20,040 matches
-
acest minim gest civic. Mulțumesc! Frumos gest! Ar fi perfect dacă gestul tău n-ar fi ceva ieșit din comun ci doar un lucru firesc. Poate că prin puterea exemplului lumea își va redescoperi simțul civic. singura chestie nasoala că zăpadă tot acolo a rămas, n-a luat-o nimeni s-o ducă la marginea orașului sau în dâmbovița ...
Simțul civic pe înțelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82366_a_83691]
-
Dragoș Bucurenci În timpul ăsta Papan căra apă pentru o florărie găleată după găleată, dădea zăpadă la o parte de pe mașinile parcate sau din fața caselor bogaților. Apoi a mers la Berlin. A primit niște bani și în prima zi și-a cumpărat dulciuri de 30 de euro. Și două zile a mâncat doar ciocolată și a
Scârba lui Florin Şerban by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82624_a_83949]
-
30 de euro. Și două zile a mâncat doar ciocolată și a băut doar Pepsi. “Asta a fost visul meu de mic, să mănânc ciocolată toată ziua.” S-a întors în București și când a văzut că nu mai e zăpadă a înjurat “.... mă-sii. Eu ce mai muncesc acuma?”. Lucrurile s-au schimbat... Promisiuni și mai multe, interviuri peste interviuri, iar promisiuni. În timpul ăsta Papan trăia, se îmbracă frumos pentru interviu apoi se întorcea la copil și la nevasta și
Scârba lui Florin Şerban by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82624_a_83949]
-
Dragoș Bucurenci Ieri pe la prânz m-am decis: îmi place gerul. Pentru că menține zăpadă în stare solidă, așa că e mai putina mizerie, mai puțină mocirla, mai putin maroniu. De ani de zile, nu m-am mai bucurat când ningea pentru că știam porcăria care avea să urmeze pe străzi, prin curți și pe trotuare. Dar
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
de bine care te face să te bucuri de lucrurile mărunte. E frumos să te bucuri de tot ceea ce ai. Bălțile de noroi fac parte din viață, depinde de noi cum sărim peste ele. @Feo: Bine zis! Ierni geroase, cu zăpadă iar noi ne zbenguiam fără frică de AH1N1 sau alți viruși “zoofili”. Generațiile de acum sînt tot timpul înțepați cu diverse antibiotice și antivirale (iernile ușoare nu mai au efect imunizator), iar viața anosta din fața calculatorului, acompaniata de vreo pizza
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
mai frig pentru asta seară și mâine seară,deci trebuie să te pregătești pentru tot ce e mai rău Da..chiar nu ii itneleg pe colegii mei care se viața, ba că e traficul greu, ba că trebuie să curețe zăpadă..traficul e greu oricum, zăpada o cureți 2 luni pe an, iar frumusețea ei e de 3 ori mai mare.. Mie îmi amintește de cum ma trezea mama în fiecare an, iarna, prima oară când ningea. Nu zicea nimic, doar mă
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
și mâine seară,deci trebuie să te pregătești pentru tot ce e mai rău Da..chiar nu ii itneleg pe colegii mei care se viața, ba că e traficul greu, ba că trebuie să curețe zăpadă..traficul e greu oricum, zăpada o cureți 2 luni pe an, iar frumusețea ei e de 3 ori mai mare.. Mie îmi amintește de cum ma trezea mama în fiecare an, iarna, prima oară când ningea. Nu zicea nimic, doar mă ducea de mână la geam
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
geam și îmi arată cum ninge. Era genial, si eu eu aș fi ieșit în secunda 2 afară. Ar trebui să ne propunem să ne bucurăm de lucrurile astea marutne mai des. Bine un singur lcuru e adevărat, ca de zăpadă nu te poți bucura cu adevărat în oraș, ci la munte/ provincie:) Ca bine zicea “teo” ... ierni fără A1H1N1. Parcă m-am prostit pe fiecare an ce trece. Am ajuns să-mi pară rău când ninge din belșug, pentru că mă
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
mă gândesc la nenorocitele de drumuri impracticabile ... la cât de mult am nevoie de mașină ca să îmi umplu portbagajul de la hypermaket ... ooof. may I just add că îmi pare mai degrabă ca tânjim după copilărie, si cum priveam iernile cu zăpadă frumoasă de care ne bucurăm la săniuș câte o zi întreagă. Probabil că părinții noștri atunci aveau și ei aceleași gânduri că noi acum: iar ne înzăpezim, iar se circulă prost, etc etc, dar pe noi nu ne afectau probleme
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
țesut. frunze ruginii au făcut pereții țurțuri de gheață. au bătut la ușă plânsul și frica. s-au așternut negura câteva riduri noi. câteva morminte proaspete. eu le-am săpat eu am aruncat primul pumn de țărână. anul acesta prima zăpadă n-a mai venit. copacii răniți au dat muguri sângerii. eu nu mai țes. acum destram. la picioarele mele firul grămadă întoarce timpul înapoi. mă apropie de copilărie mă-ndepărtează de moarte. III sunt aici de câteva nopți. mă vor
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
Văcărești. Ieșisem dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
preajmă, în următoarea sută de ani și, mai ales, ar fi vrut să fiu ciung, să nu o țin pe Ester de mână, ea să nu se sprijine de brațul meu și, dincolo de toate acestea, să nu-mi scuture ea zăpada de pe umeri. I-am zâmbit înțelegător inginerului, aproape îmi venea să-mi cer scuze pentru deziluzia cu care îl pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, "înghite hapul, n-ai ce-i face inginere, viața e mult
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
spre care încă priveam, peste umărul lui. Mă compătimea sincer, bărbătește: Are o meliță coana' de nu mai dai p'acasă". O lăsam pe Ester să-i desfășoare recitalul. Eu doar priveam, parcă atunci vedeam pentru prima dată așa ceva, cum zăpada adunată pe acoperișul înalt, pe turlele feciorelnice, făcea biserica să râdă, să se bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci, că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Emil Brumaru O, va veni o vreme cînd o să trec pe stradă, Aplaudat de-o șleahtă de Doamne dulci, superb Și indolent în droșcă, prinț gras de mascaradă, Ținîndu-și mîna-n plușuri și mestecînd zăpadă În timp ce-n țeasta-i caldă fluturi bezmetici fierb. Și-atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei ca un lujer, Tu! cea pe care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
schimbării în ficații întâmplării E cuibărit viermele păcatului, Puritatea e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de izvorul ei Și vinul clipelor
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
subsidiarului : ,aburul locomotivei trebuie să-l simt dinainte țăcănitul roților nu-l voi auzi oricum" apoi: ,știu că ești undeva la munte la ski și fumezi în aceeași poziție ca și mine/ camera ta e o ceașcă de cafea cu zăpadă neagră ." Ca în alunecările de teren, straturile inferioare se mișcă mai repede decât acelea de suprafață. Așa se face că un aparent nonsens cum e acesta ascunde un exercițiu de rafinament senzorial: ,în apă caldă nu simți tăietura (subl. mea
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii de gheață în iarna ce ne unește îți nasc un poem mica lui veșnicie să-mi umble prin suflet sub ninsori se încheagă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii de gheață în iarna ce ne unește îți nasc un poem mica lui veșnicie să-mi umble prin suflet sub ninsori se încheagă bulbul speranței percepută cu ochiul din suflet (un fel de prizonier
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
din 7 martie 2000, mulțumindu-mi pentru cartea La Chute vers le zénith, poetul scandează telegrafic: Primit colet cărți. Stop. Citesc Cădere zenit. Încântă fără stop. Scrisoare urmează. Stop. Regret veac Rege-Soare ioc stampă. Consolez trimit vedere. Pe Clepsidra cu zăpadă, - "dedicație in spe, căci autorul cărții, intruvabilă în librării, nu mai dispune, vai, de nici un ex.!" La 31-05-2003, dedicația era lipită pe un exemplar, "din toată inima, înfine!": Din 3 februarie, dată ce se află-n Aquarius, v-aș fi
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
aripa păsării va fi nu numai aripă Ci și evantai pictat cu scene din copilărie Și pasărea toată va fi nu numai pasăre Ci și mîna răcoroasă a mamei Pe fruntea mea fierbinte. Cărarea împărătească O cărare e raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu. îi întreb pe rînd
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Am așteptat afară, sub bolta verde a pădurii. Din micul schit au ieșit trei copii Purtînd încă pe buze mierea rugăciunii Iar pe chip aura ei. Cum vă cheamă? i-am întrebat. Andrei, Luca, Maria. A venit răspunsul lor topind zăpezile din jur. Dar cea mai dreaptă, Cea mai trainică, A fost cărarea Din ultima mea duminică în America. Era viscol și gheață afară. Drumurile pustii. Era spre seară. Cînd la ușa mea a bătut cineva. Nancy, Rosemarie și James plini
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
jur. Dar cea mai dreaptă, Cea mai trainică, A fost cărarea Din ultima mea duminică în America. Era viscol și gheață afară. Drumurile pustii. Era spre seară. Cînd la ușa mea a bătut cineva. Nancy, Rosemarie și James plini de zăpadă. Doar ochii li se mai zăreau de sub căciulile înghețate. Stăteau în fața mea. Veneau de departe. De peste munți. Din Williamsport. Pe o altfel de cărare veneau să-și ia la revedere Și să-mi aducă un dar înainte de plecarea mea acasă
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
CAISUL Dimineață frumoasă de primăvară... crengi albe și roz bat ușor în fereastră. Copila, uimită de frumusețea florilor, deschide fereastra și vede caisul care râde în soare. Ce minunat ești! Ai mâini de catifea, părul albit de zăpadă și coroana roz, îi spune fetița. Din nou caisul bate în geam murmurând o chemare. Fetița iese în grădină să vorbească cu el. Dragă fetiță, văd că ai o foaie în mână. Ce ai scris pe ea? Am scris ce
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
au întrebat dacă suport fumul de țigară. M-au invitat la restaurantul Rosenpalais au acoperit cu palmele ursul brodat pe fața de masă au comandat o pizza cu felii de ananas m-au rugat să semnez o hârtie albă ca zăpada mi-au dat niște euro în plic mi-au strâns mâna la despărțire m-au lăsat să privesc încă o clipă șirul de giruete rotindu-se fără cruțare pe Bismark-platz. Două tălpi trandafirii Copilă transpirată copilă cleioasă au să te
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
dat aripi noi vaporoase m-ai hrănit cu resturi de civilizație elină. Ce strâmt era sub osul frunții tale dar cât de aproape de noi era Ithaca. O livadă de măslini creștea în creierul tău. Crengile gravide se rupeau sub greutatea zăpezii. O mare tânără se împreuna cu oceanul. Prin ferestrele cafenii ale sufletului tău pătrundea o lumină slabă câteodată un foșnet de raze ajungea și până la mine. Mă gândeam atunci să încep să mă rog pentru liniștea noastră dar tu îți
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]