire lăuntrică; fusese luat de valul revoluției»; 2. «întâlnirea cu totul întâmplătoare de la Istambul, a prințului Grigore Alexandru Ghica, a fost pesemne voia Providenței; după instalarea în domnie, el i-a trimis
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1404412541.html [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
a scutului, a figurii. Dacăerau apropiațide vârstăși de condiție nobilăapărea, din partea fiecăruia, o dorințăvirilă, dură de a învinge cu orice preț pentru a-și umili adversarul. Încleștarea de pe câmpul de luptăera aprigă: El calului dăpinteni, îl lasă-n a lui vrere, / Se duce și izbește păgânul cu putere. / Îi frânge scutul bun și platoșa-i destramă, / Despicăpiept și oase-i zdrobește, fărăsamă, / Șira spinării-i rupe, atât de-adânc împinge / Lancea, și cu ea suflarea-n piept îi stinge, / Apasăfierul tare
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Reflexeale_ipostazelor_vitejie_stefan_lucian_muresanu_1382424818.html [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți de lacrimi, cu inima pe cărăruie spre împlinite vreri, cu armonii de cânt în care se revarsă Harul sfânt. Nicicând răstignirea nu mi-a fost mai grea /și fierea mai amară, Maica mea. Nicicând ca astăzi, singur stând în cuie, /să-mi plângă la picioare nimeni nu e, /căci
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
-O, Doamne Sfinte, de ce, Tu, voiești, /pe cei ce Te urăsc să-i fericești /iar cei ce Te iubesc, îi răstignești?!...(La Crucea Ta). Constantin Aurel Dragodan este Zefirul care a învăluit parfumul proaspăt al zilei, peste cronicile vechiului Zimbru. Vrerea-i se cerne-n dorul ceresc. În vârtej de spadă îngerească a încrustat în inimă altar, să-și adape arșița pătimiri la al tămăduirii Izvor. Mugurul suspinului i se desface în ochii de azur ai serii. Flautul brazilor urcă-n
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Cântat sau doar sprințar spre eleganța îmbrățișării? Să îți privesc toate visele recunoscându-le sau să mă prefac neștiutoare, naivă, inocentă? Degrabă, trimite pasărea noastră să-mi dea de știre prin al ei viers și voi respecta întocmai, a ta vrere! Referință Bibliografică: Prima întâlnire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1281, Anul IV, 04 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
PRIMA ÎNTÂLNIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Lia_vana_1404452650.html [Corola-blog/BlogPost/349174_a_350503]
-
la vreo fetie eu, numai eu nu am noroc că-s rătăcit de suferința de-a fi departe de la voi mă mai alină doar dorința s-aud în staul zvon de oi iar de-oi sfârși cum nu mi-e vrerea măcar m-aduceți înapoi și noaptea risipiți tăcerea cu ceteri, flaut sau oboi ...... și-n zori când iar se scutură ori cețuri ori boboci de rouă vă strângeți lângă ciutură și rostuiți poveste nouă *** Ciclul "Doine" Volum "În valea umbrelor
DOAR DOINĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1423639519.html [Corola-blog/BlogPost/340461_a_341790]
-
creând un uimitor echilibru, liniile de forță ale poeziilor născute din contemplarea naturii constau în...personificări. Exemple pot fi nenumărate: „Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă”; „Dar sunt doar un privitor/ Al naturii cu-a ei vrere...”; „Timpul urcă pe-a lui treaptă,/ Toamna-și scutură veșmântul”; Plânge copacul de lângă fântână,/ Adâncul de ape se rupe și el...”; O, tu, toamnă, doamna mea,/ Spune-i vântului să stea,/ Oprește-i dezlănțuirea/ Și alungă-i rătăcirea!”. Este ca și când
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Nou_semnal_editorial_marian_malciu_1384816233.html [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
de neinstruiți și obedienți), urmând tainicul îndemn de-a se pune în slujba năpăstuiților, adică de-a fi astfel mai folositori semenilor, nu doar că se abat cu bună știință de la unele dintre dispozițiile necalificaților cu rol decizional prin atotputernica vrere a politicului, dar, prin cumințenia deciziilor luate în anumite situații delicate, ei contribuie la corectarea actelor normative emise de alți necalificați. Cât privește ruga-angajament din regina conglăsuirilor cu Atoatefăcătorul, pe care Mântuitorul o întărește cu porunca de-a ne ierta
CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOŢUL DIBACI E VALOROS ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1495018728.html [Corola-blog/BlogPost/381048_a_382377]
-
condițiile în care oportunitățile lipsesc, iar șansele de a se contura ceva serios în acest sens rămân minime, Mihai Cimpoi adaugă: „Eminescu este cunoscut prin traducerile și studiile de întâmpinare care se fac în diferite țări sub semnul aleatoriului și vrerii de cunoaștere a străinilor. Blaga ar fi avut un mare impact asupra contextului european (zicea Noica), cel putin că filosof al culturii, dacă ar fi fost tradus la timp, în anii ’30.” În același sens, evocând faptul că avem o
O POETĂ A TENSIUNII SPIRALATE, A VIZIUNII DE ESENŢĂ EXISTENŢIALĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Angela_baciu_o_poeta_a_tensiunii_spiralate_a_viziunii_de_esenta_existentiala.html [Corola-blog/BlogPost/354202_a_355531]
-
scumpă Românie, viața nu pare prea dreaptă, Mi-e dor de copilărie, de-a măicuței mele șoaptă, M-aș întoarce cu grăbire să trăiesc în a mea țară, Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară. Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e și clipa, Vindecă și ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa Duhului de Viață nouă, dă-ne pace, bucurie Și în totul și în toate, voia Ta Doamne, să fie! Să admir în primăvară codrul, să privesc
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1480610531.html [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
mărinimie, Sunt pentru așteptarea crezului divin, astfel voi fi cu voi mai vie. Când cineva de-ai mei, în astă zi, îmi cere inima-i și sufletul curat, Aș face să îndur tot riscul sufletului meu, să-și prindă marea vrere, Și mă opresc la candela, care nu moare, creștină sunt, și nu m-abat, De-a arde lângă ea, și dobândind căldura ei, să nu-mi doresc putere... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: CANDELA NEMURIRII / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CANDELA NEMURIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1429440919.html [Corola-blog/BlogPost/353985_a_355314]
-
umple existența. În crucea de sus a iernii/ O altă vietate strivește sub tălpi/ Același prag. Pare că livrescul e cu ostentație chiar substituit experienței. Mai o lasă Doamne, o clipă/ Veghea asupra durerii/ De-a fi și presărat cu vrerea sărată/ A oceanului de-a fi sânge. Oare cum se manifestă cele șapte focuri ale poetei? Cartea devine o mediere pe când versurile devin protecția autoarei (celei o ce-ar comunica cu zeii, dacă am ține seama de antici) față de realitatea
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Femeia_cu_luna_0.html [Corola-blog/BlogPost/359528_a_360857]
-
Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! 04 Noiembrie 2006 ciclul Ucenic în dragoste *** de iederă mai scapi dar nu de dor dacă iubești ți-e pasul mai ușor cărarea ți se pare
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1416725840.html [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Articolele Autorului Ce umezi îți sunt ochii umbriți de focul mirării ce te-a cuprins Și cum privești în gol pierdută printre patimi ce întruna îți dau ocol Și mai frumoasă ești când ne iubim ascunși printre suspine incluși în vrerea noastră topiți printre destine Nu-i margine din tine ce eu să nu ating cu boarea mea de cântec să nu cuprind în brațe fiorul ce-l inspir din zbaterea ce te-a înlănțuit Alunecăm întruna pe panta unui vis
ŞI MAI FRUMOASĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1496937938.html [Corola-blog/BlogPost/365413_a_366742]
-
se află: „în verbele / a crede, a iubi, a fi, / a fi ... Hyperion-iana „sete de repaos” apare în poemul „Din nou să fiu repaos” în care poeta îi cere Stăpânului a Toate: „ascunde-mă - de mine - / ascunde-mă ... // ... sunt pradă vrerii tale / îndură-te - / și redă-mă / liniștii din Haos ... / din nou / să fiu - repaos - / repaos ...” - și aici, filiațiunea eminesciană este evidentă. Așa cum am mai menționat, fiecare poem este un fragment de istorie, o poveste nescrisă, care își cere dreptul la
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Pasi_prin_misterioasa_gradina_a_cuva_cezarina_adamescu_1330631442.html [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
mai repede din șut și-l prinse cu nevastă-sa, culmea, doar la o banală ceașcă cu cafea. Sau limonadă, naiba mai știe ce era în pahar ... Nu era un bătăuș. În orice scandal la care participa - cu sau fără vrerea lui - o cam încasa. Dar avea o boală gravă de tot, ce boală, asta deja sărea la faza de metastază: era un romantic incurabil, un menestrel, adora femeile și ... firește, banii. Împinse femeia către dormitor și o trânti pe pat
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1440186823.html [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]