1,144 matches
-
câteva paranteze menite să clarifice pentru ascultător contradicțiile dintre concepțiile și faptele lui Hasnaș: ,,(Îți atrag mereu atenția: nu uita că pozam într-un bărbat obosit de succese, de femei. Și apoi, atmosfera toată te îndemna la mască ieftină și vulgaritate.)”- p.87; ,,( Te rog să mă ierți, dar nu vreau să-ți ascund nici o nuanță din vulgaritatea mea prețioasă.)” - p.90. Lipsesc din povestirea lui Hasnaș acele fraze cu nuanță de generalitate. Orice concluzie eventuală desprinsă în urma rememorării nu reușește
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
atenția: nu uita că pozam într-un bărbat obosit de succese, de femei. Și apoi, atmosfera toată te îndemna la mască ieftină și vulgaritate.)”- p.87; ,,( Te rog să mă ierți, dar nu vreau să-ți ascund nici o nuanță din vulgaritatea mea prețioasă.)” - p.90. Lipsesc din povestirea lui Hasnaș acele fraze cu nuanță de generalitate. Orice concluzie eventuală desprinsă în urma rememorării nu reușește să se despartă de concretețea întâmplărilor. Există totuși două sau trei încercări de momente meditative, lipsite însă
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
reflectă personalitatea fiecăruia dintre ei. Deși diferite, structurile lor interioare îi conduc spre același nefericit final al poveștii de iubire. Atât Mavrodin,(cu sensibilitatea lui creatoare și aspirațiile lui spre ideal), cât și Hasnaș (cu rigiditatea sa pragmatică și cu vulgaritatea lui caracteristică),eșuează în iubire și sunt marcați pentru restul tot vieții de eșecurile lor. Nu același lucru putem spune despre Ileana / Lena , personajul feminin al romanului, care, în ciuda faptului că ea nu există decât prin povestirile celor doi bărbați
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Vatra”, greu însă de stabilit, din cauza pseudonimelor și a inițialelor sub care se ascund autorii. Anton Bacalbașa a încercat să facă din H. o revistă deosebită de alte periodice satirice și umoristice apărute în epocă, dând atenție elementului literar, excluzând vulgaritățile și atacurile personale. H. își propune să publice producția umoristică a scriitorilor autohtoni cunoscuți și să popularizeze scriitorii de același gen, străini, prin traduceri și localizări. În cronici umoristice, A. Bacalbașa, cu verva specifică scrisului său, discută aspecte ale vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287422_a_288751]
-
între 1935 și 1937, după ce debutase la „Moldova literară”, în 1930. Versurile lui (Întâia brazdă, 1932, Limbile de foc, 1934, Cu toată inima, 1935), puternic ideologizate, colportează lozinci strident bolșevice, mimând optimismul și folosind o imagistică simplistă, uneori la limita vulgarității. SCRIERI: Întâia brazdă, Chișinău, 1932; Limbile de foc, Chișinău, 1934; Cu toată inima, Chișinău, 1935; Poezii, pref. V. Tolocenco, Chișinău, 1977. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Poezia sovietică moldovenească din anii 20-30, Chișinău, 1979, passim; Vasile Badiu, Nistor Cabac, în Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285981_a_287310]
-
existenței. Dar există într-adevăr și o prejudecată a fanteziei, cum zice Mazilu; această prejudecată e, în definitiv, ca mai toate prejudecățile, de o perfectă platitudine, deși pretinde a fi tocmai un antidot față de ce se numește obișnuit „platitudinea și vulgaritatea realității”. Fantezia ar fi, chipurile, “înaripată”, în vreme ce realitatea e terre-à-terre. În accepția sa originară, termenul de „fantezie” înseamnă aparență, nălucire, himeră, dar vine de la faneros, care înseamnă: clar, vizibil, luminos. Se vede bine că era vorba întâi de revelație, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ceea ce caracterizează spiritele cu adevărat superioare este un anumit „patos al egalității” pe care-l găsim foarte răspicat la Alain. Pofta de inegalitate, care presupune adulație față de cei puternici ca tribut al aroganței față de cei mici, e dovadă sigură de vulgaritate: „Il n’y a rien de plus ridicule que le style du tyran”*, scrie Alain într-un loc. A fi ca statut social pe aceeași treaptă cu toată lumea, a nu pretinde un statut distinct, de castă, înseamnă a proclama ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fulgurații de sens Între care se Încheagă niște condiționări și niște tensiuni precum cele din norul de materie stelară-arhetipală pe care Îl dădeai ca metaforă a anarhetipului. Or, Orbitor este totuși, o spun cu riscul de a fi acuzată de vulgaritate, dincolo de calitățile ei evidente, o carte care devine pe alocuri prolixă pur și simplu. Ruxandra Cesereanu: Dimpotrivă, mie mi se pare că rememorarea Simonei Popescu În Exuvii, deși făcută necanonic, merge pe o structură care intră totuși În arhetip (În
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În lumea personajului, Înseamnă izvor al vieții și erecție citită drept verticalitate. Acestea sunt simboluri ale supraviețuirii Într-un univers dominat de sterilitate, tabuuri, false valori. Ceea ce frapează În peripețiile lui Bulă este duritatea, aparența de cinism, lipsa de perdea, vulgaritatea adeseori. Dar vremea lui Păcală și a peisajului bucolic care Îi constituia decorul a trecut, șiretenia nu mai e suficientă pentru a face față noilor Încercări. Cu Bulă ne situăm Într-o lume care, sub lozinca Înfrățirii muncitorilor cu țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
accentul se pune pe nuvele, povestitorii rămânând în fundal.”134 Rolul povestirii cadru sau al ramei a fost remarcat de către criticii literari în numeroase ocazii. „Nimic nu este mai șocant în Decameron decât rafinamentul ramei folosite, care contrastează cu asprimea, vulgaritatea sau licențiozitatea unor imagini pe care le inserează.”135 Brigata se dovedește „o paradigmă pentru burghezia florentină a secolului al XIV-lea. Cei care rostesc povestirile (novellieri) reflecă prețuirea pe care florentinii o dădeau umorului verbal și inteligenței practice, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar e și amuzantă. Se încadrează în tipologia feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
albina cu Anticii, iar pe păianjen cu Modernii, deși maniera de desfășurare a polemicii nu mai lasă nici un dubiu asupra identității celor doi. Prin imaginea agresivă creată păianjenului se sugerează impetuozitatea Modernilor, dar o impetuozitate care alunecă într-o anumită vulgaritate. Brutalitatea adresării corespunde unei atitudini de infatuare excesivă și de exacerbare a simțului proprietății. Traduse la nivelul disputei ideologice propriu-zise, aceste trăsături sunt reflecții ale insurgenței zgomotoase, dar oarecum artificiale a Modernilor: "...paingul care se umflase acum până la chipul și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
presiune a unei stranii energii nevrotice. Deși cărțile pe care i le-a dedicat Raymond Chandler au o vechime de cinci-șase decenii, Philip Marlowe este mai viu astăzi decât fusese la naștere. La fel și violența, lăcomia, nepăsarea, cinismul, fascinația vulgarității și nebunia lumii. Cinci zile din viața lui Marlowetc "Cinci zile din viața lui Marlowe" În debutul romanului The Big Sleep, Philip Marlowe are treizeci și trei de ani. Vorbește fără ocolișuri, are simțul umorului și, într-un grad încă mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
este o femeie de cabaret care trage după sine, în lumea milionarilor, un trecut deocheat. Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele scumpe și nici măcar frumusețea răpitoare. Răul se află ascuns în adâncuri, în cuvintele reprimate, gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această vulgaritate n-o apără nici lecțiile de dicție, nici hainele scumpe și nici măcar frumusețea răpitoare. Răul se află ascuns în adâncuri, în cuvintele reprimate, gata să iasă la suprafață în cele mai neașteptate momente. Prins între lumi, Marlowe nu are alt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de medicii închisorii. Îl curăță, îl hrănește și, în cele din urmă, îl salvează de la moarte. Când bolnavul deschide ochii și observă cine este salvatorul său (nu altul decât un evreu), îi șuieră printre dinți o injurie de o maximă vulgaritate. S., netulburat, își duce mai departe misia, îngrijindu-l pe dușmanul care îl insultase. Scena a fost preluată de Marin Preda în romanul Cel mai iubit dintre pământeni. Pentru faptele lui este ținut în carceră, injuriat de paznicii patibulari, bătut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
nouă de „forme fără fond”, ca și în stilul livresc al comentariului, contrastant umoristic. Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori”, își caută fericirea romantică într-o lume pragmatică până la vulgaritate, compun o mică istorie antologică, Vetuța se mărită, unde pluralitatea stilului oscilează între sentimentalism și cruzime. SCRIERI: Azi pitic, mâine voinic, București, 1963; Rime sprințare, București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
Dumnezeu bun, existența acestuia nu poate să fi fost În Întregime străină de lumea aceasta ori În Întregime ascunsă ei. Marcion este un Kafka al teologiei biblice. El se revoltă Împotriva tatălui real al lumii, Împotriva Demiurgului ei, reproșîndu-i amar vulgaritatea, egoismul și purtarea capricioasă. Ar părea rezonabil să-l discrediteze pe acest tată irațional. Invenția dublei paternități Îi Îngăduie lui Marcion să renască În chip de om liber. Harnack a arătat că cel mai frecvent cuvînt din scrierile lui Marcion
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a Regelui Întunericului și nu are nici un rol În crearea lumii. Nici creștinismul majoritar, acuzat de iudaism și de vulgaritate, nu este cruțat. Maniheenii, În special, merg și mai departe decît Marcion, negînd orice realitate a materialității sau a suferințelor lui Cristos; după ei, adevăratul Cristos este o entitate cosmică și mîntuitoare care rezidă În Lună, fiind totodată prezent pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evoluează, așadar, în registre diferite: unul retorico-polemic, definit de principiile discursivității și ale elocinței de tribună (Eminescu), iar celălalt polemico-pamfletar, guvernat de hedonism estetic (Arghezi). O dată cu acesta din urmă "intră în rol pamfletarul-poet, care, recurgând la o falsă narațiune, transformă vulgaritatea nudă a faptului cotidian într-o poezie a evenimentului punctat imagistic"221. De aici, finalitățile distincte ale unui tip, în esență, comun de discurs (doxologic și agonal): primul caută să obțină adeziunea cititorului (în rol de jurat = instanță critică evaluativă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul insistă cu voluptate asupra mizeriei și vulgarității, pictând cu migală, deși fără plan, tabloul dezolant al unui „ecosistem” închis. În această lume bolnavă, în care „nenea Tache” e un campion al dezmățului și al dezinteresului față de numeroasa-i familie, „feciorul” se pierde printre celelalte personaje și întâmplări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de lin?" (Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Compar cu ultima mea călătorie la Neptun, În mai, acum doi ani, când am fost la conferința de psihologie. Am fost frapat atunci de țipetele vulgare de pe stradă, de muzicile date la maximum pe terase, de aerul de indecență și vulgaritate care te izbea peste tot. Am Închiriat două apartamente, cu prețul de 510 euro pe săptămână fiecare. În sezon, prețul e triplu. Mult mai convenabil decât un hotel, dar incomparabil În ce privește confortul. Încăpem, lejer, toți cei șapte români, iar prețul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
inteligentă, pentru aluzia care de-abia atinge problema, pentru folosirea amabilă a „diminutivului”; totul es-te imediat evident, declarat și strigat. Au căzut prea multe pro-tecții care apărau frumusețea, iar urâțenia s-a revărsat în valuri devastatoare; s-au impus anonimatul, vulgaritatea, impersonalul, nedreptatea, într-un cuvânt ceva care apăsă; dar „de apăsare se moare” (J. Maritaine). Cum este posibil ca, în acest context, să apară frumoasă și demnă lumea noastră? Lumea de astăzi s-a desfigurat în fața popoarelor care suferă de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nu poate. Răspândirea lor îl asaltează pe toate căile, ziua și noaptea. Biserica, școala și toate instituțiile, puse în slujba ridicării sufletului colectiv, rămân pe planul ultim, fără răsunet, când nu sunt de-a dreptul contaminate de forța irezistibilă a vulgarității acesteia potopitoare. Problema moralității sau a nobleței în artă ne apare, deci, mult mai complexă decât odinioară. Ea privește societatea, ea privește forurile reproducătoare și răspunzătoare de artă, dar mai ales pe creatorii ei. în ordinea naturală a vieții, arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]