5,630 matches
-
lacrimile greu; în primul rând mă făcusem de rușine și în al doilea, rochia era sfâșiată și flutura pe mine ca un drapel. Așa de tare mă azvârlise, că o sanda îmi sărise din picior și nu știam pe unde zăcea, dar cel mai trist era că trebuia să plec acasă să mă schimb. Uitasem că piciorul mă durea, pentru că văicărelile lui tataie adunaseră în jurul nostru toți copiii de pe malul gârlei și câțiva țărani mai curioși. -Ce te tot vaieți, tataie
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_ix_mihaela_arbid_stoica_1335190456.html [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
răspuns apăsând pe ultimele cuvinte. Nu i-am răspuns nimic și am intrat în urma ei în odaia de la drum, unde am așteptat să scoată din șifonier a doua rochie, de care eram la fel de mândră ca și de prima, care acum zăcea ruptă în două pe prispă. -Las-o pentru duminică, când mergem la biserică! mi-a spus mamaie cu părere de rău. Nu i-am răspuns nimic și grăbită am tras-o pe mine, de frică să nu se răzgândească și să
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_ix_mihaela_arbid_stoica_1335190456.html [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
plăcea să călătorească, în special la munte. Astfel decise să pornească în căutarea fericirii propriei persoane, încercând să se identifice cu natura. Era un bărbat de vârsta a treia, cu un chip înegrit de gânduri și tristețe. Pe fruntea sa zăceau câteva venișoare violete care se orientau spre nasul său cel alungit. Era îmbrăcat în niște pantaloni de bumbac ușori de culoare maronie, cu o bluză neagră care avea pe umeri cusuți trei nasturi mari și o pereche de bocanci din
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/corina_lucia_costea_1431893594.html [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
popor blajin, deturnându-l de la rosturile sale. Chiar dacă viforul cumplit al acelei vremelnice urgii s-a stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă, latent, pe ici, pe colo, ca un cancer nevindecat, ca o zvârcolire anacronică, putând încolți oricând în mentalități și în comportamente aberante. Această a treia carte a trilogiei “Căminul Racoviță” vehiculează cu obstinație aceleași nuclee epice cunoscute din cele
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1474414228.html [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
după un drum atât de lung. Sufletul meu era răscolit de durere, de speranță, de vise. Mergeam pe străzi, aveam din nou pământul sub picioare. O dată cu seva ce năvălea spre ramurile copacilor, urcau și în mine puteri nebănuite, puteri ce zăcuseră îngropate adânc în suflet...” „Ultima pirueta” este un r oman realist, deși are o tentă de poveste. Opoziția dintre esență și aparentă, precum și permanentă actualizare a trecutului, fac ca viața reală, precum și percepția lumii să fie invadate de tragic. De
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 by http://confluente.ro/_ultima_pirueta_o_naratiune_despre_dragoste_credinta_si_valori_de_vavila_popovici.html [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
numesc añoranza) se diluează, devin suportabile, mai mult: sunt dezirabile, sunt căutate, sunt stârnite și degustate, cu subtile și mereu reluate delicii. O maladie nevindecabilă, e adevărat, dar care își contemplă, cu voluptate, starea pe loc, temeinicia, trăinicia, ne-evoluția. Zăcând (metaforic, desigur) în această “stază”, hrănindu-și gândul, emoția, imaginația cu această “miere-amară”, cum ni se spune în Târziu în cuvinte, 99, Ioan Vasiu vorbește numai și numai despre minunata-i stăpână, despre Poezie adică, indiferent de unde pornește, indiferent care
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_un_cuvand_des_eugen_dorcescu_1393686276.html [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
Nu dădea doi bani pe prejudecățile lor ipocrite, prefăcătoria legilor nescrise ale etichetei. A avut șansa să-și întâlnească sufletul pereche. Nu regreta nimic. Dacă viața i-ar fi oferit a doua șansa alegerile ei ar fi fost aceleași. Stiloul zăcea pe covor sclipind în sclipirea dimineții ... bătrâna doamnă cu fruntea pe manuscris si brațele căzute, trecuse hotarul amintirilor pășind într-o lume viitoare alături de iubire. Camelia Constantin 2012 1 Referință Bibliografică: Amintirile bătrânei doamne (II) / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
George Safir Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi te simți dezarmată?! Mă mir, ești, însăți, o armă! Așa ai fost blestemată, Să fii, mereu, în alarmă. Orice pot hoții să-ți fure, Să zacă-n neștire la zdup, Cazne, martirii să-ndure, Să muște din tine un lup, Nu pot să-ți smulgă, femeie, Taina ascunsă în suflet; Sămânța sfântă de zeie, O porți cu tine, în umblet. Oștiri, cu săbii tăioase, Să-ți
NIMENI, FEMEIE, NU POATE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nimeni_femeie_nu_poate.html [Corola-blog/BlogPost/351100_a_352429]
-
câte-o sagă Averea ta într-o desagă, Pierdute urmele spre gheizer Cocorii gândului 'ți-abat Atenția spre-un chei pustiu Unde zărești, dar prea târziu Un velier abandonat În juru-i liniște. Și plaur O santinelă de răcoare În fundul calei zac odoare Și neștiute lăzi cu aur În fiecare naufragiu S-a consumat o tragedie Și restul lumii n-o să știe Cât costă-n sine, un adagiu Un țărm de marmuri și sidef Sosește-o vreme pentru toate Când niște clipe
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Praxism_ion_untaru_1355397485.html [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
Care nu găsise loc în altă parte. În icoanele ortodoxe, întunericul nu există decât arareori, iar aceasta doar pentru a marca ostentativ lipsa luminii, dar în cea a Nașterii pata de întuneric ce hipnotizează privirea este simbolul întunericului în care zăcea omenirea în Legea veche, în cadrul căreia doar profeții mai dăruiau o rază de lumină prin anunțarea izbăvirii viitoare: „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta și slava Domnului peste tine a răsărit! Căci întunericul a-coperă pământul, și bezna
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1481264457.html [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
halate albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme, Se-aude implorată divinitatea. Pe ziduri se zăresc dese umbre, Sunt îngeri zburând în noapte, Zeci de aripi zac răsfrânte, Sunt treaz,sunt plâns de durere. (Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) ... Citește mai mult Se mai aud încă ecouri,De salvări veninde,Se mai aud încă voci strigânde,După ajutor neprimit.Pete tot e neputință,Și
MIHAI MIRCEA MATEI by http://confluente.ro/articole/mihai_mircea_matei/canal [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
halate albe,E haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună enoriașii omagiu,Lumânările sezăresc arzânde,Lacrimile se scurg printre palme,Se-aude implorată divinitatea.Pe ziduri se zăresc dese umbre,Sunt îngeri zburând în noapte,Zeci de aripi zac răsfrânte,Sunt treaz,sunt plâns de durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. Lecția de pictură
MIHAI MIRCEA MATEI by http://confluente.ro/articole/mihai_mircea_matei/canal [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
S-au întrecut poeți în versuri, Amanții te-au visat în dresuri, Pe strune-au plâns atâtea lacrimi Să stingă-n ele mii de patimi! Atâtea flori și paradisuri Cu îngeri pogorâți în visuri, Madonă, divă, cheie, zeie, În tine zac, biată femeie! Ești o ființă cam ciudată; Problemă-n veci nerezolvată Și plângi, nici tu nu știi, femeie, Ce dracu’ omul să-ți mai deie?! Referință Bibliografică: Nu plânge, draga mea, femeie! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NU PLÂNGE, DRAGA MEA, FEMEIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Nu_plange_draga_mea_femeie_.html [Corola-blog/BlogPost/350994_a_352323]
-
am rămas lângă trupul fierbinte al unui gând agățat de un sân rebel azi scriu cu un sărut te mângâi ușor să nu te trezești din al nostru vis sublim în noaptea asta ai fost mireasa sufletului meu prin pat zac încă împrăștiate dorurile mele udate cu lacrimi și suspine de iubire te legăn ușor dormi iubire,dormi un vis croit din sărutări privirea ta se pierde în mine surâd, în freamătul nopții de iubire în mângâieri amețitoare iubesc,plutesc în
CHEMĂRILE IUBIRII de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1476646124.html [Corola-blog/BlogPost/376898_a_378227]
-
dată. Din lut ești făcut și-n el te vei întoarce, fiule, dar nu uita: Lutul nu se știe al cui este. El poate fi al cerului sau al întunericului. Nu frământa ce nu-i al tău, căci lacrimile multora zac în lăuntrul aluatului tău. Tot ce-ai durat pe acest pământ, cu truda altora, praf și pulbere vor fi. Semnul lor îl vei purta pe frunte. Va veni timpul când nu vei știi să mori. În fiecare zi urci sau
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Trupul_timpului_viorel_muha_1334742461.html [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
care ne scaldă și ne hrănește interioarele inimii, sufletului. LA INTRARE Gânditoare statui te invită să urci în furtuna coșmarului sau în rugăciunea neterminată pentru dăinuire a unui get, zvârlit brutal spre nemurire Sub împovărate lespezi Sub valuri de neuitare Zac amarele noastre oglinzi! --------------------------------------------- Elena ARMENESCU București 25 august 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_memoria_stat_elena_armenescu_1377763603.html [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
fără banii pe care i-am pus în portofel, pe care l-am pus pe sobă, ca să nu-l uit și să nu mă trezesc la magazin fără bani. O iau pe sus și intrăm în casă. Pungile de plastic zac pe jos. Carina, care știe că mama îi aduce cadouri, a și început scotoceala. Rochițe, bluzițe, fundițe, brățări, pantofiori, bikini și tot felul de astfel de cadouri, care au fost cumpărate pentru mine, zice ea, ca să mă bucur eu, apoi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
putineie pentru unt ... Afrodita rîdea prin întuneric, adunată toată în el, cu spaima de a nu se mai da dusă din acel cotlon în care se simțea apărată și fericită. Da' tu ce tot zici, bărbate? Eu cum crezi că zăceam aici în pat cu mîinile adunate între coapse, făcută covrig și tînjind după tine?! Da' nu-s cam bătrîior pentru tine, femeie? Afrodita a pufnit, amuzată: Ce tot vorbești tu, bărbate? Bătrîior, auzi! Să nu mă amăgești tu pe mine
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
zorile-s apuse, stinse Peste dorință așezăm cortină. Iar nopților de doruri prea aprinse Le vom stârpi, dar de la rădăcină ! Nu mai ești tu minunea mea dintâi Ce-o alintam cu vorbe-mperecheate. Acuma nu suntem decât străini Cu vise care zac împachetate. Dorința-i prefăcută în mister Sau e-ncuiată într-o colivie. Cu gratii sau zăbrele ce-s de fier Să bântuie acuma ca stafie. În lacrime ce curg adună vise Căci și așa sunt gemete și patimi. Iară cuvintele cândva
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1466746798.html [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
nefericite. În curând toți vom mânca numai salam din plastic. La umbră sub Statuia Libertății - niciun fir de iarbă. Oare lumea din beton și sticlă e liberă? Sub iasomie - toropit de aromă un ultim nuntaș. Probabil e un burlac, altfel zăcea sub urzici. Polei pe stradă - după dric se țin de braț moștenitorii. E ultima oară când sunt atât de-apropiați. Referință Bibliografică: Kyoka 2 / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1354, Anul IV, 15 septembrie 2014. Drepturi de
KYOKA 2 de DAN NOREA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1410764732.html [Corola-blog/BlogPost/349894_a_351223]
-
sub moloz, cât mai puțin! Una dintre acestea a fost interpreta de muzică folclorică gorjenească, Filofteia Lăcătușu, care a fost găsită îmbrățișată cu soțul ei, Gicu Simu, amândoi fără suflare, sub o grindă de beton, (la un pas de ei zăceau nașii de botez ai soțului, Anisia și Ion Simu) între ruinele hotelului Victoria din București. Avea numai treizeci de ani (s-a născut pe 7 iunie 1947, în satul Dealu Roșu, comuna Alunu, județul Vâlcea, aflat la câțiva zeci de
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440157090.html [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
de umezeală. Să le aprindem. Un trăsnet lumină văzduhul, iar izvoarele au început să-și facă de cap. Sacoșa cu chibrituri nu mai era acolo însă găsi în schimb paltonul în care se ghemuiră amândoi, tremurând. Atunci au zărit câinii, zăcând morți, toți trei într-un colț. Lângă ei - câteva resturi de hrană. Mihai scoase un oftat lung. - Cineva mi-a otrăvit câinii. Coșmarul continuă. - Doamne! se îngrijoră Ilona, care începu să tremure din ce în ce mai tare: Cine să fi făcut așa ceva?... De-
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xv_gina_zaharia_1371063984.html [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > LUMINA CADE A IUBIRE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când dormi nu dorm, zâmbești zâmbesc, când geana ta mă atinge cu o clipire eu zac de dorul să te învelesc cu o sărutare, ărutare, tare... ca să nu vorbesc. O, și cât din cât se face rai și cât din mine este primăvară când știu că dorm învelit de o stea afară peste un zâmbet ca
LUMINA CADE A IUBIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/petru_jipa_1494832714.html [Corola-blog/BlogPost/381589_a_382918]
-
meargă. Boala-l sleise de tot. Parcă era strigoi! Când era sănătos, Nicușor se ducea pe unde știa el, se descurca! Aducea mâncare pentru amândoi și pentru a doua zi câteodată... Acum, Dănuț se grăbea să nu vină noaptea... Nicușor zăcea iar, gemea de-ți rupea inima și, nici să mai mănânce nu mai vrea... Da-n somn sau aiurare, ce-o fi fost, a cerut struguri. S-a dus furtună să-i aducă. A cerșit pe la tarabe... Colo un bob
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
există un loc: spitalul! Îi duc la dezintoxicare. Degeaba! Fug de țicniți! Nu mai pot trăi fără otrava aia care a pus gheara pe sufletele lor. Și mor repede! Se sting ca lumânarea. Nu rezistă mult. Nu mănâncă, nu beau... Zac de chiauni, cu mintea moartă, cu năzăreniile lor... Când trece beția aia a drogului, dau în dambla! Le trebuie iar... Atunci sunt periculoși! Nu au milă, Dumnezeu, mamă, tată, frate... Le trebuie otrava aia... Și e scumpă al dracului! Că
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 by http://confluente.ro/Danut_oameni_fara_noroc_proza_lucia_secosanu_1332074745.html [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]