3,553 matches
-
I. G. Duca (?!). Se recunoaște însă și valoarea unor alte manuale alternative, precum acela semnat de prof. Florina Rogalski, Daniel Cristea Enache și Eugen Simion. Ceea ce-l indignează pe Liviu Grăsoiu și, pe bună dreptate, este incultura, spiritul agresiv și vulgar, impostura. Unii spun Valentin Streinu (în loc, firește, de Vladimir) și confundă pe scriitorul Knut Hamsun cu televizorul Samsung. Și vor să mai fie și autori! Să zicem că aceasta e periferia. Dar, întorcân-du-ne pe teritoriul ferm al specialității, editorialistul constată
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
și furnica; greierele stă De vorbă cu mine însumi și cîntă Allegro ma non tropo, în timp ce furnica își plînge soarta și își socotește traiul: "Cum să scrii romane cînd toată vremea ești frămîntat de grijile cele mai materiale și mai vulgare? Mi-e imposibil să mă concentrez asupra subiectului meu transcendental, ca să zic așa, dacă veșnic trebuie să mă gîndesc la datorii și necazuri mărunte, istovitoare de energie și tulburătoare de orice liniște sufletească. Impozite mai am peste 30.000 lei
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
Simt emoția trăită, probabil, de primul om care a pășit pe lună. Foșnetul metalic produs de înaintarea mea pare nepământesc. Mă face fericit gândul că toată această zăpadă este a mea. Ideea de proprietate n-are, luată în sine, nimic vulgar, este întrutotul compatibilă cu diafanitatea zăpezii. Mulți oameni, schilodiți sufletește de ideologia comunistă, privesc cu circumspecție sau chiar cu dispreț simțul proprietății. Ei s-ar declara, în mod sigur, oripilați de bucuria cuiva de a fi proprietar de zăpadă. Din
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
oameni, schilodiți sufletește de ideologia comunistă, privesc cu circumspecție sau chiar cu dispreț simțul proprietății. Ei s-ar declara, în mod sigur, oripilați de bucuria cuiva de a fi proprietar de zăpadă. Din punctul lor de vedere, această bucurie este vulgară și exprimă egoismul și aviditatea. Nimic mai departe de adevăr - de adevărul vieții. Viața generează necontenit proprietate, înainte de toate proprietatea oricărei ființe asupra corpului ei. Pierderea acestei proprietăți provoacă moartea dacă nu cumva este chiar moartea. Ca să îți aperi corpul
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
viitorul apropiat vreo forță politică din România va mai îndrăzni să-i deposedeze pe oameni de bunurile lor. Totuși, în mecanismele sufletești ale unor oameni în vârstă ceva s-a dereglat definitiv pe vremea când proprietatea era considerată (conform gândirii vulgare a lui Karl Marx) un furt. Unii dintre ei continuă să se laude cu sărăcia, înțeleasă ca o dovadă de onestitate. În realitate, sărăcia nu dovedește nimic. Uneori, ea poate fi, într-adevăr, expresia directă a incoruptibilității. Alteori, însă, de
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
tehnice și o finețe picturală de zile mari. Mă gândesc la imaginile splendide ale ninsorii apărând fantomatic ca personaj, o promisiune de înnoire a naturii omenești degradate în comunism, o ninsoare așternându-se peste locuințele deteriorate, peste episoadele ridicole și vulgare ale vieții casnice și peste cea mai puternică voce a filmului, cea a unei femei care nu pune nici o întrebare, povestind numai despre copilul ei mort la revoluție.
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este Jeny, un nume banal scos în evidență prin y-ul din coadă. Dacă astăzi o atare ortografiere apare desuetă, dacă nu chiar vulgară, în interbelic făcea furori. Iată, în același Alfabet ..., o întreagă teorie despre numele la modă ale epocii amintite, prin vocea unui bărbat din romanul Femei de M. Sebastian, nemulțumit de atît de inexpresivul (oare?) Maria : "Înțelegi, zicea el înciudat, toate
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
surprinzătoare dintre comic și lașitate. Exemplul dizgrațios este furnizat de o întâmplare petrecută în timpul Congresului Uniunii Scriitorilor din anul 1955 când, în așteptarea rezultatelor alegerilor pentru diversele funcții de conducere participanții se amuzau înfruntându-se într-un concurs de redenumire vulgară a unor opere literare (Baltagul devenise Sula, Miorița se transformase în Lenuța etc.). În contrapartidă, atmosfera crispată de la petrecerile studențești, unde toată lumea era inhibată, nimeni nu avea curajul să rostească ce gândește, discuțiile se cantonau în zona unui banal inofensiv
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
are mai puțină importanță. Cert este că însemnările cuprinse în cele trei volume publicate până în prezent recompun harta preocupărilor intelectuale ale unuia dintre cei mai cultivați și rafinați prozatori români de după al Doilea Război Mondial. Într-o lume tot mai vulgară și superficială, dominată de forme de divertisment din ce în ce mai abjecte, întâlnirea cu un spirit calofil, format la școala marilor înțelepți, capabil oricând să-ți explice subtilitățile filosofiei antice grecești sau marile adevăruri ale Bibliei este precum descoperirea unui izvor cu apă
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
mele tactice epice. Eu am un desen, nu?, cu ce trebuie să se întîmple. Minda trebuie să decadă. O falsă decadență, dar, în ochii tuturor, el decade. Și atunci, îmi imaginez: el decade. Cum? Atras, în aparență, de o femeie vulgară. Sau politicul, nu? }oapa Grobei, Grobei trebuie să profileze un om politic modern, pe Lenin sau pe Hitler, mai ales pe Hitler. O țoapă, care vine din provincie, cum a venit Hitler din Austria. Nu m-am gîndit neapărat la
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
că, nu așa de fantezist în închipuirile sale istorice cum s-a tot spus, Asachi n-avea talent de prozator". în "poema comică", Păcală și Tîndală, a lui Eliade, "epica propriu-zisă este (...) foarte plictisitoare", unele aluzii producînd o "impresie de vulgară facilitate". Bolintineanu e catalogat drept "cel mai plat didactic, cel mai plicticos documentar dintre toți călătorii noștri din secolul trecut". Alecsandri, confruntat cu moartea Elenei Negri, oferă o lirică "fadă și emfatică", dovadă nu atît de nesinceritate, cît de incapacitate
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
dotat și devotat, extrem de atent nu numai la limba unui scriitor, ci și la limbajul propriu acestuia, cu modulații fine, imperceptibile pentru alții. Grila formalist-tehnicistă nu l-a satisfăcut decât în etapa și în măsura depășirii, prin ea, a sociologismului vulgar din anii '50. Mircea Martin este convins că "literatura nu poate fi o anexă a ideologiei, că ea poartă o semnificație umană ceva mai greu reductibilă" și că "poezia nu e un simplu joc verbal, după cum critica nu e o
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
spirit scientizant, nenominalizat: "Deprinderea observației exacte (...) și a formulării precise împrumută stilului o demnitate la care ar putea rîvni mulți dintre literatorii noștri. Dimpotrivă, în materie de studii literare, umflătura stilistică tinde să cîștige un larg teren, favorizată de superstiția vulgară că despre artă și frumos este nimerit să te exprimi folosind toate podoabele artei și ale frumuseții. Este aci o confuzie între obiect și meditația teoretică asupra lui, care dovedește cît de înapoiate sînt puterile discriminării în inteligența autorilor de
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
trăncăneala constituie un mijloc de evocare și de judecare a oamenilor și a vieții lor. Modelul celebru la noi este Hortensia Papadat-Bengescu din ciclul Halippa". Nu sunt de ignorat, subliniază criticul în continuare, alte mijloace ale analizei psihologice, pe lângă "limbuția vulgară": dialogul, monologul interior, jurnalul intim fictiv. În sfârșit, e de reținut observația: "Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi ce se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor". Tehnica glisării în trecut, o fandare grațioasă din anii 1960
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
recentă voie de la recentul Putin. După interdicția de fată mare a elțînismului total depășit. Trilurile cam crispate ale rrromânului Vadim. Varlaam, fondatorul, canonizat, de candidatul Daniel, în prezența președintelui și premierului. La Secu. Poeți de vîrsta a treia, mimînd nonșalanța vulgară a celor tineri. Becali crucindu-se. Becațe. Sau becaține. Avalanșă de juni în galerii. De o expresivitate excepțională. Chiar dacă programat teribilistă. Unul, un prostănac de colosal talent, face loc între compozițiile sale unor glumițe cu schepsis antimonarhic: colac de closet
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
de sancțiune morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
a câștigat experiență. Inclusiv pe direcția promoției acestui mare eveniment. Unul dintre cele două sau trei din Europa, din lume. Se spune apăsat și nu prea ne place, nouă, oamenilor de cultură, se spune că reclama este sufletul comerțului. Sună vulgar atunci când te referi la artă, la muzică. Și totuși... Cum să afli despre organizarea, despre susținerea unui eveniment artistic dacă nu deții informația necesară? Cum să ajungi în sala de concert, în sala de expoziție, cum să-ți dai seama
Începe Festivalul "George Enescu" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9314_a_10639]
-
perfectă dreptate. Cerința pieței sau a Europei (sunt două instanțe nu radical diferite), dacă nu e asumată, interiorizată, nu valorează nimic. Adevăratul scriitor, cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială: în această ecuație, cine primează, scriitorul sau cititorul? Răspunsul îl poate da numai ...editorul. Dacă proza noastră actuală e așa cum e, meritul sau vina aparțin numai editorilor. Ei trebuie să știe
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
angajant pentru un scriitor atît de departe de modelul romanticului "sincer", dispus să nu ascundă nimic "fratelui" său, cititorul. Jurnalul lui Camil Petrescu - o mărturisește el însuși - e "relativ sincer" pentru că, iată, sinceritatea nu spune nimic și, pe deasupra, e și vulgară: "Nu sunt decît două moduri de a trece satisfăcător prin viață: cu noroc și cu hotărîrea de a fi lucid și loial, de a trage consecințele pînă la capăt ale felului tău propriu de a fi, nu sincer, fiindcă aceasta
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
cine sunt, din ce fel de societate fac parte, ce precursori au etc. Numai pisica trăiește instalată exclusiv în prezent. Oamenii cuprind în raza conștiinței lor, în afară de prezent, și trecutul și viitorul (dacă, bineînțeles, nu se lasă animalizați de epicureismul vulgar și de cinismul lipsit de spirit pe care le practică în momentul de față o mare parte din societatea românească). Pe de altă parte, monografiile fiecărei localități (visul de altădată al lui Dimitrie Gusti), ilustrează (și generează) un fenomen de
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
care se ridică deodată în fundul cerului vioriu, și este ca o trezire la viața cea nouă, ce trebuie să înceapă pentru locuitorii adâncului de apă, ca și pentru cei care, astăzi, pe ruinele cetăților elenice, duc numai rămășița tristă și vulgară a unei civilizații pe care noi până astăzi n-am știut-o învia." Autorii monografiei evocă mai multe momente ale prezenței la Mangalia a lui Nicolae Iorga, ca și a altor personalități ale culturii noastre. La rândul ei, Manuela Cernat
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
ei, antrenorul en titre. Șocul este enorm, fetița aruncîndu-și o parte din bulendre prin sală scandalizează un public eminamente descreierisit cum spunea Ubu al lui Jarry, singurul admirator extaziat fiind un pedofil. Cu toate acestea nu este nimic obscen sau vulgar în dansul fetiței, transpusă în rolul ei, chipul îi radiază o fericire naivă, o stîngăcie emoționantă, ea își joacă rolul pînă la capăt fără să înțeleagă că ea este rățușca cea urîtă, cu burtică și ochelari cu lentile mari precum
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
de interesul local. Îmi amintesc că prin 1992 ne chinuiam să înțelegem principiul subsidiarității, adoptat de Uniunea Europeană la Lisabona, principiu pe care guvernanții României nu l-au înțeles niciodată și nici nu s-au străduit să-l înțeleagă. O explicație vulgară a acestui principiu este ca "decizia privind o comunitate locală (sau chiar individ) să fie luată de autorități foarte apropiate de aceasta". Dar nu-i numai atât. Conform dicționarului Academiei Regale Spaniole, subsidiaritatea constă în "tendința favorabilă la participarea complementară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Boemia, prințesă depresivă, într-o scrisoare datată 21 iulie 1645, spre a o vindeca: îi propune să o fami liarizeze cu „mijloacele pe care filozofia ni le oferă ca să dobândim fericirea suverană, fericire degeaba așteptată dinspre partea avuției de către sufletele vulgare“. Și dintr-o trăsătură de condei scrie Tratatul despre pasiunile sufle tului. Mai târziu, într-o altă scrisoare, filozoful se justifică: „Este adevărat că, de regulă, refuz să-mi trec pe hârtie ideile pe care le am în privința moralei (...). Unul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
al hazardului, ci rezultatul muncii anonime și generoase a unor oameni ca Emil Buruiană. Datorită lui Emil Buruiană, versuri asupra cărora nu se mai apleacă de multă vreme nimeni (din apatie, din lipsă de timp, din preferința pentru un mod vulgar de petrecere a timpului liber) sunt restituite oamenilor de azi. Dintre sutele de poeme salvate, în acest fel, de la uitare, Cronicarul are pe un CD câteva scrise de Coca Farago, Maria Cunțan, George Gregorean, George Tutoveanu și Ștefan Milcu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9438_a_10763]