1,029 matches
-
apucase încheietura cu amândouă mâinile și l-am lovit cu capul de scânduri. Nu l-a durut cred prea tare, pentru că lemnul era mâncat și aproape moale, însă mi-a dat drumul și mi-a spus aproape râzând, „Nu face zarvă.“ S-a dat mai încolo. M-am ridicat în capul oaselor și m-am gândit că poate dacă nu mă mișc o să creadă că totuși nu mi-e antipatic. De fapt mă aștepta și a început să vorbească, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe lista activă de îndrăgostiți și chiar dacă nu mai ardea în inima mea nici măcar sentimentul pe care-l nutrisem pentru Esther Fenchel. Recunoșteam chipul lui ca al unui om care n-avea dreptate. Mă gândeam că e prea înconjurat de zarva vieții ca să ia decizia potrivită. Mai mult, cărțile pe care le tot citeam - am văzut că Simon era conștient de contribuția lor la dezaprobarea mea și ochiul lui le marca drept dușmani, și că în privire avea și un strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
legate de acest loc unde plutisem în derivă. Am început să respir mai normal și m-am calmat. Când a explodat zgomotul miezului nopții, claxoanele, sirenele, trompetele, toată acea sărbătorire, am auzit totul de departe, căci ferestrele erau închise, iar zarva din creșă a continuat în același ritm. Cam pe la unu dimineața, trează îndeajuns ca să mă audă mișcându-mă lângă ea, Mimi mi-a șoptit: Ce faci aici? Păi nu am un loc anume în care să mă duc. Știa unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în timp ce concepea Noua Atlantidă. Dar jos la zócalo automatele cântau toată ziua „Salud Dinero“ sau „Jalisco“, și era un vacarm cumplit, bocăneala rapidă și duală a mariachilor și dondăiala scripcarului fonfăit și orb care scârțâia din arcuș ca nebunul, plus zarva făcută de motoarele și claxoanele autobuzelor, și tot acest amestec constituia albia dizarmoniilor mele. Așa că cel mai adesea mă simțeam confuz și înconjurat de pericole ce erau la fel de cumplite precum cerul și de priveliștile montane, extraordinare în timp ce se închipuiau în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lupii sau porcii sălbatici sau chiar iguanele gigant sau cerbii n-ar fi fost observați în oraș dacă ar fi coborât să se adăpostească acolo din munți. Un praf lucitor plutea peste tot și albea nopțile. Hotelurile și magazinele doreau zarvă așa că plăteau pentru muzici și pentru focurile de armă și pentru dangătele de clopot, dar oricum nu le-ar fi ajuns banii pentru a menține la nesfârșit aceste fieste, așa că energia pentru ele probabil că venea din această antică adorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aceea de străini. Așa că a stat lipită de mine toată noaptea, iar în răcoarea de crevetă a zorilor, când lumina rozalie a mării zvârcolinde ne-a învăluit, mi-a adus aminte foarte puternic de Stella. Scularea s-a făcut în zarva spaniolă a punții ude și în acest altfel de soare al unor zori fumurii și albe și în această liniște muntoasă de curte a docurilor, asemeni unei tăceri ce urmează imediat după un accident de mașniă, și în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de cățel, eu știu să citesc!... Piki: Atunci, după Coco să ne dea scrisoarea. (începe o fugăreală prin toată casa, cu momente amuzante: în clipa când Coco, pe covor, era să fie prins de cei doi, zboară, de unde strigă „Bau!” Zarva se reia și crește în intensitate; intră Gigel care nu este observat; după câteva clipe intervine) Gigel: Stop!Stop! Ce-i hărmălaia asta, că speriem vecinii... Coco (cu scrisoarea în cioc, i-o dă lui Gigel): Mama, tata... Miki: Uite
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
brațe și ies în timp ce Miki cântă : Cu cântec înainte MIAU ! Ce-ntâmplare! În pădure/ Puișorii să mi-i fure/ Doi tâlhari s-au infiltrat/ Și în curte au intrat/ Puișorii i-au furat/ Pe Moțat l-au îmbătat/ În pădure zarvă mare/ Fapta asta e teroare/ Animale, păsări toate/ Adunați-vă surate! pleacă în pădure) Tabloul VII Prin pădure, pe o cărare, Ana și Raluca, cu arma de vânătoare a pădurarului în poziție de tragere. Miki merge înaintea lor Miki (miroase
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
muzică ușoară din Irving Berlin și Harold Arlen și Jerome Kern și alții de același calibru. Cum așa, de ce să nu cânte copiii lieduri de Schubert în loc de asemenea „porcării“? Așa încât s-a dus la directorul școlii și a făcut mare zarvă pe chestia asta. Directorul a fost impresionat de argumentele unei personalități atât de distinse și a hotărât să o ia la refec pe profesoara de muzică, o doamnă în vârstă. Marele iubitor de muzică clasică a plecat de la școală extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atunci s-a întâmplat. Nu mai mâncasem de vreo două zile... și nu mă mai luaseră acasă... la ce bun să se obosească?! În noaptea aceea, fusese tare frig... stăteam cu ochii închiși... era prea greu să-i mai deschid... zarva dimineții abia mai ajungea la mine... ca un zumzet... Deodată, mi s-a făcut cald, cald în inimă... Așa o fi când mori, mi-am zis, fiindcă atunci ți se iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
drumul, până când nu-L caută pe Domnul. Fiindcă El e Calea, Adevărul și Viața. Adică, Iubirea. Nu Mă Uita Se lăsase seara. Una câte una, se aprindeau pe boltă stelele și în ferestre luminile. Oamenii se întorceau acasă. Chiar și zarva copiilor se domolea. Ai fi spus că noaptea cobora în liniște, acolo, la poalele muntelui mai ales că răcoarea asfințitului lunecase în vale încărcată de miros de brad, de ape, de fum. Acum muntele respira, iar ceața atârna în nouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
soare (de aceea petalele lui sunt atât de parfumate și catifelate). Da, dar toată lumea știe că pe florile mele a întins Maica Domnului scutecele Lui Iisus ! De aceea parfumul meu e așa de prețuit", spuse rozmarinul. Când, într-un târziu, zarva se mai potoli (fiindcă ieșise Luna), în lumina argintie toate florile au văzut pe tufișul de salcâm picături mari de rouă, care lunecau ca niște lacrimi mari, tăcute, pe pământ. Și se făcu tăcere. "Din ramurile mele s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aduc!...), se bucură dar pustiul rămâne... Ca și când asta n-ar fi bucurie... Îi venea să plângă de ciudă ! Numai ei i se putea întâmpla așa ceva ! E Ajunul Crăciunului, toți s-au dus la colindat auzi-i cum râd și ce zarvă fac și nici măcar nu s-a întunecat bine ! Darămite când o să se facă noapte de-a binelea !... Numai pe ea n-au vrut s-o ia la colindat! În fond, ce mare scofală să cânte niște cântece pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
oraș, gîndind că va trebui să treacă mai întîi pe la autogară, poate o fi ajuns cursa rapidă, să-și ia geamantanele. Vlad se învîrte înfrigurat pe peron. Vrea să intre la șeful autogării, să întrebe, dar se teme că, în zarva din biroul acestuia, intrarea lui ar spori scandalul. Privește spre brazii de peste drum și nu-i vine să creadă că zăpada a crescut atît de mult încît, ici-colo, adevărați munți albi acoperă gardurile, iar casele joase, de lîngă gară, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cățelușa, jenată de prezența celor din jur, în ochii cărora vede numai reproș pentru grija ce o poate purta acestui animal. Odată, în Iași, stînd la coadă la carne, a cerut o bucățică mai macră, pentru cățel. A ieșit o zarvă de parcă ar fi spus cine știe ce măscari. "Noi abia reușim să găsim carne pentru copii și dumneata..." "Un copil, de la leagăn, nu ești în stare să ei." "O fi cîine-lup, i-o fi ținînd de urît..." A plecat în fugă, cutremurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
multe ale amănunte, Darie XE "Darie, Constantin (căpitan)" a mințit. Evrei care s-au salvat din curte În urma „trierii” și au primit un petec de hârtie pe care era scris cuvântul „liber”, având ștampila Comandamentului Poliției 163, au ținut minte zarva din jurul mesei și loviturile, dar n-au văzut nici un registru. Controlul actelor s-a făcut doar la cei care le mai aveau, deoarece la intrarea În curte gărzile de bătăuși confiscau și aruncau actele pe caldarâm, În timp ce percheziționau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nu e gratuită; ea se corelează cu povestirea noastră, constituind un stadiu anticipativ al acelei nesănătoase stări de spirit în care a avut loc „isprava“ lui George McCaffrey și care, în alte împrejurări, poate că n-ar fi stârnit atâta zarvă. Incidentul spargerii colecției de sticlărie romană, care se petrecuse cu mai bine de un an înainte soldându-se cu pierderea slujbei lui George - deși nu imediat, din cauza întârzierilor birocratice - atrăsese în mai mică măsură atenția publică, în parte pentru că foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să încerci, orice speculație e lipsită de noimă. Desigur, nu vei pomeni nimănui despre această conversație. Și când o vei cunoaște, fii cât se poate de discret. Asta nu e o escapadă. Nu trebuie să se facă nici un fel de zarvă, nimic public. Dar lumea va ști că am cunoscut-o... Nu e nici o nevoie ca povestea să ajungă subiect de bârfă publică. Doresc cea mai mare discreție. Papucul e o reședință izolată. Fraza declanșa imaginația lui Tom. Bine, dar... Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
direcție a bandei de zurbagii, visul lui Alex s-a adeverit. Stătea și bea de una singură (în ultima vreme începuse să se dedea la beții solitare și în două rânduri fusese văzută singură la barul de la Hotel Royal). Auzi zarvă, se uită pe geamul bovindoului din salon și văzu grădina Belmont invadată de oameni necunoscuți și de lumini mișcătoare. Ce se întâmplă aici? îl întrebă Diane pe părintele Bernard când ajunseră la poarta din spate a grădinii, de pe Forum Way
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl lipsea de câtăva vreme și Hattie era extrem de îngrijorată. Stătea în camera de zi, dar cu ușa întredeschisă ca s-o audă pe Pearl când avea să strige. Se simțea îngrozită și insultată de mulțimea de afară a cărei zarvă nu părea deloc să se diminueze. Totodată, era profund rănită și înfuriată de josnica trădare a lui Tom. Totul era atât de urât, definitiv compromis. Îi părea rău că o lăsase pe Pearl să iasă ca să-l caute; asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anunțuri, unul În numele colegilor de la spital, iar celălalt din partea vecinilor de bloc, care deplîngeau dispariția fulgerătoare a dispărutei, se refereau pe scurt la calitățile ei sufletești și concluzionau În deplin acord că a fost un om deosebit. Așa Încît toată zarva provocată de moartea tragică a fostei doamne Agneta s-a stins ca la un semn. Trupul ei neînsuflețit a fost Îngropat Într-un deplin anonimat, În cursul unei ceremonii discrete, la care au participat doar cîțiva dintre vecinii de bloc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum ar fi fost obișnuiți cu tot ce se Întâmpla În jurul lor și nimic nu li s-ar fi părut nefiresc. Directorul, și el puțin buimăcit de acea zarvă, Încheiase, tot ca și cum lucrurile n-ar fi fost altfel decât oarecare: „Tovarășul veterinar va continua mai târziu cu partea a doua a intervenției. În ordine, doi câte doi, poftiți spre ieșire”. Ajunși afară, Baronu strigase: „Erau beți morți, tovarășu’!”. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pace. Nu ataca nimeni. Numai din când În când artileriile slobozeau câte un obuz care cădea În câmp, aiurea, acolo unde nu putea atinge pe nimeni. Și iată că, Într-o zi la amiază, Între linii Începuse să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui, În semeția de cap al meșteșugitelor tranzacții comerciale, i se părea că târguiala pe tarabă Încetase să mai fie la Înălțimea importantei sale staturi, așa că Îi trimitea pe alții. Acum, Însă, Îl apucase un dor de om bătrân de zarvă, de miros de varză murată, tarhon, pătrunjel și mărar, caise, piersici, usturoi, castraveți, de asfaltul veșnic ud, de grătarul care răspândea fum gros de cârnați fripți, de vrăbiile care cuibăreau și se gâlceveau zgomotos sub acoperișul pieței. De cu seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În acel furnicar amețitor. Câte unii se izbeau de el și-i ziceau să se dea din drum. Când tocmai se pregătea să se aplece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]