KorAP: Find »[drukola/base=vulpe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...161 >

4,017 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

mai avea vacanță niciodată. N-aș mai ști când să aștept o zi care-i cu totul altfel decât toate celelalte zile, și o plimbare care nu seamănă cu nici o altă plimbare. MICUL PRINȚ: Întâlnirea cu mine e un rit? VULPEA: Da, a început să fie, pentru că nu seamănă cu nici o altă întâlnire. Pe tine te aștept cu inima bătând altfel, pentru că tu mă îmblânzești. Uite, poți să stai lângă mine și să mă mângâi. În tine am încredere. (Se așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
mai sunt atâția prieteni pe care nu-i știu. Și, mai ales, trebuie să mă întorc la floarea mea, care mă așteaptă și, poate, e în primejdie. Știi, eu am, undeva, o floare cum nu mai e alta pe lume... VULPEA: Știu. Dar tu m-ai îmblânzit, și am să plâng la plecarea ta. MICUL PRINȚ: Eu nu-s vinovat, eu nicidecum nu-ți voiam răul. Nimeni nu poate fi îmblânzit împotriva voinței sale. VULPEA: E adevărat! MICUL PRINȚ: Și, totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
nu mai e alta pe lume... VULPEA: Știu. Dar tu m-ai îmblânzit, și am să plâng la plecarea ta. MICUL PRINȚ: Eu nu-s vinovat, eu nicidecum nu-ți voiam răul. Nimeni nu poate fi îmblânzit împotriva voinței sale. VULPEA: E adevărat! MICUL PRINȚ: Și, totuși, ai să plângi când am să plec. VULPEA: Da, așa-i, am să plâng! MICUL PRINȚ: Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
am să plâng la plecarea ta. MICUL PRINȚ: Eu nu-s vinovat, eu nicidecum nu-ți voiam răul. Nimeni nu poate fi îmblânzit împotriva voinței sale. VULPEA: E adevărat! MICUL PRINȚ: Și, totuși, ai să plângi când am să plec. VULPEA: Da, așa-i, am să plâng! MICUL PRINȚ: Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
E adevărat! MICUL PRINȚ: Și, totuși, ai să plângi când am să plec. VULPEA: Da, așa-i, am să plâng! MICUL PRINȚ: Atunci nu dobândești nimic din asta. Înainte nu plângeai, erai doar tristă. Nu-ți era mai bine înainte? VULPEA: Nu. Am dobândit ceva de neprețuit culoarea grâului. Să mergem lângă fântână. Acolo am să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să-ți dărui o taină. (merg spre fântână) Îți place? Simți răcoarea? MICUL PRINȚ: Ciudată fântână! Seamănă mai mult cu cele pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pe care le întâlnești la răscrucea drumurilor. (se uită în fântână) Mi-e sete. Tu nu vrei să bei? VULPEA: Ba da. (Micul Prinț pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
pune scripetele în mișcare. Zgomot specific.) MICUL PRINȚ: I-auzi! Noi trezim fântâna, și ea cântă... VULPEA: Da, e cel mai frumos cântec. Lasă-mă să te ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ajut. (se apropie) MICUL PRINȚ: Cum să mă ajuți? Doar tu ești o vulpe! (scoate ciutura pe marginea fântânii) Să bem! Mi-e sete de apa asta născută din cântecul fântânii. (bea) Bea și tu. E dulce ca o sărbătoare. (Vulpea se apropie și bea) Vezi tu, apa asta e cu totul altceva decât o hrană oarecare. S-a născut din drumul străbătut sub stele, din cântecul scripetelui, din truda brațelor mele. E asemenea unui dar pe care-l întinzi inimii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
e cu totul altceva decât o hrană oarecare. S-a născut din drumul străbătut sub stele, din cântecul scripetelui, din truda brațelor mele. E asemenea unui dar pe care-l întinzi inimii cuiva. Ar trebui ca oamenii să înțeleagă asta. VULPEA: Câteodată înțeleg. E deajuns pentru asta să știi să privești o floare sau un strop de apă. MICUL PRINȚ: Da, o floare... un strop de apă... Acum rămâi cu bine. Trebuie să plec. VULPEA: Te du cu bine! MICUL PRINȚ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
trebui ca oamenii să înțeleagă asta. VULPEA: Câteodată înțeleg. E deajuns pentru asta să știi să privești o floare sau un strop de apă. MICUL PRINȚ: Da, o floare... un strop de apă... Acum rămâi cu bine. Trebuie să plec. VULPEA: Te du cu bine! MICUL PRINȚ: Mi-ai promis că-mi dăruiești o taină. VULPEA: Taina mea este și a ta. E foarte simplă: lucrul cel mai prețios rămâne câteodată nevăzut; limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
să privești o floare sau un strop de apă. MICUL PRINȚ: Da, o floare... un strop de apă... Acum rămâi cu bine. Trebuie să plec. VULPEA: Te du cu bine! MICUL PRINȚ: Mi-ai promis că-mi dăruiești o taină. VULPEA: Taina mea este și a ta. E foarte simplă: lucrul cel mai prețios rămâne câteodată nevăzut; limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă singuri până în miezul lucrurilor. MICUL PRINȚ: Ochii nu pot să pătrundă singuri până în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
este și a ta. E foarte simplă: lucrul cel mai prețios rămâne câteodată nevăzut; limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă singuri până în miezul lucrurilor. MICUL PRINȚ: Ochii nu pot să pătrundă singuri până în miezul lucrurilor... VULPEA: Numai timpul închinat Florii tale face ca Floarea ta să fie atât de prețioasă. MICUL PRINȚ: Numai timpul închinat Florii mele face ca Floarea mea să fie atât de prețioasă... VULPEA: Oamenii au dat uitării acest adevăr. Tu însă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Ochii nu pot să pătrundă singuri până în miezul lucrurilor... VULPEA: Numai timpul închinat Florii tale face ca Floarea ta să fie atât de prețioasă. MICUL PRINȚ: Numai timpul închinat Florii mele face ca Floarea mea să fie atât de prețioasă... VULPEA: Oamenii au dat uitării acest adevăr. Tu însă nu trebuie să-l uiți. Devii răspunzător pentru totdeauna față de ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător de Floarea ta! MICUL PRINȚ: Eu sunt răspunzător de Floarea mea... eu sunt răspunzător de Floarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Floarea mea... Scade lumina, fond muzical. Crește lumina pe decorul începutului piesei. Omul alături de avionul său. Lângă el Micul Prinț.) OMUL: Da, sunt foarte frumoase amintirile tale. Aș fi, la rându-mi, fericit să pot găsi fântâna unde ai cunoscut Vulpea. MICUL PRINȚ: Am să-ți arăt și ție drumul. Mai ai puțină răbdare. Acum trebuie să mă gândesc la atâtea lucruri... Prietena mea, Vulpea, m-a învățat să înțeleg că stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
frumoase amintirile tale. Aș fi, la rându-mi, fericit să pot găsi fântâna unde ai cunoscut Vulpea. MICUL PRINȚ: Am să-ți arăt și ție drumul. Mai ai puțină răbdare. Acum trebuie să mă gândesc la atâtea lucruri... Prietena mea, Vulpea, m-a învățat să înțeleg că stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede. Numai eu o știu, dar, când eram lângă ea, n-am fost în stare să pricep nimic. Poate n-ar fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
în adâncul inimii lui, închidea o taină. Cineva i-a descoperit-o și ea s-a transformat în fântână. Asta a înfrumusețat pustiul. Trebuie să știi să cauți, dincolo de toate, lucrul cel mai prețios, care altfel rămâne nevăzut. Așa spunea vulpea. Și să știi să ocrotești, ca pe o flăcăruie, lucrul acela prețios, găsit cu ajutorul bătăilor inimii. Pentru că limpede nu vezi decât cu inima. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile care ne luminează drumul; orice boare le poate stinge. (se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
an. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde am coborât anul trecut. Am regăsit locul... aseară. Cerul era înflorit, dar planeta mea încă nu se vedea. Lucrul cel mai prețios rămâne câteodată nevăzut. OMUL: Desigur, așa spunea Vulpea, nu? MICUL PRINȚ: La fel e și cu Floarea. Dacă te-ai îndrăgostit de o floare care se găsește pe o stea, ți-i drag, noaptea, să te uiți pe cer. Toate stelele sunt înflorite. OMUL: Am să țin minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o nimica toată, cu care să se apere de dușmani. Lasă, nu fi supărat; va fi plăcut, ai să vezi. Eu însumi voi privi la stele. Toate stelele vor fi niște fântâni, asemenea celei din care am băut eu și vulpea, cu câte un scripete ruginit care trezește fântâna, și ea cântă. Toate stelele vor cânta și îmi vor da să beau. Înțelegi? Va fi atât de frumos! Tu vei avea 500 de milioane de clopoței, eu voi avea 500 de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611

ales pentru înlesnirea de a călători nestingherită prin Sydney și împrejurimi. Mulțumesc maghiarei Ilona din Sydnei care mi-a prilejuit o călătorie extrem de interesantă până în cel mai îndepărtat colț al Sydney-ului. Mulțumesc Stelei Breazu, mama ambasadoarei României la Cambera, Manuela Vulpe, pentru primirea călduroasă de Ziua națională a României. Mulțumesc din toată inima lui: Ștefi, Joji, Rubi, Silviei, familiei Tohăneanu și tuturor românilor din Sydney și Melborne care m-au găzduit și m-au considerat prietena lor. Menționez că toate personajele

by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
ea să se îndeletnicească cu fel și fel, cu ceea ce nu crezuse că va putea face niciodată. Comerț stradal. Luase un împrumut de 200 de mărci și se dusese în țara vecină să facă bani. Cumpărase de acolo blănuri de vulpe argintie și le vânduse acasă pe bani buni. Atunci la început, după Revoluție, oamenii mai aveau încă bani adunați în perioada comunistă, când aveau ceva bani, dar nu aveau pe ce să-i cheltuie. Nu era nimic în prăvălii. La

by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962

spunea toate năzdrăvăniile mă-sii, Miți, o nemțoaică frumoasă de astă-dată, liberă de sarcini, dar pe care, eu personal, nu am văzut-o niciodată cu bărbați. Pe vremea aceea era vânat din belșug pe câmp sau în pădure: pisici sălbatice, vulpi, jderi, șobolani, dihori, șerpi veninoși îvipere) și păsări răpitoare de pradă îulii), iar eu împreună cu Lala confecționam arme de vânătoare: arcuri cu săgeți, arbalete, sulițe, cuțite și praștii. Arcurile erau lucrate cu migală, dintr-un băț gros de alun despicat

MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999

palmă. Îmi vine să râd. Râd. Râd cu toată ființa. Un râs copilăresc la Început, care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care mă izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un pahar cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni

Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un pahar cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni unui balon umflat câte puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag

Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932

au retras la apartamentele lor, din orașul de pe cursul Iravei. Au urmat timpuri grele. și-au să urmeze și mai grele. Vasile cel Mare, mai gospodăros din fire, de câte ori poposea la grădină, erau nelipsite, de la el, foarfeca de vie și vulpea pentru pomi. și mereu găsea câte ceva de îndreptat, de finisat, de adăugit. Nu lăsa nimic de azi pe mâine. Unii pomi cădeau, el îi înlocuia; cu câte un butuc de vie, dacă trebuia reparat, lucrul necesar îl făcea de îndată

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]