1,365 matches
-
dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
materială existențială dintotdeauna a fost necesară supraviețuirii, trăirii omenirii, însă alunecarea în extrema acesteia și complacerea astfel fără ridicarea privirii înspre propria conștiință, suprem profesor, de veghe mereu asupra trezirii spiritului propriu la adevăr, a condus nu de puține oricătre zbaterea în cea mai joasă condiție posibilă a decăderii umane, pe când deschiderea către cea spirituală a avut o influență mereu pozitivă, contribuind la echilibrarea energiilor, la înălțarea sufletelor, a minților, către sfere ale gândirii și simțirii superioare, rezultatele fiind adeseori uimitoare
ÎNTRE MATERIE ŞI SPIRIT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383414_a_384743]
-
nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Profund glas al poeziei Poezie-n profund glas Rezonezi cu veșnicia, Doar pământul a rămas Să-ți asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biata frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am, Verde viu pierdut în val Să răsară-n pâine coaptă, Sus la stâna din Ardeal Fluierele-aud în șoaptă. Valer Popean,Târnăveni
PROFUND GLAS AL POEZIEI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383485_a_384814]
-
publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Profund glas al poeziei Poezie-n profund glas Rezonezi cu veșnicia, Doar pământul a rămas Să-ți asculte simfonia, Să asculte vers pierdut, Printre gândurile grele, Revărsat în timp trecut Peste zbaterile mele, Plânge dorule și plânge Biată frunză fără ram, Inima versul îmi frânge Verde viul nu-l mai am, Verde viu pierdut în val Să răsară-n pâine coapta, Sus la stana din Ardeal Fluierele-aud în șoaptă. Valer Popean,Târnăveni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
la stana din Ardeal Fluierele-aud în șoaptă. Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Profund glas al poezieiPoezie-n profund glasRezonezi cu veșnicia,Doar pământul a rămasSă-ți asculte simfonia,Să asculte vers pierdut,Printre gândurile grele,Revărsat în timp trecutPeste zbaterile mele,Plânge dorule și plângeBiata frunză fără ram,Inima versul îmi frângeVerde viul nu-l mai am,Verde viu pierdut în valSa răsară-n pâine coapta,Sus la stana din ArdealFluierele-aud în șoaptă.Valer Popean,Târnăveni... XXII. SPERANȚELE MAI MOR
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
își iau ofranda... George și-a revenit, Doamne, ce spaimă... ca și atunci când gardul curții venise peste el și Toma l-a scos de acolo...Un gard de lemn pe care se urcaseră o mulțime de băieți din cartier! O zbatere a destinului. Alta! Și au mai fost zbateri. * Peste ani, când absolvise o școală superioară și era șef de gară într-o localitate mică de fronieră, lângă Turnu-Severin, George a salvat-o pe Estela, supraviețuitoare la Auschwits, pe care o
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
ce spaimă... ca și atunci când gardul curții venise peste el și Toma l-a scos de acolo...Un gard de lemn pe care se urcaseră o mulțime de băieți din cartier! O zbatere a destinului. Alta! Și au mai fost zbateri. * Peste ani, când absolvise o școală superioară și era șef de gară într-o localitate mică de fronieră, lângă Turnu-Severin, George a salvat-o pe Estela, supraviețuitoare la Auschwits, pe care o găsise agonizând pe linii, la întoarcerea în țară
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
spunși învățați că timpul treceSă fiți elevi de nota.... Zece !!!... XIX. IN TAINICE SUSPINE.., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ,, Prea am pus tot ce-aveam în ele’’ Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot grele În tainice suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Prea am pus tot ce-aveam în ele’’ Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot grele În tainice suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ! Citește mai mult ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de ziși-un strop din zbaterile meleAtât cât nu te pot răni,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’Nu !nu
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
suspine mereu ne vom găsi Păstrează-n timp un pic de zi Și-un strop din zbaterile mele Atât cât nu te pot răni ! Citește mai mult ÎN TAINICE SUSPINE.. Păstrează-n timp un pic de ziși-un strop din zbaterile meleAtât cât nu te pot răni,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot greleîn tainice suspine mereu ne vom găsiPăstrează-n timp un pic de ziși
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
te pot răni,,Prea am pus tot ce-aveam în ele’’Nu !nu-ntoarce capul,ce să știi ! Și razele de aur sunt tot greleîn tainice suspine mereu ne vom găsiPăstrează-n timp un pic de ziși-un strop din zbaterile meleAtât cât nu te pot răni !... XX. SUNT..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015. SUNT..... Dedic aceste versuri tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Te-ascult și plec Sunt doar
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
România Literară, sub diferite pseudonime C.Tudor C.Tudoran V.Singieru Radu Lancieru dar s-a menținut în literatură pe filonul poeziei pentru copii și a tezelor proletare.A cultivat poezia de factură clasicistă, rondelul iar unicitatea sa debordantă este Zbaterea! Ca dicton! Referință Bibliografică: CICERONE TEODORESCU / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2232, Anul VII, 09 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CICERONE TEODORESCU de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382993_a_384322]
-
crunt și cade în oceane?”. Mărturisesc că este un tablou care îmi place foarte mult... îmi pătrunde în suflet, îl atinge.. - Da, se dezlănțuie acolo un uragan în care totul se întrepătrunde cu totul. Am vrut să fie multă forță, zbatere, un decor care să-i inducă cititorului impactul cu un moment de mare intensitate, ca un tumult care prevestește sfârșitul dar poartă în el și liniștea începutului. De fapt, un moment de graniță al vieții. - Ați avut vreodată sentimentul că
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
reținem, mai întâi, Omul esențial, reprezentat de Ioan (Celălalt Ioan). Protagonistul, victimă a unui accident cerebral, reface, lent, pe măsura și pe parcursul recuperării, un imens traseu filogenetic, de la întunericul și amnezia primordiale, la lumina zilei și a conștiinței. În această zbatere, în această călătorie, în bezna lăuntricității, își întâlnește omonimii, cel mai proeminent fiind Ioan Botezatorul. Este de-a dreptul uimitoarea capacitatea autorului de a evoca drumul scânteii de viață, a eului, de la sine spre sine. Iată și etimologia numelui Ioan
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
sau răsărite proaspăt în câmpul literaturii noastre contemporane este o mare binefacere. Vorbind despre scriitori și cărțile lor, vorbim despre cultură, subiect foarte important, deoarece cultura este cea care ne definește în lume. Adesea, cartea întreține o pace în belicoasele zbateri ale universului uman. Cultivă toleranța de ordin superior și înțelegerea rațiunii tuturor contondentelor și a firescului în necuprinsul firescului uman al fiecărui individ. Biblia spune ca „la început a fost cuvântul”. Arta cuvântului, literatura, poate fi considerată una din minunile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
Răpan le opune unele aproape pe măsură: cuvinte-mă minte-veșminte-morminte, iubirea-știrea-simțirea-firea, lună-nebună, translucide-ucide, întruna-străbuna. În Sonetul VI - Din cercul magic mușcă pătimirea -, trubadurul din zorii mileniului al treilea ne încredințează că așteaptă cu bucurie mântuirea, că este ,,sfiirea/ Ce ostoiește zbaterea zăludă’’, pentru ca, în final, să ceară imperios (deloc sfielnic!): ,,Privește-mă, Lumino, sunt divinul// Pe care-l tulbură demult Cuvântul/ Împurpurând cerescul și pământul:/ În numele Iubirii, ia-ți tainul!’’. Poza grandilocventă a poetului: ,,sunt divinul’’ se vrea, probabil, o excesivă
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
creștină autentică, cea care dă viață și forță duhovnicească pentru împlinirea interioară, dar și pentru mărturia exterioară a adevărului privind frumusețea și unicitatea trăirii în și cu Hristos.”[3] Așadar, nu este greu să îndreptățească și să justifice cineva neliniștile, zbaterile și frământările acelora care cunosc Ortodoxia (cum ar fi de pildă tinerii) prin experiența lor, pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ci și al ortodocșilor (mai cu seamă a lor, a tinerilor) în Europa, și nu numai în ea. Pentru că
ASCOR – Filiala Oradea, la douăzeci de ani de existenţă [Corola-blog/BlogPost/93045_a_94337]
-
trebuie să ai o anume chemare și o personalitate de o anume factură. Pe langă harul cu care este inzestrat, jurnalistului i se mai cere multă trudă, îi mai trebuie și o doză de îndrăzneală de a răzbi în belicoasele zbateri pe tăramul social, o enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri din înfruntări nedrepte, taria de a înghiți amarul unor limite, sau ale unor bariere nevăzute. Sunt cunoscute nenumarate situații când jurnaliștii s-au
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
se lăsau pe creștet, pe umeri și îi uguiau la ureche, iar el râdea, cu siguranță știind ce voiau să-i spună, și le răspundea țistuind din buzele țuguiate. Apoi se plimba cu ele, atârnate ciorchine pe brațele întinse, cu zbateri și fâlfâiri de aripi, neținând seama de crăpăturile din ce în ce mai largi ale pământului, ca și cum, în caz de pericol, urma să fie fără întârziere ridicat în văzduh. Dar într-o dimineață, abătându-se pe acolo, ca de obicei, a văzut în locul casei
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
reciproc cu asemănări și promisiuni tacit acceptate, până când ajungem în vârful plăpând , întrecem măsura și culegem primul fruct ivit din întâiul sărut. Apoi, apa dragostei începe să curgă firesc, ca un izvor ce alearga să întâlnească marea cea mare. În zbaterea ei străbate poieni parfumate ,dealuri și munți plini de pietre , strecurându-se să ajungă la timp afluenții ce îi vor ține constant cursul firesc al dorințelor. Afluentul prieteniei, al toleranței, al afecțiunii, al încrederii, al sexului și în final al
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
postură deprinsă, desigur, sub tortură: șpagatul! C-un picior la răsărit și altul la apus, vroia - și ea - să schimbe fața lumii. Dansatoarele de la Cazinou îmi dovedesc în fiecare noapte cum stau lucrurile. Succesul lor se datorează muzicii; fără aceasta, zbaterea lor ar fi doar o gimnastică obscură. Balerina începuse să se producă fără acompaniament. Spunea că nu mai suportă sunetele. Vroia să dea mișcării sensul primordial, zicea. De parcă ar putea cineva să-l știe!... Nici nu mai vorbea; doar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cu mâini Încă nesigure, Adam a desfăcut capacul tubului verde cu medicamente, a scos două dintre tabletele maronii la care apelase mai devreme și le-a Înghițit cu o grimasă de nemulțumire. Erau, pesemne, foarte amare. Am remarcat din nou zbaterea inestetică a cicatricei de la tâmpla stângă, și mintea mi-a zburat instant la piciorul amputat al marelui profesor, al fostului mare profesor, ca să mă exprim corect. Până când medicamentul și-a făcut efectul au mai trecut câteva minute, dar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Începutul acestor rînduri că indecizia trecută și prezentă ne apropie absențele. Fiecare trăiește cum poate; unul căutînd să-și Însoțească ciclic absența cu alte absențe mai hilare decît cea pe care o are În preajmă, celălalt contemplînd cu Înduioșare zbaterea primului. Dar unul minte prea mult și nu știu prea bine care! De aceea niciodată cele două absențe nu vor crea o singură prezență compensatoare. Interesant că În această lună se Împlinesc unsprezece ani de cînd ne „cunoaștem“, după toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noroi al planetei. Clipe, infinituri de viață sensibilă, simțurile noastre rețin la Întîmplare atît de puțin, atît de nesemnificativ, de parcă amintirile despre un om li s-ar potrivi tuturor oamenilor În egală măsură. Dar poate că există o lege deasupra zbaterilor noastre, care nu ne dă voie să ne distingem și peste ani nimeni nu va mai ști dacă amprenta aceea murdară pe peretele camerei de baie a fost lăsată de mîna bunicului Leon sau a tatălui sau a mamei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a trebuit să-i privesc zvîrcolirile zbaterea aceea de vită Înjunghiată disperarea hidoasă cu care muribundul Își cerșește ultimele secunde de viață nu pot nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]