990 matches
-
să-i dau de lucru: Zău! Să nu se plictisească, din silabe, dulci poeme, viața să îmi construiasă. Dar el nu și nu și nu, umblă despletit nebunul, zice că l-am renegat, urlă, strigă-n gura mare, face mare zarvă-n cap. Parcă nu ar fi destul, când mintea-mi scârție rău, peste ochi se-adună ceață, vine-n minte gând nătâng: Scoală-te! E dimineață! Of! Și am atâtă treabă! Nu știu cum să mai răzbesc, noian de gânduri mă frământă
....SĂ MAI ŞI ZÂMBIM! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357817_a_359146]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > REPORTAJ SENTIMENTAL Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 350 din 16 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului ACASĂ LA ASOCIAȚIA „PARASCHIVA” Într-o vineri de decembrie, când soarele se apropia de mijlocul zilei, iar zarva satului se împrăștiase prin gospodării, lăsând ulițele să se pregătească de vecernie, am intrat pe poarta Centrului de zi „Paraschiva” din Retevoieștii Argeșului, purtând în gând mirarea că, într-o vreme cu mult haos existențial, cineva încă mai trudește cu
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
îl vor acorda. Bastonul, semn distinctiv al mareșalului, ... XXXI. REPORTAJ SENTIMENTAL, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 350 din 16 decembrie 2011. ACASĂ LA ASOCIAȚIA „PARASCHIVA” Într-o vineri de decembrie, când soarele se apropia de mijlocul zilei, iar zarva satului se împrăștiase prin gospodării, lăsând ulițele să se pregătească de vecernie, am intrat pe poarta Centrului de zi „Paraschiva” din Retevoieștii Argeșului, purtând în gând mirarea că, într-o vreme cu mult haos existențial, cineva încă mai trudește cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
menită a ajuta acești tineri să se dezvolte cognitiv, psihomotric, afectiv și moral în vederea integrării lor în comunitate și în ... Citește mai mult ACASĂ LA ASOCIAȚIA „PARASCHIVA”Într-o vineri de decembrie, când soarele se apropia de mijlocul zilei, iar zarva satului se împrăștiase prin gospodării, lăsând ulițele să se pregătească de vecernie, am intrat pe poarta Centrului de zi „Paraschiva” din Retevoieștii Argeșului, purtând în gând mirarea că, într-o vreme cu mult haos existențial, cineva încă mai trudește cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Arvuniți la nunta verii, rătăciți printre chitare Se-ntrebau de-o fi paraua ce-or primi, un pic mai mare. Căci scazuse mult, sărmana, de când dincolo de sat Orătănii, gâze, toate, pe stăpân s-au supărat Și-au plecat cu toată zarva, n-au mai vrut, cu toți, să stea Și-au făcut comunitate, colo-n jos, lângă derea. Satul a rămas cam gol de atunci și-i jale mare, Liniștea îți intră-n ochi și lovește în picioare, Nu-ți mai
UITE-AŞA , ÎN VÂRF DE ŞURĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358031_a_359360]
-
concret această Sărbătoare? Să ne imaginăm că retrăim o pagină de istorie pe viu. O zi normală de lucru, o dimineață aparent oarecare. Brusc bat clopotele, sună trâmbițele iar vestitorii aleargă pe străzi, dând alarma în gura mare. Vin pirații! Zarvă mare, tămbălău! Pe măsură ce se apropie bărcile „maurilor”, grupurile de „creștini” îmbracă armurile și ies în întâmpinarea dușmanului. Pe fundalul asurzitor al armelor de foc, în nori de fum și miros pătrunzător de praf de pușcă, lupta se dă cot la
PARADA CA LA RIO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357655_a_358984]
-
niciun pericol, sunt doar strop de amintire! Și zbură cu mii de fluturi peste jocu-amețitor Dovedind că niciodată n-o să stea în preajma lor; O atrase ticăitul unui ceas dintr-un refren Dar închise-ndată ochii...n-avea gânduri de catren. Zarvă mare, tropot iute, cadențau cu toți în cor, Numai ceasul de pe munte fluiera încetișor; Ca un susur de legendă brațu-i se-ntindea în timp Căutând prin întuneric umbra unui anotimp. Vino, se-auzea prin lacrimi, vocea-i caldă de ruine
POVESTE DE-O SECUNDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358759_a_360088]
-
ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344598_a_345927]
-
Totuși, enunțul are un traseu curgător, o fluență ce se menține intactă pe întinderea întregului volum. Astfel, punctul pare să aibă, mai degrabă, rolul de a marca o scurtă pauză, umplută de tăcere, discursul, esențialmente discret, nesuportând surplusul de vorbe, zarva. Pe de altă parte, am spune că fragmentarea blocului epic are și scopul de a focaliza (și explicita) poziția autoarei față de propriul text. Maria Pongrácz nu se implică în nici un fel în povestirile sale. Ea rămâne un privitor distant și
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
nu o ironizase, chiar dacă înțelegea că suma restituită fusese, mai degrabă pedeapsa aplicată celui ce furase dându-se de gol. La scurt timp după aceea, întâmplarea a făcut, ca însăși mama ministrului de interne să fie la rândul ei, jefuită. Zarvă mare, televiziunile repetau ceas de ceas știrea ... în scurt timp, vajnica poliție își făcuse datoria și cei vinovați fuseseră prinși. Populația putea răsufla ușurată; se dovedea în sfârșit, existența acelor oameni ai legii capabili și incoruptibili - precum comisarul Cattani - care
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
chiar dacă i s-ar fi organizat o astfel de sărbătoare el nu s-ar fi simțit bine. Tot timpul de când se știa doar lua în calcul faptul că a împlinit un număr de ani și doar atât fără prea multă zarvă. Își făcea o trecere în revistă a trecutului său și spera ca următorul an să fie mai bun ca anii ce trecuseră și atât, nu aștepta nimic de la nimeni. Fu un timp în copilăria sa când așteptase cu bucurie ca
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
vreți Când voi aduceți doar sminteli Și prinși de alții cu momeli, Purtați otrava în peceți? Biserica e-a lui Iisus În care nu vă văd intrând Ci în afara porții stând Cu vorbe care le-ați mai spus Mai multă zarvă decât zestre Mereu tot mai săraci în rod Că simbriașii lui Irod Dansează pururi în căpestre Despre voi Apostolul a zis: Cine nu-i de-al nostru, pleacă La curți străine să petreacă Fiecare-n spate c-un abis Decât
VREMEA RĂTĂCIRILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359518_a_360847]
-
ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
De bucurie că-mi permite Accesul fără cotizații Devin cobai pentru senzații În colonia de termite Și trec prin filtre mari de ape Pe muchia a două lumi Hai spiridușule, adu-mi Aripi să trec peste atrape Prizonier la câtă zarvă În jurul meu se stinge lent M-adun în cercuri indolent Și mă fac mic precum o larvă Și dorm cu dușii până când Zăresc o floare de cais o rup. Și mă întorc din vis Ținând-o-n mână și plângând
REFUGIUL ÎN VIS de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360636_a_361965]
-
de tot, tocmai la capătul pâmântului. Soarele, Marele Astru, trezit și el mai devreme decât de obicei de hărmălaia iscată pe nepusă masă, se frecă la ochi somnoros. Curios, a trimis repede o rază, să vadă ce-i cu toată zarva aceea. Zâmbi îngăduitor; au sosit păsările călătoare. Șugubăț din fire, a mai trimes câteva raze, să gâdile nările timizilor ghiocei, ce și-au ițit capul deasupra omătului târziu, strănutând a veselie. Ca un făcut spânzul, potbalul, floarea paștelui, toporașii, panseluțele
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
pentru că apăruți de nicăieri, mii de fluturi gingași, îmbrăcați în cele mai frumoase haine de sărbătoare, aveau să ducă cămașa Primăverii, pregătind-o pentru serbare, ce natura toată o va da în cinstea ei. Păsările călătoare, s-au mai potolit; zarva a încetat, dar nu de tot căci, ici colo se mai zăreau câte o pupăză și un pițigoi, sau o turturică și un lăstun, certându-se pe câte un pai, bun pentru dres cuibul agățat pe o ramură de plop
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
consultația gratuită a copacilor, iar singura ei plată era câte un viermișor, ce-l găsea ici colo ascuns sub coaja lor. Bufnița cea înțeleaptă privea cu mulțumire și înțelegere, de pe o cracă groasă de stejar, la sosirea păsărilor călătoare și zarva iscată de acestea. Chirele, ciocârlanii, egretele, nagâții, cormoranii, stârcii, cocorii și bâtlanii stăteau la sfatul de obște, să-și împartă cum se cuvine teritoriul cuvenit fiecărei familii, în parte. Se mai isca câte o hărmălaie, din pricina vreunui nemulțumit, dar ciocul
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și amăgitoare iluzii. Când m-am trezit dimineața, am auzit zarvă mare pe drum. Am ieșit să văd ce se întâmplă. Nebunul din vis, călare pe măgarul lui Brăican, furat de la grădina de zarzavat, cu un toiag în mână, intra în sat, în Ierusalimul lui imaginar, urmat de o droaie de
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
robust, de netăgăduită originalitate, mistuit de frumusețea în care înflorește autenticitatea și profunzimea trăirii unor idei, a vieții și artei. „Am înflorit statuie” zice poetul, iar noi înșelegem că suntem în vecinătatea unui confrate care știe să se retragă din zarva lumii, pe care o percepe existențial, exprimând-o în adevărurile poeziei, cu exigențe care nu-l mulțumesc, cum e și firesc să se întâmple. Cele două secțiuni opționale ale cărții lui Sorin Solaris pun în evidență posibilitățile sale de a
EU VOI ALEGE CERUL de SORIN OLARIU în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359770_a_361099]
-
oraș românesc... Curat pe străzi, nu vezi gunoaie, nu vezi maidanezi. - Ce-o fi făcut cu ei primarul Chișinăului? - Încet, încet, fără mare tărăboi, i-a cam... - Unde o fi fost la ei isterizații iubitori de patrupede ? - Au făcut puțină zarvă și la ei, dar nimeni nu i-a băgat în seamă. După o vreme, s-au potolit. - La țară... ai fost? - Am fost. La rudele Mihaelei. Mi-au plăcut mâncărurile lor. Sunt în mare parte diferite de-ale noastre. Foarte
MESTECÂND ÎN CRATIŢĂ. FRAGMENT de NINA GONŢA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340288_a_341617]
-
o clipă de răgaz Din scripca lui abia mai cântă, Iară în plopii de la gară, Sub mielușeii albi de nori, Un cârd, agale, de cocori Se-ngână cu privighetori Făcându-i parcă de ocară; Însă aud osii de care Și zarvă mare peste vii ... Din mâini țesute-n flori de ii Coboară iz de razachii Spre ale teascului izvoare ... Dar, ce să mai întreb prorocii(!) Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă Pe Mărioara prin ogradă, Înnumărând, pusă pe sfadă
TOAMNA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340545_a_341874]
-
nici nu-mi pasă de orice ar fi putut să îmi dezvăluie scripturile. În ziua aceea, i-am cerut Tușii Biblia și am deschis-o, cu data propriei nașteri în gând. Cartea lui Iov: 7. El își bate joc de zarva orașelor; el nu aude strigătele niciunui stăpân. 8. El străbate munții, locul său de pășune, si umblă după orișice verdeața. Era vorba despre... măgar. Soarta omului e un itinerar printr-un labirint. Un itinerar pe care nu îl putem trasă
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
Poezie > Pamflet > COCOȘUL ȘI PUICA Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 586 din 08 august 2012 Toate Articolele Autorului C O C O Ș U L Ș I P U I C A În ogradă, la Costică, mare zarvă-ntre găini: Toate-s foarte supărate, căci cocoșu’ , în vecini, A binevoit, azinoapte, să petreacă... afurisitu'! I-a căzut cu tronc Puicuța lui nenea Dumitru... Că-i pestriță și-are creastă mititică, rozalie, Pieptu-i iese din rochiță, e-ndesată, durdulie
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
iese o limbă lungă. Preda lovește cu disperare. Ciocul acvilei rupe arma în două. În clipa următoare căpitanul este înfășurat de limba acesteia și purtat prin văzduh. Din gâtlejul vulturului ies croncănituri răgușite de tresar stâncile din apropiere. La asemenea zarvă întreaga suflare din cetate iese care mai de care cu ce apucă în mână. Dar oare cine se poate întrece cu forțele întunericului? Uriașa pasăre croncane cu aripile larg deschise planând pe deasupra turnurilor. În cele din urmă Preda reușește să
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
în gol. Își dădu seama că dacă alunecă se face praf de stâncile de la baza zidului. Ridică privirea și văzu că diavolul înaripat mai face un rotocol pe deasupra castelului, aruncând flăcări pe cioc, apoi dispare în negura munților. Jos este zarvă mare. Care mai de care alergă în toate părțile fără să știe pe ce să pună mâna ca să-și salveze căpitanul. Un oștean mai lucid strigă: - Aduceți scările și înnădiți-le! Să-l coborâm până nu se întoarce satana! Nu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]