596 matches
-
era lungă și Îngustă. Avea doar o banchetă de lemn așezată pe latura lungă și deasupra ei o plasă pentru bagaje. La capătul opus ușii avea un capac care se ridica pentru nevoile fiziologice. Geamul era mic și prevăzut cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Îngustă. Avea doar o banchetă de lemn așezată pe latura lungă și deasupra ei o plasă pentru bagaje. La capătul opus ușii avea un capac care se ridica pentru nevoile fiziologice. Geamul era mic și prevăzut cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
flăcările chibriturilor aprinse, chipul Luciei părea ireal de frumos. Nu știu dacă demersul nostru a reușit și, dacă a reușit, nu știu cât de bine putea să le facă bieților părinți să vadă chipul tânăr și frumos al copilei iubite, profilat pe zăbrele. Deținutele de drept comun aveau asupra lor cărți poștale (aveau dreptul să trimită acasă una pe lună). Aflând că noi suntem «politice» s-au oferit să ne cedeze cărțile lor poștale ca să comunicăm acasă ce se Întâmplă cu noi. Ele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În cea mai terifiantă carceră dintre toate cele existente În Închisorile românești din veacul trecut. Se cuvine, totuși, să arătăm cum a contractat grave boli pulmonare. Din pricină că, Înălțându-se cu ajutorul vârfurilor picioarelor subțiri ca niște fuse, a putut vedea printre zăbrele curtea Închisorii, este pedepsit cu neagra (cea mai de temut celulă de izolare, care era extrem de friguroasă și de Întunecoasă pentru că nu avea sobă, nici fereastră și nici lumină artificială), unde va fi ținut În pielea goală circa 12 ore
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
curând cu vigoarea cu care-și secționau poeții proletcultiști versurile sau reamintea mai pregnant de rafinamentul cu care unii poeți nouăzeciști își ciopârțeau capodoperele. Înainte ca Genel, desăvîrșindu-și pilotajul, să-și strecoare taximetrul înapoi, din lumea Bucureștiului anilor '30, printre zăbrelele capacului de canalizare, spre domiciliul din strada Perone 191 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lipsește, doar pentru a râde c-o mai imensă nerușinare de ea, de Dorina. - Ia ieși de acolo, fă, căcăreazo de muscă! Că rad la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lucrurilor înțelepte pe care știe să le facă deseori o femeie, primul lucru întreprins a fost să ne dea nouă un telefon. - Era foarte clar pentru noi, din acel moment, că discurile nici unei formații n-or să se strecoare dincolo de zăbrelele unei școli de corecție. Ca să nu mai vorbim că o porție de zel din partea vreunui procuror cu dor de afirmare, te-ar fi încastrat, cinci până la opt ani, între zidurile unei temnițe adevărate. Nu hotel pentru țânci... - Și atunci, minunata
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nour în ghețurile siberiene ]) Basmul cel mai fantastic, istoria cea mai crudă n-a putut să-și imagineze vodată răceala cea putredă ai acestor muri nalți, a [a]cestor bolte negre și teribile ca înnoratul cer de noapte, a acestor zăbrele groase ca brațul de bărbat și încolăcite ca șerpii. Prin acești șerpi de bronz pătrunde din când în când lumina galbenă a lunei, ce face să răsfrângă mur de mur în țâșniri uriașe și fantastice, și de - acestea fantasme eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tiranului. Suflu în înghețatele pălmi, dar suflarea mea e rece ea însăși. Inimă, inimă, cum nu mai ai atâta căldură? O stafie urâtă, bărboasă, cu părul bătut și sur de praf, mă acațăr în hainele rupte, mai mult gol, de zăbrelele de aramă și-mi espun fața și pieptul la câte - o aurită rază de soare care de mila mai ajunge până la mine. și-ntr-acest caos urâcios și pustiu să nu am pe nimeni! Adânc sub ziduri curg verzile unde ale Nevei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
împrejurul zidurilor puternice și-și scutura toată, zăpada în fruntea și în coastele murilor negri și fantastici. Neva e-nghețată - o lună vânătă - roșie trece prin mijlocul norilor creți și de coloarea plumbului... și raze vinete {EminescuOpVII 236} pătrund prin zăbrelele groase. Deodată încuietoarea uriașă a ușei a început să se zvîrcole înăuntrul ei întoarsă de-o cheie. Mi-am recomandat sufletul lui Dumnezeu, căci credeam că vin să mă omoare. Intră temnicerul bătrân cu barba roșcată și lungă, cu căciulă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tău te-am cuprins {EminescuOpVII 239} pentru întîia oară în brațele mele... când mi-am mlădiat corpul de corpul tău? ***!... Și vezi-o! floarea amorului nostru... Doamne!... Dormi, dormi, amorul meu, floarea amorului meu! Luna se strecura încet și umbrele zăbrelelor și a stâlpului se mutau din ce în ce pe podeaua umedă si pe murul sur. 2. Ciudată ca o scrisoare în ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei în lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aveam dreptul să mergem printre paturi sau, cu program, să ne facem nevoile, umblam tupilați, cu umerii căzuți și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și urechile ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luase de pe vremea când o vedeam, mai degrabă, ca pe o izbăvire. Ce poate fi mai rău de atât ? Nu știu să-ți spun. Mă trezesc uneori ca și cum aș fi încă acolo, dar, pe urmă, nu mai știu, simt că zăbrelele se pot închide din nou, că port pușcăria după mine, ca pe o cochilie. Aveau o îndemânare neobișnuită în a ne scula din morți. Uneori, era cât pe ce să reușim. Dar atunci ne loveau într-un fel care ne
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceea, când se încovrigase, cu mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu sunt drogată“, suspinase, răspunzând pentru a nu știu câta oară la întrebarea ce venea din ziduri, din zăbrele, din luminile orbitoare, din zăngănitul cătușelor sau din lovi turile de tot felul, căzând din toate părțile. „Zi atunci de ce-ți lucesc ochii și nu te ții pe picioare ?“ „Mi-e somn... scâncise ea, mi-e somn“, și repetase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Întinderea aceea de trupuri, unele prăvălite și gemând, altele încercând să se sprijine pe încheieturile mai puțin vătămate, altele lipindu-se de perete, de parcă ar fi căutat adăpost, arăta cenușie. Marginile colcăiau, dar întregul era nemișcat. Nu era nevoie de zăbrele, căci nu aveau unde fugi, spaima era și aici, și acolo. Iar gratiile creșteau pe dinăuntru, de nestăvilit, ca niște dinți care urcau, sfărâmând oasele feței, până se înfigeau în creier. Rada se întoarse spre el și-l privi. Omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe inventar, una bucată plantă. Dar nici asta nu mai e așa de sigur. Femeia se depărtă de ghiveci, deși Jenică avu impresia că, în ce privește planta, lucrurile nu se vor opri aici. Ea își propti fața în pătratul liber dintre zăbrele și privi cu coada ochiului într-o parte și în alta. Nu văzu nimic care s-o facă să se răzgândească. Așa că spuse : — Azi-noapte am visat numere. — Vi se întâmplă des ? se prefăcu Jenică interesat. — Nu știu. De obicei nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
costelivi și nenorociți ai lui Isărescu, de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și cel care a luat-o peste bot de la Băsescu, a trecut de gărdulețul de protecție și s-a apropiat de cușca leului, până aproape de zăbrele. Atunci leul n-a stat prea mult în cumpănă, și luând exemplul președintelui, haț, cu laba. Neavând la dispoziție, ca Băsescu, un pixel albastru, ca să-i retragă laba înapoi, nu i-a mai dat drumul copilului. Iliescu fiind pe fază
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ai lui Isărescu, cel de la Banca Națională. Un copil neastâmpărat și băgăreț, ca și cel care a luat-o peste bot de la Băsescu la Ploiești, a trecut de gărdulețul de protecție și s-a apropiat de cușca leului, până aproape de zăbrele. Atunci leul n-a stat prea mult în cumpănă, și luând exemplul președintelui, haț, cu laba. Neavând la dispoziție, ca Băsescu, un pixel albastru, care să-i retragă laba înapoi, nu i-a mai dat drumul copilului. Iliescu fiind pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai mică de statură, amândoi luptându-se cu vegetația crescută exagerat. In spatele lor, lătrând și hămăind sinistru, evadați din continentul verde, doi dulăi dingo, negri, abia ieșiți din catran, sălbăticiți și fioroși, scăpați din lanț, din vreo cușcă cu zăbrele din fier sau chiar din iad, nu-i lăsau nici o clipa să se oprească. Nu vedeau pe unde și pe ce calcă. Distanța dintre urmăriți și colții fioroși ai urmăritorilor se micșora cu fiecare clipă. Cu fiecare clipă pericolul creștea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că doarme și el. Vezi? Și dumneata ai un pat, și domnul Roth are un pat, și dumneata ai fi mâncat înainte de a te culca, și domnul Roth probabil că a mâncat înainte de a se culca... Anchetatorului înțelegător privi printre zăbrelele geamului... Plouă. Nici pe dumneata nu te-ar fi udat ploaia, cum probabil că nici pe domnul Roth nu-l udă acum ploaia. Deci, care e deosebirea? Vezi? Frank Weiss recunoscu sub semnătură proprie că anchetatorului înțelegător are dreptate. PERFECTĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
că doarme și el. Vezi? Și dumneata ai un pat, și domnul Roth are un pat, și dumneata ai fi mâncat înainte de a te culca, și domnul Roth probabil că a mâncat înainte de a se culca... Anchetatorului înțelegător privi printre zăbrelele geamului... Plouă. Nici pe dumneata nu te-ar fi udat ploaia, cum probabil că nici pe domnul Roth nu-l udă acum ploaia. Deci, care e deosebirea? Vezi? Frank Weiss recunoscu sub semnătură proprie că anchetatorului înțelegător are dreptate. PERFECTĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
soarelui. Nu mult după ce-am plecat / O stea ni s-a arătat, / O stea mândră, luminoasă, / Ce lucea spre această casă."78 Cosmicul devine cadrul nupțial atunci când "unirea" este interzisă de anumiți factori sociali: "Constantine, Balucele! Leagă calul de zăbrele / Și-i dă fân cu floricele / Și-l adapă-n covățele, / Și ia-n mână două mere / Vin-la mama de mă cere.../ de m-a da, de nu m-a da, / Scrie-n carte că-s a ta.../ Pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat / Să măsoare pământul, / Tot pământul cu cotu` / Și ceriu cu stânjenu`, / Peste munții cei înalți, / Cu zăbrele răzimați. / La zăbreaua cea mai mică / Scrisă-i Sfânta Duminică, / Nu-i bine-a lucra nimică. La zăbreaua cea mai mare, / Scrisă-i sfânta sărbătoare, / Nimic nu-i bine-a lucrare."137 Pe de altă parte, mărul este un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile dalbe, / Nu știu ce s-o înjitat / Că merele le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat / Să măsoare pământul, / Tot pământul cu cotu` / Și ceriu cu stânjenu`, / Peste munții cei înalți, / Cu zăbrele răzimați. / La zăbreaua cea mai mică / Scrisă-i Sfânta Duminică, / Nu-i bine-a lucra nimică. La zăbreaua cea mai mare, / Scrisă-i sfânta sărbătoare, / Nimic nu-i bine-a lucrare."137 Pe de altă parte, mărul este un simbol solar. Potrivit unei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le-o furat, / Dumnezeu straj-o mânat / Să măsoare pământul, / Tot pământul cu cotu` / Și ceriu cu stânjenu`, / Peste munții cei înalți, / Cu zăbrele răzimați. / La zăbreaua cea mai mică / Scrisă-i Sfânta Duminică, / Nu-i bine-a lucra nimică. La zăbreaua cea mai mare, / Scrisă-i sfânta sărbătoare, / Nimic nu-i bine-a lucrare."137 Pe de altă parte, mărul este un simbol solar. Potrivit unei legende mitice arhetipale, soarele a fost creat împreună cu luna, luceferii, stelele și cometele ca fructe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
celulă”153 “Azi noapte mi-a intrat Iisus în celulă O! Ce-nalt și ce trist era Crist Luna a pătrns după El în celulă Si-l făcea și mai nalt și mai trist... Unde ești Doamne, Am strigat spre zăbrele! Din lună ieșea fum de cățui Am pipăit palmele mâinilor mele Si-am găsit urmele cuielor lui.” Erau recitate și versurile din ”Indemn la luptă „154 “Că-nvins nu ești atunci când sângeri Nici când în lacrimi ochii ți-s Cele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]