419 matches
-
în munții Caucaz. De atunci, aflase numai prin terțe persoane vești că, Slavă Domnului!trăiește și este bine. Nu de puține ori și mai ales când ghicea în spatele știrilor "machiate" că luptele nu se desfășurau tocmai fericit, privea lung în zațul întunecat al unei cafele băute cu gândul la el, chinuindu-se să deslușească o cât de mică certitudine legată de soarta lui. Înainte mereu se amuzase copios atunci când una sau alta dintre prietenele ei îi povestea cu ochi încrezători că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
așternută pe fundul sau pereții unei cești de cafea. Gâsculițe credule și stupiditate primitivă, concluzionase ea atunci scurt, dar permanenta așteptare încordată și coșmarul nopților nedormite au făcut uitate acele comentarii, acum căutând aproape zilnic răspunsuri în stratul gros de zaț la îngrijorările ei. Era teafăr? Fusese cumva rănit? Căzuse prizonier? Niciodată nu se gândise la moarte, aducea ghinion și atunci când i se părea că vede nenumărate cruci negre pe smalțul alb, își alunga spaima, spunându-și că poate nu învârtise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se taie. Numai în chiloți, își încropește un mic dejun. O roșie și câteva bucăți tari de brânză. Pe fundul unei cești din chiuvetă găsește resturile cafelei surogat băută ieri dimineață în grabă. E rece și fără gust, mai mult zaț, dar decât nimic e bună și așa. O înghite cu lăcomie și bea ultima picătură exact când sună telefonul. Lung, insistent. "O fi ajuns deja Smaranda?" Ridică receptorul. Recunoaște vocea lui moș Ilie. Pe măsură ce ascultă, o paloare excesivă se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bine în singurătate. Poate că n-ar fi trebuit să vin, îmi ziceam. Așteptându-i întoarcerea, mi-am mutat privirile asupra măsuței de răchită pe care se aflau câteva hârtii. Pusă peste ele, o ceașcă goală de cafea în care zațul se întărise îmi dădu de bănuit că Mama Mare a lăsat hârtiile afară în timpul nopții. Obișnuia să citească aici, în umbra spiralei și în aromele tari ale grădinii. Am extras cu mare grijă o pagină mai expusă și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În acea dimineață, În vreme ce eu scoteam primul țipăt la spitalul de femei, papou meu și-a pierdut abilitatea de a vorbi. După spusele Desdemonei, bunicul meu s-a prăbușit imediat după ce a Întors ceașca de cafea, ca să-și ghicească În zaț. Când a auzit vestea despre sexul meu, unchiul Pete a refuzat să accepte felicitări. Nu era nici o magie la mijloc. ― Pe deasupra, glumi el, tot meritul Îi aparține lui Milt. Desdemona se Înnegură. Se dovedise că fiul ei, născut În America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu susul În jos pe o farfurioară. Văd cum zațul se Încheagă Într-o formă și cum o durere Îi explodează În tâmplă și cum el cade la pământ.) Spermatozoidul Îmi izbește din nou capsula; și Îmi dau seama că nu mai pot să-l Împiedic. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
volei feminin... visam îndelung cam cum ar fi să mă trezesc peste noapte antrenor al braziliencelor... sau al cubanezelor... îmi plăceau cum țipă, cum se bat cu palmele peste fund când câștigă un punct... Degajau o bucurie curată, aerisită, fără zaț sexual. Partidele dintre asiatice mă pasionau... aveau culoare, spectacolul depășea orice imaginație... mingile luau traiectorii incredibile... coreencele, japonezele, thailandezele, în fulgerătoare detente crăcite cu patos, executau un balet modern, de-o grație complicată, îmbinând forța delicată cu imprevizibilul bombat al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
ai cărei pereți de sticlă răsuceau din nou lumina lămpilor către interior, așa încît ardeau ca niște stele în bălțile galbene ale geamurilor, mă gândeam la tine, Victor, ghemuit acolo-n oglindă, în cămara ta, în debaraua aceea înspăimîntătoare, în zațul acela nocturn, și-mi închipuiam cum, în noaptea fără limite, în baia țărănească a lui Svidrigailov, se desprind din pielea ta 59 valuri-valuri de abur negru îndesind noaptea și enigma. Tu chircit acolo, tu cu mâinile la tâmple și urlând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mira pe nimeni să afle, în curând, că respectivul „agent zero-zero-șese!, poartă-n casă“ era și absolvent de facultate. Sau că, măcar, făcea una, „la particulară“; doar avem suficiente exemple de iluștri ’telectuali cu doctorate date-n șeptic și-n zațul de cafea. Analfabetismul zguduitor al bietului milițist este totuși inofensiv. Nimeni nu ajunge să dea la televizor sau să strecoare, într-o carte din bibliotecă, noile manuscrise de la Marea Moartă a limbii române. |sta e, cum s-ar zice, analfabetismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de rnăr și un ou preistoric, pe goblenurile naive de pe pereți. Ai tăcut și brusc lucrurile au profitat de slăbiciunea asta a ta ca să se repeadă la noi, ca să ne bage degetele în ochi. Mă întind, mă simt plin de zaț. Ce naiba am căutat aici, mă întreb, în Dămăroaia ta, unde și-a înțărcat dracul copiii? Unde o să ajung cu prostia asta de legătură cu tine? La povestea ta n-am timp să mă gândesc acum, ceva din mine a înfulecat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe masa mea bucșită de hărți, și globuri terestre, și sextane, și busole de aur, tolonită-i cu supușenie și evlavie dulce. Cafeaua fierbinte, nealintată de zahăr sau lapte, îmbibată cu mirodenii afrodiziace, izbește statornic în malul ceștii de teracotă. Iar zațul e hărăzit, mai ales dânsul!, hranei de dimineață. Dar mâna mea întârzie slabă, nedumerită-i de mușchii ei ofiliți. Primele trei degete nu se încumetă să-și strângă, neghioabă, puterea la treaba de caligraf. Unghia îmi leșina, palidă, la capătul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
spargă din cauza inimii ce o aude bătînd acolo. Lasă receptorul la loc, se ridică din fotoliu și începe să se plimbe. Vrea să deschidă televizorul, dar rămîne locului, privind cu ochii măriți paharul pus lîngă antena de cameră, cu puțin zaț în el și cu o urmă distinctă de ruj pe margine. Îl ia, deschide fereastra și-l aruncă spre valurile de zăpadă din spatele hotelului, apoi merge în baie și se spală îndelung pe mîini. Vede telefonul așezat lîngă fotoliu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
divorțul lor, iar el credea că discută despre bunătățile cuvenite lui la prânz. Ai văzut și dumneata, Belbo, dumneata ai aruncat Într-o doară chestia aia cu afacerea templieră, și el imediat, OK, și templierii, și Cabala, și lotusul, și zațul de cafea. Sunt omnivori. Omnivori. Ai văzut ce față are Bramanti: de rozător. Un public imens, despărțit În două mari categorii, deja le văd defilându-mi prin fața ochilor și sunt legiune. In primis, ăia care scriu așa ceva, iar Manuzio Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu geam triplu de sigurață erau sparte, iar ploaia și vântul năvăleau prin aceste găuri largi. Hicks intră într-un birou pentru a lua o gogoașă incepută pusă pe o masă, lângă o ceașcă plină ochi cu apă de ploaie. Zaț de cafea prin băltoace. Oamenii lui Apone răscoleau sistematic nivelul inferior, câte doi, dar reacționând ca unul. Nu era mare lucru de văzut. Hudson, care mergea alături de Vasquez, își ridică privirea de pe deteetor pentru a cerceta o pată, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de Dominic, care zăcea la picioarele mele, de masa pe care o răsturnase el în cădere, de vesela de pe ea care era spartă pe jos, cu mirosul de cafea în jurul nostru din cauza cafetierei zdrobite și cioburi de sticlă amestecate cu zaț de cafea aruncate pe podea. Apoi a văzut-o pe Belinda, care stătea înghețată lângă peretele depărtat. Ochii lui au revenit din nou asupra mea, neîncrezători. —M-ai îngrijorat, a spus pur și simplu. Știam că te duci să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
calendarul bisericesc, ca și cum lunile, coloanele înalte, sfinte, doldora de cuvioși și cuvioase, da, ca și cum săptămânile s-ar petrece într-o secundă sub piciorușele lor fine, lipicioase, rapide... Atunci e momentul potrivit pentru citit Baudelaire. Desigur, în Pléiade! Mănânci cu poftă zațul cu grunji mari, folosind un creion chimic drept linguriță, nemaiținând seama de arsurile ce-ți rășpăluiesc stomacul cu un glaspapir apăsat peste mucoasa fragedă... Și visezi, pierdut în viața altuia, tânjești, în devălmășie, înfiorat de o groază parfumată exotic, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase de atâtea ori să-și lase în altă parte mașina. Era inutil să mai insiste, el n-o va înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiatul acesta al meu? Niciodată n-o să scap de ideea că-i sunt mamă și trebuie să-i port de grijă? Va aduna de pe covor cioburile ceșcuței de cafea, le va depune pe tava de inox. Se va șterge de zaț frecându-și palma una de alta. Doamne, Dumnezeule, va spune, n-aș fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va strânge mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-o interesa era cofeina, nu soarta. După ce Armanoush și-a terminat cafeaua, farfurioara a fost așezată deasupra ceștii, ținută strâns și rotită astfel Încât să descrie trei cercuri orizontale; apoi ceașca a fost Întoarsă cu fundul În sus deasupra farfuriei, iar zațul lăsat să se scurgă Încet, alcătuind tot felul de desene. După aproape douăzeci de minute, când fundul ceștii s-a răcit, aceasta a fost Întoarsă și mătușa Banu a Început să citească desenele, rotindu-și privirea În sensul acelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e ascuns În spatele unui văl?... Ceva ca un văl. Inima lui Armanoush a Încetat o clipă să bată. — Poate să fie ecranul unui calculator? a Întrebat poznaș Asya pe când Sultan al Cincilea Îi sărea În poală. — Nu văd calculatoare În zațul de cafea, a protestat mătușa Banu. Nu-i plăcea să Încorporeze tehnologia În universul său spiritual. Mătușa Banu a făcut o pauză solemnă, a Întors puțin farfuria și apoi a făcut o altă pauză. Acum chipul ei părea tulburat. — Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o țigară devenea imediat mult mai important decît continuarea unei discuții despre sofiști sau despre abilitatea cu care anaxagora demonstra că inteligența era cauza universului. Dacă Paul cerea o țigară, cu vocea lui unică, timbrată, extrem de plăcută auzului în ciuda unui zaț de autoritarism, dacă Paul cerea, deci, o țigară, el trebuia servit numaidecît întrucît era onorată astfel o minune a naturii. Și cum eu eram alături de Paul, nedespărțit de el, evident că beneficiam la rîndul meu de atenția îndreptată în direcția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prima dimineață care m-am dedicat la letere a fost canci, pencă, năucit dă toate șozuroaiele alea cu pedanterii, mandea citeam și răsciteam, fără să mă prind dă cele mai bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă din plineală, da a doua zi dâmineața l-am surprizuit cu totu pă nou pretenar, că am defilat pă peron c-un creon care avusesem grijă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ales membru corespondent al Academiei de Științe din Belgrad. 1989 - primește premiul „Bruno Schulz“. La 15 octombrie Danilo Kiš moare la Paris după o lungă suferință este Înmormîntat În orașul Belgrad. Opera postumă: Viața, literatura (Život, literatura), Svjetlost, Sarajevo, 1990; Zațul amar al experienței (Gorki talog iskustva), BIGZ, SKZ, Narodna knjga, Belgrad, 1990; Poezii și tălmăciri (Pesme i prepevi), Prosveta, 1992; Lăuta și cicatricea (Lauta i ožiljci), BIGZ, Belgrad, 1994. Creația lui Danilo Kiš a fost tradusă În peste douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămîne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, cînd apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]