3,296 matches
-
Apoi a plecat. știu asta, dar nu mi-o aduc aminte. Erați foarte apropiați, nu-i așa? Adam a Încuviințat. Nu știa cum de știa, pur și simplu așa era. — Sunt așa de furios când nu-mi amintesc nimic. În zadar Încerc să mi-l aduc aminte. Nu pot să mă sufăr, sunt neputincios. Nu-i adevărat, a spus Din luându-l pe după umeri. Se În tâm plă adesea, e chiar firesc. Trebuie că ceva ți-a produs o emoție violentă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se năruie: acesta e profilul personajului Doinei Popa: "Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vînt, purtată de colo-colo de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea". Lumea care trăiește din poze e una pe care o guvernează tema căutării; ochiul deschis către sine al femeii "spre cincizeci de ani", din dorința de a se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc de frunte. Insistă, puse o ploaie de întrebări, voi să ajungă din aproape în aproape, prin eliminare, la adevărul mult dorit. Dar cei doi erau maeștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până și umorul. În timpul orelor, atunci când năvălea către poartă, cu vigoare, cu precizie, simțind cum duduie sub pașii lui dușumeaua, trântind și prinzând ritmic mingea, devenită un ritm interior, când năvălea, imparabil, ca un bolid, anemicii lui de elevi în zadar încercau să-l oprească, el auzea glasul tribunelor de odinioară încurajându-l, o bandă de magnetofon înregistrată cu paraziți, fragmentată pe alocuri, își lua avânt și mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță teribilă. Portarul se ferea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știa, știa sigur că privirea ei minte, că figura ei pierită nu era decât un joc oarecare. Ea știa acum sigur că Elena nu mai este Elena, în imaginația ei o vedea sfredelită la pântec ca de un burghiu, în zadar încerca să se ascundă, să trișeze, în zadar juca teatru. Câtă fățărnicie! După masa de prânz se mai învioră atmosfera. Tatăl îl întrebă pe Ștefan dacă are salariu mare și dacă, așa în general era convins că poate întreține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
figura ei pierită nu era decât un joc oarecare. Ea știa acum sigur că Elena nu mai este Elena, în imaginația ei o vedea sfredelită la pântec ca de un burghiu, în zadar încerca să se ascundă, să trișeze, în zadar juca teatru. Câtă fățărnicie! După masa de prânz se mai învioră atmosfera. Tatăl îl întrebă pe Ștefan dacă are salariu mare și dacă, așa în general era convins că poate întreține o familie. Salariul nu-i prea grozav dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută a Carminei, zâmbi trist, îndurerată. Mai târziu, pășind repede de-a lungul trotuarului, Carmina simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-se în ochii partenerei că are aceeași înfățișare, că nu-i nimic ieșit din comun în toată întâmplarea și doar în răstimpuri, imaginea sa reflectată în oglinda minții s-ar suprapune inexact peste imaginea din față și ar încerca în zadar s-o întoarcă pe toate părțile dorind să regăsească tiparul și, dintr-odată, conștientă de importanța momentului ar sălta pieptul ceva mai înainte și și-ar concentra toată atenția pentru a răspunde cât mai inteligent, ca să iasă cu fruntea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori ea merita mai mult, cu mult mai mult și trebuia să aibă! Degeaba își imagina Sidonia că amorul fizic între cei doi poate fi un factor important, ce ar duce în cele din urmă la legalizarea unei legături, în zadar încerca să popularizeze pe ici pe acolo relațiile intime dintre Ovidiu și Larisa. Degeaba juca rolul unei persoane sensibile, turbând de îngrijorare la gândul posibilelor urmări, armele ei erau așa de perimate, de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără chef Carmina, stai liniștit că n-am reușit s-o descopăr. Poate am prins doar izul, îi mărturisi ea cu voce înceată, imboldul de a răscoli mai departe, de a nu lăsa să treacă o zi după alta în zadar. N-ar fi vrut ca el să-i reamintească despre înțelegerea dintre ea și Fana și n-ar fi vrut să folosească tonul acela malițios. Și asta îți este suficient? Ești acum mulțumită? Nu știu dacă sunt mulțumită, aș recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zâmbi către ea, către interiorul ei cu milă. Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vânt, purtată de colo-colo, de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am nici o cale a mea. Își aminti că afară e toamnă, că zăcea pe jos noian de frunze, duse de vânt din loc în loc, îngrămădite într-un colț sau fixate pe plasa de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aglomerări umane și intra în alertă, îl căuta în mulțime, poate se afla și el acolo și n-o observase, i-ar fi ieșit în cale și i-ar fi spus: uite sunt și eu aici, singură, tot singură, în zadar îmi reproșezi atâtea, Ovidiu, în zadar. Alteori i se părea că-l recunoaște pe stradă, grăbea pasul și pornea în urmărirea bărbatului ce semăna cu Ovidiu, la început observa piese vestimentare ce-i erau necunoscute, dar nu se putea ghida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl căuta în mulțime, poate se afla și el acolo și n-o observase, i-ar fi ieșit în cale și i-ar fi spus: uite sunt și eu aici, singură, tot singură, în zadar îmi reproșezi atâtea, Ovidiu, în zadar. Alteori i se părea că-l recunoaște pe stradă, grăbea pasul și pornea în urmărirea bărbatului ce semăna cu Ovidiu, la început observa piese vestimentare ce-i erau necunoscute, dar nu se putea ghida după acest amănunt, Ovidiu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
credeam posesoarea unui sublim sentiment de iubire, unic în felul lui. Dar a trebuit să mă trezesc și să văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate străduințele lui Ovidiu de a potoli lucrurile. De la palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frământ ca pe jar, gândindu-mă că astăzi n-am făcut nici o faptă demnă de vârsta mea. Deplin mulțumită, mă consolez totuși cu gândul c-am ajutat-o pe mama, dar nu mi se pare destul. Acest timp pierdut în zadar, această zi în care n-am făcut nimic, mă nemulțumește. La fel cum a spus și poetul: ,,Cât timp tu n-ai făcut nimic, o dată Pământul s-a-nvârtit odată Și doară nu-i atât de mic Și a dus în spate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plantă nu par să fie diferite ca lungime; totuși, albina comună poate plantă cu ușurință nectarul plantă din Trifolium incarnatum, dar nu și din Trifolium plantă pratense, vizitat numai plantă plantă; plantă plantă întregi de plantă plantă plantă plantă în zadar plantă plantă abundentă de plantă plantă plantă. plantă plantă plantă foarte mult plantă; plantă plantă plantă plantă plantă. Pe plantă plantă plantă, plantă plantă plantă plantă acestui plantă plantă în mod absolut plantă plantă plantă florile, dacă plantă plantă plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit prietenul, căruia i-a înșelat cândva așteptările. Povestea lui mi-a relatat-o într-o noapte caldă cu lună plină, când ne plimbam împreună pe ulițele rezervației. În zadar își caută și azi prietenul, ca să-i poată explica de ce nu s-a putut ține de cuvânt. Să înțeleg că prietenul tău a murit din cauza asta? Tocmai asta e! Nu l-am putut găsi nici în lumea asta, nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al zăpezii. "El-ul" Prezența Lui o simt tot mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și, în absența mea, se pare că se petreceau chiar lângă mine lucruri de care nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reflexul să-l închid. Scuturai bărbatul. -Domnule! Domnule! Îl întorsei pe spate. Avea gura întredeschisă și un aer uluit. Îl lovii peste obraji. Nicio reacție. Mă dusei să aduc un pahar de apă, încercai să-l fac să bea, în zadar. Îi turnai restul de lichid peste față. Nu reacționă nici la asta. Pipăii pulsul individului și avui confirmarea a ceea ce știam deja. După ce cunoști că cineva e mort? Nu sunt medic, dar de fiecare dată când m-am aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
podea: or picioarele nu privesc. Asta le permite să le arăți vecinilor că porți pantofi frumoși chiar și atunci când te afli acasă. O vilă comportă o grădină, dacă se pot numi grădini aceste întinderi verde-măr în care ai căuta în zadar un copac demn de acest nume - „mai cu seamă fără copaci mari, pentru că mănâncă lumina”, spune burgheza. Da, pentru că vila conține înainte de toate o burgheză, având în vedere că nimeni altcineva nu vrea să locuiască acolo. Exclusei din start posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-l felicit călduros. -Credeți că ar fi posibil să le servim condamnaților aceste meniuri realizate de maeștri bucătari? -M-am gândit la asta, zise el. Din nefericire lucrul acesta este interzis de autoritățile penitenciare americane. -Prin urmare, nu se pregătesc în zadar aceste feluri de mâncare? -Nu. Este unul dintre rolurile artei: să facă dreptate celor care au fost privați de ea. Acești restauratori își merită pe deplin titlul: ei restaurează umanitatea celor executați. M-am dus să consult cartea de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sînt pline ochi de muncitori, se circulă și pe scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simți nevoia să-și facă curaj în timp ce își lipea palmele de metalul rece al ușii. Împinse scurt, și din două mișcări se văzu în casa scărilor, orbecăind prin întuneric, pipăind de-a lungul și de-a latul pereților căutînd în zadar întrerupătorul. Îți pierzi timpul cu fleacuri, își spuse, dîndu-se repede bătut, hotărîndu-se s-o ia cît mai repede pe scări în sus pe bîjbîite. O să pierzi ceva mai mult timp, dar în felul ăsta ești mai în siguranță, se gîndi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă unul de celălalt rostogolindu-i de pe o parte pe alta, gîndindu-se că așa o să-i fie mai ușor să-i urnească, însă după primele încercări fu nevoit să se dea bătut. Reuși însă pînă la urmă să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
niște cîini fără nici o deosebire. Singurii care au scăpat cu viață după atac au fost cei care au avut îndeajuns prezență de spirit să se întindă pe platformă, însă pînă la urmă s-a dovedit că totul a fost în zadar și n-a făcut decît să le prelungească cu puțin agonia. Imediat după ce a încetat focul general, soldații aflați în dispozitivele de apărare ale Aeroportului i-au încercuit pe supraviețuitorii în majoritate răniți și plini de sînge, și făcînd un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]