602 matches
-
ca să tac... A stat lângă mine pe rogojină... Pune-mi pe răni mâna ta. Pe glezne-avea umbre de răni și rugină, Parcă purtase lanțuri, cândva... Oftând, Și-a întins truditele oase Pe rogojina mea cu libărci. Prin somn lumina, dar zăbrelele groase Lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpățână, Și mișunau păduchi și guzgani. Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână, Și am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
îmi cade tâmpla pe mână, Și am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a trandafiri. Eram în celulă și era lună, Numai Iisus nu era nicăieri... Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cătui. M-am pipăit, și pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui...”<ref id”=”17>Text disponibil la http://poezie crestina. Tripod. Com/id13.html</ref> În vis, urâtul și pestilența rogojinei cu libărci
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Am găsit urmele cuielor Lui...”<ref id”=”17>Text disponibil la http://poezie crestina. Tripod. Com/id13.html</ref> În vis, urâtul și pestilența rogojinei cu libărci, a păduchilor și guzganilor mișunând prin celulă, a păturii sure, a lanțurilor, a zăbrelelor groase, a rănilor, a ruginei, a vergilor de pe trup și a paielor se transformă în trandafiri. Bezna celulei este luminată de razele lunii care îl aduc acolo pe Iisus. Carcera devine spațiul înălțării prin suferință întru credință, de o frumusețe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atmosferă „gotică” sunt prezente aici, gustul pentru universul desuet-romantic păstrându-se, altminteri, constant. Dar tonalitatea și artificiile lui Tudor Arghezi - frazarea, rima suspendată în mijlocul unei sintagme fracturate între versuri - sunt frapante: „Și storurile dese le-am tras deplin, ca printre/ Zăbrelele ferestrei să nu intre/ Lumina ce-ar putea să-i amintească/ Vecinătatea lui dumnezeiască” (Odihna). Nu lipsesc senzualitatea rafinată și o „metafizică a tăcerii”, obsesivă. Ca dimensiune modernă, de sorginte simbolistă, se remarcă figurile ample, cuprinzând complicate sinestezii în chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
o situație la culme, disperă. La stânga o crevasă. Descoperă drumul și merge sigur de el spre crevasă. Speranța și credința reînvie. Eliberarea este aproape. Incertitudinea îl macină, îl roade. Gândește și pornește, asigurându-se la fiecare pas, spre crevasă, trepte, zăbrele, drum în spirală. În maniera cum se descurcă neofitul pare un as. Pe drumul în spirală, ce sfredelește stânca, intră triumfal, într-o galerie mare cu sfincși de cristal și tablouri murale, pastoforul vine zâmbitor și deschide gratiile. Neofitul înaintează
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că la hotarele de miază noapte au dat năvală cotrpitori. Care vă e porunca? -Delmar pune-ți la treabă cristalele. Magicianul luă două cristale mari, câte unul în fecare palmă. Uitându-se în interiorul lor, văzu pericol mare, porunci blând: -Activați zăbrelele vibraționale și laserul la hotarele de miază noapte. Paznici astrali acționați. Sute de mii de entități astrale, înarmate cu paloșe strălucitoare de lumină orbitoare, s-au năpustit asupra năvălitorilor. Asurziți de ultrasunetele emise de zăbrelele vibraționale, împinși de energia laserelor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
pericol mare, porunci blând: -Activați zăbrelele vibraționale și laserul la hotarele de miază noapte. Paznici astrali acționați. Sute de mii de entități astrale, înarmate cu paloșe strălucitoare de lumină orbitoare, s-au năpustit asupra năvălitorilor. Asurziți de ultrasunetele emise de zăbrelele vibraționale, împinși de energia laserelor și orbiți de paloșele luminoase ale entităților, hoardele păgânilor fugeau de rupeau pământul. -Nu vor mai veni niciodată. Asemenea lecție nu se uită-spuse magicianul. -Te numesc Duce al comitatului de răsărit și comandant al armatei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mină veche. -Aici veți găsi cristalele râvnite, dar va trebui să învingeți multe capcane periculoase-spuse ghidul dispărând. La intrarea în mină îi aștepta un buldog imens, care lătra și mârâia arătându-și colții fioroși. Delmar porunci cristalelor din palme: -Acționați zăbrelele vibratoare și laserul refulant. Câinele ucigaș luat pe sus, chelălăia speriat când ateriză pe vârful muntelui. Ajunși în interiorul minei, se auzi un scrâșnet și huruit ca de cutremur. O poartă de granit căzu închizându-le trecerea. -Acționați laser-ordonă cristalelor-temerarul magician
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
unui baobab), „de plumb”, „păpușă” (Nu-s bun de tipar, Joc de păpușă), „marionetă”, „paiață/în iarmarocul inutil” (Sau poate), „ceasornic” (Obsesie), actor cu o colecție de măști „care atârnă în pod ca niște spânzurați” (Măștile) etc. Altcândva e prizonier (Zăbrele, Zidul), drumeț al cărui țel unic este mersul ori așezarea propriului trup în locul cărămizii ce lipsește în zidul de la capăt (Meșterul Manole), călător ce înconjoară mereu abisul propriu (Prăpastia), fugar perpetuu (Fugeam), locutor în care „nu-i loc de cuvânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
celulă”153 “Azi noapte mi-a intrat Iisus în celulă O! Ce-nalt și ce trist era Crist Luna a pătrns după El în celulă Si-l făcea și mai nalt și mai trist... Unde ești Doamne, Am strigat spre zăbrele! Din lună ieșea fum de cățui Am pipăit palmele mâinilor mele Si-am găsit urmele cuielor lui.” Erau recitate și versurile din ”Indemn la luptă „154 “Că-nvins nu ești atunci când sângeri Nici când în lacrimi ochii ți-s Cele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Ajun”, ”O, ce veste minunată”, etc. La canal, celula în care se afla fostul ofițer Remus Radina, după ce a prezentat datinele strămosești, a încheiat ajunul Crăciunului cu “O brad frumos “ de Radu Gyr: “Omătul spulberat de vânt Se cerne prin zăbrele, Si-mi pare temnița mormânt Al tinereții mele“ Acum poate aceste lucruri par adevărate banalități dar atunci când nici oamenii liberi nu îndrăzneau să cânte colinde în spațiul public ci doar în casele lor, această atitudine a deținuților era o adevărată
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
privit ca un „joc de șah” în care se încalcă regulile. Amintirile sunt tragice („m-am temut că într-o zi/ ar putea să moară suflul pădurii”), imaginile zguduitoare: oameni în cămăși de metal, pâine neagră de pământ, poeme de zăbrele, baionete și zăvoare. Tonul e aproape arghezian, versul fiind, pe rând, „greu ca armura betonului”, „ca tulpina plantelor perene”, vibrând ca tropotul cailor și ca un izvor. T. crede că doar vitalismul erotic (Surâsul Elenei, un „scump adaos la infinit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
conacul lui Tăutu, unde era sediul Gostatului. Armașu, care era comandantul Securității Negrești, a strigat: "Tovarășu' inginer să nu cumva să fugiți că vă împușcăm! Dacă ieșiți afară, vă împușcăm!". Dar nu aveam cum să ies pe geam pentru că erau zăbrele la conac și nici nu aveam de gând. Eu i-am așteptat. C. I.: Vă rog să intrăm puțin în detalii. Când au venit să vă aresteze câți erau? D. B.: Au venit o mașină întreagă, un GAZ era, și în
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
metri de mine, un bandit acela, și-i este frică și acum C. I.: Dar mai trăiește? D. B.: Cred că da, stă pe undeva prin Copou. Dar, stați să vă spun! Înainte de apel băteau cu un ciocan de lemn în zăbrele să vadă dacă nu cumva intră în rezonanță, că dacă le tăia cineva începeau să zdrăngăne! Și a apărut Guzgă ăsta și m-a văzut pe mine, că eram în front acolo. După ce m-a văzut, cred că a ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Iankilevski, Bulatov, Steinberg, Iakovlev, Neizvestnîi. Cântecul devine neoficial cu Galici, Okudjava, Vîsoțki. Teatrele Taganka și Sovremennik prezintă spectacole moderniste. în sfârșit, operele unor scriitori ca Soljenițîn, șalamov, Bradsky, Voinovici, Vladimov, Zinoviev, Axionov, Venedkit Erofeev își fac cu greu drum printre zăbrelele cenzurii, și mai multe dintre ele rămân interzise. Unii creatori își asumă imposibilitatea publicării sau expunerii operelor lor în URSS, preferând libertatea avantajelor bănești ori de statut. Operele lor literare circulă în samizdat sau sunt publicate în străinătate. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trăsăturile "unui corb". Aspectul fizic e dominat de negrul sprâncenelor, al ochilor și al dinților. Locuiește singur într-o căsoaie dosnică, îndepărtată de sat, la marginea pădurii, tencuită cu var negru și întunecată din cauza ferestrelor puține, mici și toate cu zăbrele groase. Inteligența sa a atras nu doar respectul, ci și ura unor oameni, lăcomia în a aduna avere, dar și ușurința cu care va fi "îmblânzit" de tânăra Lucia, fiica fostei sale iubite, îl aduce foarte aproape de cel mai important
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Să stârnim câinii din sat C-așa-i de la Dumnezeu Sfântu'lasat. Nu-i de la noi începutul Și nici la noi nu-i sfârșitul, Așa-i de când lumea și pământul. Iar voi, plugarași fârtați, Stați puțin și nu mânați În zăbrele vă răzămați Pistoalele vi le-ncărcați De opinci vă grijiți, Harapnicele vi le pregătiți Ca sa mergem la arat La mărul rotat din Dealul Lacului Unde-i locul grâului. La mărul rotat. Iar sub măr cine-i culcat? Îi Gruian și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
circului 226. Textul, ca de-atâtea ori, este cântec șoptit, recurențele, circularitatea construcției accentueză ideea de lume fără ieșire și conferă gravitate unor imagini aparent banale: "Era un circ în Turnu-Măgurele/ Un circ era - o pânză cenușie;/ Scânceau maimuțele între zăbrele/ Și caii năzdrăvani mușcau pământul". Referința la orașul Turnu Măgurele are o conotație biografică, dar poate avea și una socio-politică. Este una dintre localitățile care găzduiește un lagăr de prizonieri în perioada 1941-1945. Spectacolul de circ se suprapune astfel peste
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar gravitatea e ascunsă sau dimpotrivă accentuată prin tratarea derizorie) pare a fi anulată de finalul textului. Dar e, cum subliniam, o poezie care mizează pe jocul aparențelor, al incertitudinilor: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?" (Zăbrele). Dedublarea asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e-acolo/ mișcarea-n cerc în jurul unui blid/ decât aici mișcarea blidului înverșunat/ în jurul frunții mele?// Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru o viață." (Zăbrele). Geo Dumitrescu, crede și Mircea Martin, "a arătat, cu o anticipare de trei decenii, că metafora mai mult îndepărtează decât apropie de real și a trecut la un limbaj mai direct care să mențină în receptare mai degrabă senzația unei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mașina de măcinat cafea, 210 Odă, 180, 203 Pelagră, 133, 134 Poem final, 134 Portret, 178, 213, 216 Rânduri pentru un eventual deces, 183, 207 Scleroză, 88 Scrisoare nouă, 133 Singur-lună, 203, 204 Tabu, 182 Veșnicul joc, 134, 135, 177 Zăbrele, 147, 221 E Ecoul, 54, 88, 100, 109, 111, 113 Eftimiu, Victor, 49, 50 Eftimiu. Victor Colinda, 49 ekphrasis, 23, 188, 189, 190, 192, 244, 246 Eminescu, Mihai, 26, 27, 29, 30, 31, 84, 91, 116, 117, 197, 199, 204
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
decorul. O selecție edificatoare din lirica lui C. au realizat, în traducere românească, Nina Cassian și Petre Solomon, în volumul Versuri (1973), antologând poeme din Mohn und Gedächtnis [Mac și memorie], Von Schwelle zu Schwelle [Din prag în prag], Sprachgitter [Zăbrelele cuvântului], Die Niemandsrose [Trandafirul nimănui], Atemwende [Meandrele respirației], Fadensonnen [Sori de fire] și Schneepart [Partea zăpezii], cărți apărute la Stuttgart și Frankfurt pe Main, între 1952 și 1971. O altă versiune românească este semnată de Luminița Graur și Ion Papuc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
lovitură în numele nostru, al tuturor, care sîntem vulnerabili la această formă de terorism". Sîmbătă 15 octombrie, aflînd că pirații Boeing-ului 737 al companiei Lufthansa cereau eliberarea a 11 membri ai Fracțiunii Armatei roșii grupul Baader -, prizonierii de la Stuttgart-Stammheim strigaseră printre zăbrelele celulelor lor: În curînd vom fi liberi." În ziua de marți 18, la ora 7.39, Andreas Baader și Jan-Carl Raspe sînt găsiți în celulele lor morți, împușcați în ceafă; Gudrun Ensslin și Irmgard Moeller în stare gravă, cu un
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
nevasta și copiii în curte. Casa lui era lângă închisoare, în cartierul din spatele Mânăstirii Văcărești. În simplitatea sufletului lui, durerea a întrecut rațiunea și a încercat să evadeze. A fost surprins de milițian după ce desfăcuse plasa și încerca să strâmbe zăbrelele. Milițianul care a dat alarma nu l-a putut reține, căci parlagiul, după ce cu un singur pumn l-a făcut grămadă, a vrut să fugă în curte. Dar ușa fiind încuiată s-a refugiat în salon. L-a rugat pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu ne încape nimic, gîndirea antropomorfă animal mecanicist, guri de aer de maimuță în boxa amorțitei ierne, la cușcă mai înfundată motivul nostru viața, Domnul ține partea cuștilor, între noi și închidere motiv decorativ floral maimuța, tălpile-n sus pe zăbrele / De-mi zîmbea-ntristat cu ele, cu toatele în matematica instinctul, etiologie este matematica, pe mitul eternei întoarceri, abstractizăm din instinct sinucigaș, puii nu-și dau rînd în cușcă, maturi, refuză meseria de la părinți, leul fătat alături are labele din față strîmbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]