346 matches
-
de pildă o cunună de lauri brodată cu fir de aur. Cele trei reprezentații dirijate pe atunci de însuși Offenbach s-au desfășurat cu un mare succes de public și presă - vienezii preferau, se pare, muzicalitatea și volubilitatea offenbachiană gravității wagneriene. Având în vedere admirația aproape idolatră de care se bucura, compozitorul a revenit cu plăcere la Viena, având astfel ocazia să facă cunoștință în 1863 cu Johann Strauß, pe care l-a încurajat să scrie muzică de operetă. Veșnica rivalitate
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
să scrie muzică de operetă. Veșnica rivalitate cu Wagner s-a manifestat și în 1863, când opera romantică a lui Offenbach "Nimfele Rinului" a ajuns să fie reprezentată pe scena de la "Hofoper", care refuzase cu puțin timp înainte un proiect wagnerian. Vienezii nu au apreciat însă nici opera lui Offenbach, care includea atât un vals din "Le Papillon" cât și cântecul patriotard "Vaterlandslied", compus la Köln în 1848. Posteritatea le va da dreptate, compozitorul va folosi singura melodie care avusese succes
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
bătaia vântului" , "Întoarcerea regatei". Pictează la Roma "Orvieto". Creează capodopera "Ulise înfruntându-l pe Polifem", care produce un șoc puternic asupra opiniei critice. Dincolo de anecdotica mitologică sau de unele armonii clasicizante, tabloul impune prin sonoritatea triumfală și înmărmuritoare de apoteoză wagneriană, diafanizată totuși, căptușită cu aur și purpură. "Pilat spălându-și mâinile" (1830) introduce deja unele nuanțe din tonalitatea și atmosfera "interioarelor" de la Petworth. Lordul Egremont îl invită să locuiască la castelul său din Petworth. În 1830 realizează vignetele la volumul
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
și de a-i fi dat o puternică forță arhitectonică. Cele patru simfonii ale lui Brahms revendică un permanent angajament moral în configurația romantică, cu o deosebită austeritate a limbajului și puritate a formei, în comparație cu complicatul și densul univers armonic wagnerian. Anton Bruckner se încadrează în rigoarea arhitectonică a lui Brahms, dar folosește un limbaj armonic în care se resimte influența lui Richard Wagner. Dimensiunile simfoniilor lui Bruckner se amplifică în lungime și în complexitatea orchestrației. Temele principale din primele mișcări
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
curentul de aer ieșind din gura cântărețului nu trebuie să facă flacăra lumânării să se miște. În afara stilului și al epocii "bel canto", metoda interpretativă poate fi folosită pentru a cânta chiar în alte stiluri, așa cum ar fi în verismo, wagnerian, verdian sau în diferite stiluri moderne, unele dintre ele nefiind exact conectate cu muzica clasică, așa cum este stilul interpretativ al soliștilor cunoscuții sub numele generic de crooners. Studii geografice sugerează că tehnica vocală italiană "bel canto", precum metode similare dezvoltate
Bel canto () [Corola-website/Science/311259_a_312588]
-
compoziție într-o singură parte, amintește mai degrabă poemul simfonic. În Franța, Hector Berlioz, Camille Saint-Saëns și Gabriel Fauré au compus în genul denumit "sonată ciclică" sau "sonată tematică". Importanța sonatei în semnificația sa clasică a reprezentat tema disputei dintre ""wagnerieni"" și ""brahmsiani"". Pentru aderenții săi, Brahms era considerat modelul de urmat în forma clasică, în timp ce Wagner și Liszt au suprimat granițele dintre genurile clasice, considerate arbitrare. Compozitorii din secolul al XX-lea au urmat căi diverse în creațiile lor. Unii
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
numărului mare de decese violente. Recenzii negative au venit de la "Detroit Free Press" („plicticoasă și neterminată”), "Entertainment Weekly" („stângace și imatură”, „o pădure impenetrabilă de nume ... plină până la refuz de sintaxe sufocante”), și "The Guardian" („un erou derivat din cei wagnerieni ... într-o căutare cvasi-simbolică”). Alți critici au făcut diferența între două tipuri de audiență. Tom Deveson de la "The Sunday Times" a spus că „deși fanii lui J.R.R. Tolkien vor fi încântați, alții vor găsi Copiii lui Hurin greu de citit
Copiii lui Húrin () [Corola-website/Science/314764_a_316093]
-
posedă un timbru penetrant. Subreta este un tip de soprană cu un timbru dulce și delicat, de regulă existent numai la sopranele tinere (având tendința să se modifice odată cu vârsta). Soprana spinto se apropie de cea dramatică. Tipul de soprană wagneriană este rareori întâlnit, presupunând un volum și un timbru foarte puternice, capabile să se producă în fața unei orchestre de mari proporții; numele este dat de cel al compozitorului german Richard Wagner, autor de roluri de operă foarte solicitante. Kirsten Flagstad
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
prea superiori morali, prea delicați (ca societate dar și ca indivizi) n-au putut face față lumii brutale din jurul lor, dispărând din istorie. Autorul concluzionează că un lucru este sigur: Creta minoică („vis schubertian într-o lume cutremurată de acorduri wagneriene”) a fost una din cele mai frumoase aventuri ale rasei umane și civilizația ei, deși scurtă, a rămas un punct luminos în istoria zbuciumată a omului. "Teme legate de cetățile Micene, Tirint, Pylos și Gla." Micene se află pe o
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
jumătate a secolului XIX. Câteva momente și fenomene muzicale semnificative din acea perioadă sun: Liszt și poemul simfonic ca gen al muzicii cu program; lied-ul strofic cultivat de Brahms și alții; Liszt și școala de la Weimar legată de creația wagneriană, în contrast cu centrul de la Leipzig, reprezentat de Mendelssohn și susținut de Robert Schumann. În acest context s-ar situa și creația lui Nietzsche, cea pianistică și liedurile, dar și măsura în care "Also sprach Zarathustra" este poem simfonic. Între liedul "Die
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
lui 1865, când, din cauza cheltuielilor mari, a fost silit de către guvern, familie și cetățeni să-l expulzeze din Bavaria. Prietenia lor a continuat totuși câtăva vreme. Între 1865 și 1870 au avut loc la Teatrul Național din München premierele operelor wagneriene "Tristan und Isolde", "Maeștrii cântăreți din Nürnberg", "Aurul Rinului" și "Walkiria". De prin 1872 Ludovic al II-lea a început chiar să ceară să i se prezinte operele lui Wagner singur, fără alt public în afară de el. La 11 mai 1866
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
s-a transformat mai târziu într-un scurtmetraj artistic pentru Bienala de la Veneția. S-a alăturat proiectului muzical Inelul nibelungilor după Richard Wagner la Opera Națională Letonă cu "Walkiria" în 2007. A pus în scenă ultimele trei opere ale ciclului wagnerian, obținând recenzii pozitive în revistele muzicale și de operă. Succesul obținut în regizarea operelor lui Richard Wagner i-a deschis lui Kairišs drumul către o carieră internațională în regia de operă. El a fost invitat la Komische Oper Berlin, Oper
Viesturs Kairišs () [Corola-website/Science/335163_a_336492]
-
furtunos, cu un avans sensibil față de contemporanii lui. Sosirea provindențială a acelui deus ex machina, numit Ludovic al II-lea al Bavariei, a pus capăt acestei curse permanente. Descoperind Lohengrin, tânărul suveran a cunoscut ceea ce s-a numit “epifania sa wagneriană”. Profund emoționat de povestea acestui cavaler din afara timpului și a lumii, până la a ajunge să se identifice cu el, suveranul a hotărât să devina mecena aproape exclusiv al compozitorului, decizie de care acesta din urmă va profita din plin. Jonas
Jonas Kaufman, un Lohengrin de vis by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105851_a_107143]
-
identifice cu el, suveranul a hotărât să devina mecena aproape exclusiv al compozitorului, decizie de care acesta din urmă va profita din plin. Jonas Kaufman, cavalerul misterios din Imperiul Graalului Este adevărat că Lohengrin este opera primei adevărate maturități muzicale wagneriene, înainte ca autorul să se cufunde în vârtejul infinit din Tristan și Isolda, compusă câțiva ani mai târziu. Operă seducătoare și dificilă în același timp, Lohengrin oferă un concentrat al esteticii wagneriene, fără lungimile și ermetismul lucrărilor următoare. Programată acum
Jonas Kaufman, un Lohengrin de vis by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105851_a_107143]
-
că Lohengrin este opera primei adevărate maturități muzicale wagneriene, înainte ca autorul să se cufunde în vârtejul infinit din Tristan și Isolda, compusă câțiva ani mai târziu. Operă seducătoare și dificilă în același timp, Lohengrin oferă un concentrat al esteticii wagneriene, fără lungimile și ermetismul lucrărilor următoare. Programată acum trei ani la Scala, această producție a lui Claus Guth a avut un imens succes, cu un Lohengrin de vis interpretat magistral de Jonas Kaufmann. Cu Philippe Jordan în fosă, spectacolul de la
Jonas Kaufman, un Lohengrin de vis by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105851_a_107143]
-
astăzi trebuie să i se tragă o săpuneală zdravănă."; „Germanii sunt de alaltăieri și de poimâine. Ei n-au nici un azi."; „La germanii de astăzi domnește când imbecilitatea antifranceză, când cea antiiudaică, când cea antipoloneză, când cea cristic-romantică, când cea wagneriană, când cea teutonă, când cea prusacă."; „Definiția germanului: supus și laș."; „«Spiritul german»: de optzeci de ani o contradictio in adjecto.; „Germanii nu sunt capabili de nici un concept al măreției."; „Germanii sunt canaille."; „Germanii devin din zi în zi mai
Gabriel Liiceanu, reacție după ce Nicolae Breban a spus că el și Horia Roman Patapievici ar trebui împușcați by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102009_a_103301]
-
A lucrat în colaborare cu scriitori de talie mondială, precum Susan Sontag, Lou Reed, Heiner Müller, Jessye Norman, David Byrne, Tom Waits și Rufus Wainwright. Este cunoscut și apreciat pentru stilul său inconfundabil. A semnat capodopere precum Flautul fermecat, ciclul wagnerian, Madama Butterfly, Dreamplay, Peer Gynt, Opera de trei parale... Baryshnikov este îndrăgostit nu numai de dans, dar și de emoțiile în imagini. Când fotografiază, Baryshikov dansează, se apleacă, se învârte, încearcă să anticipeze mișcarea. Expoziția Dance This Way, în care
Dansul este pentru steaua baletului Baryshnikov iubire, dialogul cu spațiul și timpul by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105402_a_106694]
-
actul I, din opera lui Richard Wagner, concert-spectacol care s-a impus, cu siguranță, drept cel mai important eveniment cultural-muzical al anului 2016 în România și pentru care Christian Badea i-a invitat pe câțiva dintre cei mai importanți soliști wagnerieni ai momentului: Ștefan Vinke (Parsifal), Eric Halfvarson (Gurnemanz), Petra Lang (Kundry) și Bela Perencz (Amfortas). Alexandra Conunova Alexandra Conunova, născută în 1988 în Republica Moldova, a început studiul viorii la vârsta de șase ani. A urmat cursurile universitare în Germania, la
De la Sydney la București. Christian Badea din nou pe scena Ateneului Român by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105655_a_106947]
-
operei Lohengrin de Richard Wagner, interpretată de Orchestra Simfonică a Colegiului „Dinu Lipatti” sub bagheta tânărului profesor și dirijor Andrei Racu. Cu inteligență și fermitate în gestică, Andrei Racu a condus ansamblul orchestral într-o versiune interesantă a cunoscutei pagini wagneriene. Am putut apoi remarca modul în care tinerețea membrilor orchestrei s-a împletit cu experiența dirijorului și profesorului Nicolae Racu, unul dintre cei mai vechi dascăli ai colegiului și cel care vreme de aproape cinci decenii a pregătit generații de
Colegiul "Dinu Lipatti" din București: 65 ani de existență by Mădălin Alexandru STĂNESCU () [Corola-website/Journalistic/83851_a_85176]
-
La antipozi față de „conaționalul” lor wagnerian, orchestranții din Amsterdam - renumita Royal Concertgebouw (prezentă pe 19 septembrie la Sala Palatului) - ilustrează fără apel genericul sub care au evoluat: „Mari orchestre ale lumii”. În 2008 prestigioasa revistă „Gramophone” îi plasa chiar pe locul 1 între simfonicii mapamondului (de unde
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie respirația, spre a te purta apoi către culmi, cu o dezlănțuire de energie telurică neobișnuită. Exuberantei pagini beethoveniene i-a urmat liniștea apăsătoare a discursului wagnerian din “Tristan și Isolda”, în care fluviul sonor a oscilat între crescendo-uri și decrescendo-uri orchestrale de o sensibilitate și expresivitate captivante. Aici, dirijorul a ținut să sublinieze subtilitatea și farmecul timbral al Orchestrei Radiodifuziunii bavareze, amintindu-ne de
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]