1,218 matches
-
nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta la suflet, privind toată această situație ca neavând nevoie de mai multe explicații decât luptele cu pietre și bâte ale bandelor de pe străzi sau roiurile de golani ai parohiei care ieșeau în serile de toamnă pe stradă, devastând gardurile, zbierând și strigând după fete, bătând străinii. Nu-mi stătea în fire să mă omor cu grija gândindu-mă cum se face că mă născusem în această ocultă împrejurare, chiar dacă o parte din prietenii și tovarășii mei de joacă se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ea zau că este peste puterile mele să-mi închipui - îi ucidea fiul. Între timp, mizeria din casă, și mai ales cea din bucătărie, atingea cote uluitoare. Cu toate acestea, umflată de plâns și cu ochii scăpărând, cu picioare târșâite, zbierând vorbe fără șir la telefon, cu fața aprinsă parcă toată de la părul acela minunat care în fine o avansa în tagma roială, reușea cumva să-și ducă la bun sfârșit toate sarcinile. Le punea mâncare pe masă bărbaților, avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cățelul să iasă afară. Nu mă puteam băga târâș sub patul Bunicii Lausch, unul din cele mai murdare unghere, care se făcea că nu mă cunoaște cu excepția momentelor când beich-ul ei mă înhăța de manșete, moment în care începea să zbiere. Și uite cu asta mi se ducea aproape tot timpul liber. Mai mult, de vreme ce Mama nu se putea duce singură să-l viziteze pe Georgie, din cauza vederii ei slabe, trebuia s-o ducem și la capătul Cartierului de Vest. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
unde venea răcoare de la gaura de beton a cântarului. Biroul semăna cu bordeiul unui colonist din vestul sălbatic sau al unei case rău famate dintr-un orășel de pe acolo. Peste drum era și un obor de vite, cu animale prăfuite zbierând în vagoane, și vârându-și boturile roșii printre gratiile de lemn; roți de camion absorbite de smoala care se topește, cărbunele făcut bucăți și adunat în grămezi pângărite, frunzele de brusture veștejite pe lujerul lor. Într-un colț al terenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încerca asemeni unui taur să se dea pe lângă fete și femei, cu ochii lui mari și roșii, de parcă o femeie care se apleca să ia o prună din punga cu mâncare îl ademenea asemeni unei Pasiphaë. Și apoi începea să zbiere și îmi dădea un pumn în braț spunându-mi: „Numa’ uită-te la tipa aia!“ uitând că era căsătorit, ba și logodit pe deasupra - căci logodna fusese făcută în văzul tuturor, în cadrul unei recepții la un hotel. Nu se gândea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
femeie de afaceri excelentă, și unul dintre principalii lui susținători financiari, precum și consultanta lui, i-a dăruit exact lucrul de care el avea cea mai mare nevoie în acea căsnicie. Deși se certa cu ea și chiar din primul moment zbierase la ea și o înjurase, spunând tot felul de lucruri uimitoare, ea se menținea tare pe poziție. Cineva care o privea atent vedea cum mai întâi tresare, după care revine la lucrul cel mai important, lucrul principal, și anume la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
privea atent vedea cum mai întâi tresare, după care revine la lucrul cel mai important, lucrul principal, și anume la faptul că el este unul din cei destinați să fie bogat și puternic. Până și modul scandalos în care el zbiera la ea „Fă proasto!“ era o dovadă în sensul ăsta. Așa că suporta insulta cu un râs nervos care îi aducea lui aminte că e cazul să se controleze și că astfel de ieșiri își au locul pe o scenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
era evident că era obișnuită să primească ce-și dorea, inclusiv pe mine. Comportamentul ei era uneori curios și necioplit. Când primea anumite telefoane din alt oraș, aproape că îmi poruncea să ies din cameră, și apoi o auzeam cu zbiară și eram uimit, complet zăpăcit de faptul ca avea o astfel de voce. Nu reușeam să înțeleg ce spune și nu puteam decât să speculez care îi erau motivele. Și apoi realizam brusc cât aș mai fi criticat-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
arțăgos. Speram că Theei o să-i piară interesul pentru toate astea; în timp ce ea, pe de altă parte, presupun că aștepta să mă satur de Moulton și compania. Între timp avea loc fiesta după fiesta. Orchestra plonja în zócalo, clănțănea, bocănea, zbiera; artificiile înfloreau și explodau unul după altul, procesiunile se legănau unele după altele o dată cu imaginile care se succedau. O femeie a făcut infarct și a murit la o paranghelie care a durat cinci zile și se iscau tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
singură sticlă sucul de portocale și-l punea în frigider; Oliver l-a surprins și i-a tras un pumn în față. Ăsta a fost un lucru groaznic. Louie a țipat. Familia lui s-a înfuriat și a început să zbiere. Toți străinii s-au ridicat de la masa de cărți. A venit și poliția și a închis localul. Am luat-o pe Stella de mână prin perdeaua de mărgele și-am tras-o în cealaltă parte a localului, unde se vindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la ușa de un alb de fildeș a apartamentului său. În timp ce-o deschidea, striga deja la slujnică să îi facă imediat niște ouă cu șuncă. Se purta ca un suveran, un rege Francisc întors de la vântoare; se împăuna, zbiera, întorcea lucrurile cu susul în jos, nu atât ca să îmi arate mie vastele sale camere, ci ca să le domine, în stilul său tipic. Ei bine, erau covoare enorme și lămpi la fel de înalte precum niște păpuși în mărime naturală sau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
până se elibera. Toată ziua se ținea după el, sau îl aștepta aproape, iar seara îl ducea aproape până în pragul ușii și pleca acasă cu taxiul. Și, în timpul zilei, în fiecare oră aproape, aveau loc crize în care țipau și zbierau unul la altul - ea își gogona ochii și se cambra și își înțepenea grumazul iar el își pierdea cumpătul și uneori încerca s-o pleznească în timp ce fața i se schimonosea și dinții i se încleștau de furie. Nu reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
micșorau și se stingeau. Aproape că mă așteptam să apară submarinul la suprafață și să ne termine, și pe jumate chiar voiam asta. Doar se găsea pe acolo, umblând prin apă. Ce mă gândeam - că o să am o șansă să zbier și să îi zic vreo două să-l usuture? Nu, plecaseră cu toții fără îndoială, continuându-și poate cina, sau jucând cărți. Și când s-a lăsat întunericul n-am mai văzut nici o lumină a vreunei bărci sau plute. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gen de om. Și cum începe totul? Păi, să ne întoarcem la momentul când eram doar un puști înotând în bazinul municipal. Cu o mie de alți ticăloși mici care orăcăiau, se pocneau, se împingeau, dădeau șuturi. Salvamarii fluieră și zbiară și te pedepsesc, polițiștii de serviciu te împung cu degetul în coaste și nu te scot din „mucos“. O fiară mică și tremurătoare. Cu buze vinete, sânge subțiat, speriat, coițele stârcite de frig, și cocoșelul chircit. Slăbănogul de tine. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pahar de sifon și eu să telefonez. Măcar au aer condiționat. Doamna Silsburn a aprobat din cap entuziasmată și a mimat din buze un „da“. — Vino și dumneata! a răcnit și la mine doamna de onoare. Îmi amintesc ca am zbierat și eu la ea, cu o foarte curioasă spontaneitate, extravagantul cuvânt „Bine!“. (Până-n ziua de azi îmi vine greu să înțeleg de ce m-a inclus doamna de onoare și pe mine în invitația de a părăsi corabia. Poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un mut surd. E unchiul tatălui lui Muriel! Buzele doamnei de onoare au format exclamația „Oh!“. Apoi s-a răsucit în scaun, către soțul ei: — Ai un creion și o hârtie? a răcnit. I-am atins brațul și i-am zbierat că eu am. În mare grabă, ca și cum nu ne-ar mai fi rămas mult timp la dispoziție, am scos din buzunarul tunicii un carnețel și un ciot de creion pe care-l achiziționasem de curând din cancelaria companiei mele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
iar să ia haine” Era vorba, deci, de un joc de-a prinselea imaginar care s-a desfășurat În gară și care i-ar fi distrat pe aliați - cu toate că, a recunoscut Atudori, În același timp „toată lumea șevreiiț din vagoane strigau, zbierau, cereau apă, ajutor făcând un zgomot infernal”136. Jocul a continuat atât cât i-a distrat pe soldați, dar În cele din urmă au câștigat țiganii. La ora 2 noaptea, polițistul Botez și adjunctul său au chemat la postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
muzică, foarte tare, cu melodii bune și chitare „supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii, așa că oricine dădea peste mine primea un șut În tibie atât de puternic Încât nu mai Încerca a doua oară. Băieții bine crescuți sunt Întotdeauna ușor de deosebit: Își cer scuze În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ușa de la biroul Lindei trântindu-se și sărind din nou din balamale. Linda urla ceva; nu puteam distinge cuvintele, dar conținutul general era inconfundabil. O clipă mai târziu, ușa zbură iarăși În lături, izbindu-se de peretele exterior, iar ea zbieră: — Ei bine, atunci pleacă, dacă asta ai de gând! Și nu te mai osteni să te Întorci! — Nici n-o s-o fac, spuse Derek printre dinții strânși, până nu te liniștești. În regulă? L-am auzit traversând cu pași mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mine. Dacă ai luat ecstasy, simplitatea muzicii și a versurilor Îți pare foarte profundă, dar dacă ai consumat speed și vrei să te zbâțui și să te izbești de pereți, un cântec În care nu se aude decât o fată zbierând „Come with me to ecstasy“ sau „I’m coming up on love“ de sute de ori, și veșnic pe aceeași notă, te poate scoate din minți. M-am consolat cu gândul că Îmi lărgeam astfel orizonturile și rămâneam În pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Sunetul mă călcă pe nervi. Toată situația asta era Îngrozitoare. M-am trezit aruncând pe furiș ocheade În căutarea sticlei goale de vodkă, incapabilă să-mi amintesc dacă o aruncasem În seara trecută sau dacă Încă mai zăcea lângă canapea, zbierând „Alcoolico!“ Într-o bulă desenată deasupra gâtului. Din poziția În care mă aflam, nu reușeam s-o zăresc și nu voiam să atrag atenția asupra mea, mișcându-mă. Brusc, m-a lovit un val de jenă cumplită, cauzată de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
urmărea pe toți, monumentală, cu brațele înrucișate. Adam stătea la marginea unde valurile se izbeau de țărm și plângea cu urlete și cu un potop de lacrimi; gura îi era larg deschisă, brațele înălțate spre cer. — Ce s-a întâmplat? zbieră Gabriel, alergând prin nisip. Și când îl văzu pe Adam plângând atât de năprasnic începu să plângă și ea, fără să știe măcar de ce. — S-a pierdut Zet în mare, îi strigă Alex. Își dezbrăcase pantalonii și acum își descheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se opri o clipă. Tom, care se găsea chiar lângă geam, așa cum se mai aflase la începutul acelei seri, avu senzația că îi plesnește capul. Zbieră cât îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă! În secunda următoare, Emma preluă strigătul lui Tom, intonându-l cu glas scăzut, psalmodiat, pe melodia „înainte soldați!“. Acest cântec (după cum știu toți cei care au frecventat colegiile englezești) este irezistibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâna ridicată, gata parcă s-o lovească. Ruby se apără, împingând-o cu putere. Într-o clipită, Alex începu să se rostogolească pe scări, cu capul în jos. Se prăvăli pe toată scara până în hol, unde rămase ghemuită și nemișcată. Zbierând de durere, Ruby alergă după ea. Începu s-o tragă, încercând să-i înalțe capul, și plângând în gura mare. Apoi, retrăgându-și mâinile, Ruby începu să urle ca un câine turbat. Alex nu se mișca. — Cum poți spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]