866 matches
-
auditori, în scurt timp câte puțin o dată, și în ordinea potrivită. Dacă nu obții atenția lor de la început, nimic din ceea ce urmează nu se va asimila. Dacă spui prea mult la început, îi încarci prea mult și renunță. Dacă-i zăpăcești, vor ignora întreg mesajul. Dintotdeauna a fost așa. Motivul pentru care acum acest lucru este atât de important e faptul că din ce în ce mai multe decizii de cumpărare se iau chiar în magazin. Clienții au venituri disponibile, o minte receptivă, și cedează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
cântecul, dar nu este nici un indicator care să-ți precizeze aceasta. Încerci o dată, apoi fie ridici din umeri și te dai bătut, fie presupui că ai ales un CD care nu merge și apeși pe alt buton, apoi altele, până zăpăcești de tot dispozitivul. Cel mai bun sistem este întotdeauna cel mai simplu și mai direct, ca cel folosit la magazinele de muzică Blockbuster Music. Acolo clientul alege ce CD dorește, îl duce la dispozitivul de ascultare, unde un angajat deschide
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
așteptare. Stau uneori cu câte un client lângă ușa de la intrare, de exemplu, și îl întreb: „Ce vezi acum? Ce a făcut clientul? Cum s-a descurcat mama aceea la ușă cu căruciorul? De ce crezi că bărbatul acela este ușor zăpăcit? Ce fac oamenii aceia împreună, care din ei este cumpărătorul și care este însoțitorul? Cum a reacționat femeia aceea la afișul de acolo? Îl percepe așa cum ai crezut tu?” Stăm acolo până când răspunsurile încep să se arate. Clientul înțelege de ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
acolo unde află că lucrurile nu sunt în regulă. (De dezvoltat ideea asta până la a construi informația de unde și ce știe de banca asta.) E un bun psiholog. Știe că într-un moment de sărbătorire ca acesta, Jubileul, lumea e zăpăcită prinsă de alte treburi și în vâltoarea treburilor sunt în stare să-i dea ceea ce cere. 7 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu - seara Ne informează Ion cum se îmbrăcau rușii iarna. Pe dedesupt, peste haine, puneau un palton mai subțire (de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ocupații căci, așa cum am mai spus și altă dată, omul nu stă niciodată degeaba; nu-l lasă Viața, care Înseamnă o perpetuă mișcare. Ce-i mai poate trece omului prin cap când, În căutare de motiv de omorât timpul, puțin zăpăcit de lipsa activității sau jaloanelor cotidiene, meditează? Eventual să păcătuiască. Ei, nu chiar În sensul celei de-a 7-a porunci ci, În orice atitudine, să greșească măsura, anume În plus. Căci greșeala nu constă atâta Într’o acțiune cât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
preoți, foarte mândri de „unicitatea” și de „supremația” lor, și aceștia, firi „practice”, nu-i așa, o vor arunca pe primul rug Întâlnit În cale, pentru că ce face un om, așa, un om oarecare, când Întâlnește o ființă care Îl zăpăcește, care nu se potrivește cu ceea ce el „știe” că trebuie să fie lumea și ființa?! Ei bine, ce face? O aruncă la câini, pur și simplu: o calomniază cu hărnicie, apoi o izolează, Îi dăruiește o singurătate blestemată, o face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai știi, cunoscându-mi mediocritatea invincibilă, Îmi „suflă” câte ceva din rosturile sau falsele enigme ale propriei mele existențe, cum, la școală - la eterna școală! -, cineva, premiantul care stă În spatele tău, Îți suflă, deși te disprețuiește și Îl amuză să te zăpăcească definitiv, pentru ceea ce vine de la el se amestecă cu confuzia prodigioasă din căpățâna ta. Aveam, am eu cu adevărat nevoie de toți acești termeni, noțiuni, concepte, cum vreți să le spuneți, În arta mea? Deoarece, Într’ adevăr, nu puțini comentatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale unor obiective industriale monstruoase, fără legătură cu nevoile și tradiția națională și nici cu sursa de materii prime, dar și să provoace o nemaivăzută declanșare a unei demagogii naționaliste, la limitele unui fascism grotesc, o farsă care i-a zăpăcit pe mulți și care a compromis pentru multă vreme ideile și temele specificului național și ale bunului naționalism românesc! Am făcut acest scurt excurs politic pentru că el se leagă de și ilustrează una dintre bolile grave ale mentalului românesc - sudic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Europei ar fi putut fi cu adevărat interesantă, exotică, Întâlnindu-se și cu alți promotori ai aceluiași punct de vedere - un Pârvan, de exemplu. Dar nu Într-un stat polițienesc, care confisca iute asemenea teorii În folos personal și abject, zăpăcind chiar și acele minți care Încă sperau că o renaștere românească era posibilă Într-un stat care distrugea temeliile națiunii române, care au fost dintotdeauna Țăranul, Biserica și Cultura. (Când Nichita Stănescu Încerca să-mi fac o teorie a supremației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în care vorbesc despre vechiul și dispărutul meu prieten, că, în ciuda tuturor restricțiilor și abuzurilor ceaușismului, după revoluție, Mugur - o vedem din recenta carte apărută la Editura Compania ce publică o serie de scrisori postdecembriste ale poetului - părea cu totul „zăpăcit”, „pierdut”, parcă șocat de noua libertate și de surparea fostului regim. Nu, nu bucuria colorează frazele scrisorilor sale, se simte singur, părăsit, mai ales după moartea soției sale și, cu câteva zile înainte de a muri de un atac de cord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
declarându-mi entuziasmul pentru prima parte a cărții, „cea satirică”, dar recunoscând că nu înțelege și nu consideră „utilă deocamdată” cea de-a doua parte, „schimbarea la față a lui Grobei”. Am rezistat, strângând din dinți, sărac, singur și profund zăpăcit de o luptă în care și vechi colegi și amici mă părăseau. Atunci „a apărut” Ivasiuc, care m-a anunțat, în două rânduri, că Valeriu Râpeanu, ce conducea el însuși o editură, M. Eminescu, vrea să publice romanul. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ungurilor” și mai sus, aproape de „moara Șpăneasa”, ce se afla în plină pădurice. Acolo, tot pe malul unuia din brațele râului, întâlneam alte cunoștințe „intelectuale” și dezbăteam diverse probleme, politice sau culturale. Lumea, chiar și acolo, în provincie, era destul de zăpăcită de prefacerile politice pe care le anunța noua guvernare a tânărului șef de stat ce întreprindea deja o serie de contacte „ne-ortodoxe”, cu R.F. Germania, cu Israelul - condamnat de tot blocul sovietic ca o țară imperialist-fascistă, intensificând relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însă funcționează ca unsă. Dacă urmează o întâlnire cu șeful și știu că e furios cu privire la un anumit lucru, iau cu mine două cești de cafea. Înainte să se lanseze în atacul verbal pe care îl planificase cu grijă, îl zăpăcesc oferindu-i cu amabilitate o ceașcă de cafea. Dacă purcede totuși să mă agreseze verbal, îl întrerup și îi spun «Vrei niște zahăr?» Tehnica asta a funcționat întotdeauna atât de bine încât n-a trebuit niciodată să apelez și la
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
și drag prieten, Am primit felicitarea trimisă de tine și m-am bucurat mult și, totodată, zguduit sufletește. Am răspuns așa de târziu fiindcă m-am simțit ca o biată oaie rătăcită, pe care biciuirile sorții au deprimat-o, au zăpăcit-o și au alungat-o departe de turmă. Am primit ultima depeșă, pornită dintr-un suflet tare, viteaz, curat și optimist. Ești bun la inimă, Alecule, și asta mi-a dat puțin curaj, că am văzut că pe lume mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Când intrai în cameră, făceai o dată înconjurul sicriului, pornind dinspre picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
răbdare cu oamenii și țăranii ciresc, mai ales ziare, dar și cărți. Sau li se citește. Niculae Moromete le citește adulților basme și povestiri cu Nastratin Hogea. Fierarul țigan Iocan, ajuns prosper, aduce în sat, pe lângă potcoave, cărți care îi zăpăcesc pe oameni: Progres?, Există Dumnezeu sau Niță Pitpalac la Karlsbad. Primele două se poate să fi fost broșuri de popularizare pseudoștiințifice. Ultima, deși titlul neobișnuit și expresiv pare inventat de autor, este un roman popular care a circulat efectiv în
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
negativă în sufletul delicat al copilului. Fiind acum preot și înaintat în vârstă, când i se întâmpla să treacă prin preajma acelei cârciumi, don Calabria își reamintea acea peripeție dezgustătoare. Și spunea: «Să nu răspundeți niciodată cu anumite replici copiilor! Le zăpăcesc inocența și lasă într-înșii o impresie proas tă!». Odată, fără nici o ezitare, a luat foarfecele și și-a tăiat părul pe ceafă, în felul clericilor. Mama Angela l-a mustrat și l-a amenințat că-l va duce în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
răzbea la celelalte două, chiar dacă intuia perfect rezultatele finale. Astăzi se adoptă metode diferite iar evaluările sunt mult mai personalizate. Dar, pe atunci, nu era îngăduit să deraiezi de pe acele linii stabilite. Giovanni intuia subiectele, dar se pierdea și se zăpăcea atunci când intra în harababura discuțiilor filozofice subtile. Și așa, în fiecare an, se găsea în situația de a lupta împotriva piedicii dogmaticii, pe care trebuia să o repete în sesiunea de toamnă. Pentru a depăși examenul a fost providențial iarăși
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sugerând, în schimb, sedative asemănătoare celor deja folosite, dar mult mai energice. Don Calabria, văzându-se înconjurat de toți medicii aceștia și înțelegând vreun cuvânt rostit în șoaptă, se temea că îi vor fi administrate sedative care îl vor face zăpăci și îl vor face incapabil să înțeleagă. I-a spus lui don Pedrollo: «Vreau să rămân stăpânul facultăților mele mintale». Între 17 septembrie și 28 decembrie 1950 s-a manifestat o ușoară ameliorare. Don Pedrollo, care urmărea tot decursul bolii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
numesc? Pe care să-l satisfac? și atunci m-am gândit la tine. Ori pe care candidat aș numi, mulțumesc pe unul și supăr pe toți ceilalți. Dar când voi numi pe Politimos, toți își vor pleca capetele. Politimos era zăpăcit. Pe vremea aceea, direcția închisorilor era una din cele mai înalte funcții în stat, de aceea Politimos era încântat de ceea ce i se întâmpla. și, firește, primi. Cu chipul acesta toată lumea fu mulțumită: politicianii de la Târgoviște că au scăpat de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
exercițiului, saltul direct asupra grupei din apărare, gândurile mele, zădărnicia acestor exerciții, exasperarea, au depășit limitele suportabilului, am ridicat în sus pistolul cu rachete și am tras. Pocnetul cu totul neașteptat și apoi jerba de lumină din văzduh i-a zăpăcit pe toți. Exercițiul a fost compromis. Ofițerii mi-au cerut explicații. Unii dintre ei căutau chiar o explicație care să- mi micșoreze culpa. Atât am spus: „Nu știu de ce am tras”. M- au socotit nebun. Poate că chiar eram nebun
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Raluca Hagiu la telefon. Nu știu cine e Raluca Hagiu. Așa că-i explic Ralucăi Hagiu că nu prea știu cine e. Sunt redactor-șef la Unica. Scrii tu un material pentru noi, o dată pe lună. Îi cer scuze Ralucăi Hagiu că-s zăpăcit și că n-am memoria numelor. Îi spun că mi s-a mai întâmplat. (E adevărat.) O întreb cu ce pot s-o ajut. Băi. Uite cum stă treaba. Tu ai publicat la noi câteva povestiri de-astea de-ale
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
datorate, după cum mulți afirmă, tușind cu subînțeles, pionului cu fustă, mâței blonde care-și ascute ghearele de grilajul de la Cotroceni, căreia toți în spun Elena Udrea, numai eu îi spun Ileana lui Cocoș, spre a o deosebi de „Ileana lui Zăpăcitu din capu’satului”. Că, uite, cum stă treaba: destule Ilene și Elene au tulburat apele istoriei și, se cuvine, s-o amintim pe Elena grecoaica, cea răpită de Paris, pentru care aheii și troienii s-au luptat 10 ani. Ulise
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un scaun de lemn. Devin foarte silențioasă. Ne apropiem de masa care conține o grămadă de pietre negre de forme ciudate, niște sticluțe cu diverse poțiuni, câteva flori uscate, țigări, lumânări, niște hârtiuțe pe un colț, praf și un gândac zăpăcit de apariția noastră. Sub masă, mucuri de țigări, bucățele de lumânări, o sticlă cu alcool, încă niște hârtii și mai mult praf. Continui fără grai, timp în care Alfonso se așează la masă, îmi face semn să mă așez pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Vlădeanu, mi se adresează în continuare femeia pe un ton sigur, poruncitor. Mă uit un timp la ea, îmi mut privirea spre soția lui Ion, care se uită spre sufragerie, apoi mă uit la Ion bietul de el!, e la fel de zăpăcit ca și mine. A fost o avarie la combinat. Ion a stat acolo pînă după opt... Și pînă la zece?! Pînă s-a spălat, pînă s-a schimbat..., mașinile vin rar..., îngîn eu. Am să întreb mîine la telefon dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]