1,973 matches
-
Căci aurul la mine iarăși se-ntoarse, Să-mi piardă și visul cu șoaptele-i arse. LA CUMPĂNA CEASULUI-AN (1) Se uită mama lung spre vale, Cu ochii ei de azur sfânt, Cu dorul ce-a bătut cărare De-atâta zbucium în privit. Nici astăzi fata mea nu vine! La ce-ar veni? La mărăcini? Se-nchide ploapa-i cu suspine, Fără a găsi nimănui vini. La poarta cu vopseaua veche, Se-așează binișor pe piatră, Statuie vie, nepereche, Al unui timp
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1455723133.html [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZBUCIUM Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Zbucium.html [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere, S-alerge printre planete, S-o transform în adiere. Aș culege dintre stele Șoapte pline de candoare, Să pot dărui cu ele Dragoste nepieritoare. Referință Bibliografică: Zbucium / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Zbucium.html [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nici un tren nu pleacă, nici un tren nu vine, Somnolează gara, plictisite șine. Umbrele-amintirii umblă prin cetate, Rătăcind pe urme șterse și uitate. Se deschide-n șoapte tainică fereastră: Zbuciumul prin vreme tulbure, sihastră, Argeșul prin toamne, sonuri în rotire, Urcă-n plai, coboară molcomă doinire. Frunza tot mai rară, norii se destramă, Peste orizonturi - cenușie vamă. “-Manoli, Manoli!”-ruga tot răzbate, Dangăt cald de clopot spre eternitate. Sprijinind tot
UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Umbrele_amintirii_de_adrian_simionescu.html [Corola-blog/BlogPost/354038_a_355367]
-
munții și pieptul să nu-mi mai strivească, Că nu mai vreau să-l port vreodată, și-n suflet să nu mă mai doară Dar nici să nu mă întristeze ca tânguirea de vioară. Să nu-mi mai fie noaptea zbucium, să nu mai știu ce-nseamnă dorul, Să nu-mi mai susure prin vene, cum plânge-ncetișor izvorul. Rămâi cu bine, dor zănatic, mai du-te și la alte case Și nu îmi mai ara prin suflet și pe obraz adânci
DU-TE, DOR! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1470155831.html [Corola-blog/BlogPost/374155_a_375484]
-
cu brațe de ecou, pe cer cu stelele în barbă. O, dimineață conspirată, tu ești avântul umbrei mele, Nervuri de foc ai ca veșmânt în vechiul rug, plămadă, Intemnițând în pisc de timp, veghind robiei grele, Sărutu-n fruct neiertător cu zbucium de cascadă. Te mai cuprind din când în când în tonuri verticale, Încremenit în nopți de-argint, în stepa fără ploaie, Te mai iubesc cu împrumut, fantasme-accidentale, Și tac și zilele îmi frâng prin amintiri, văpaie. Mă năvălesc în intonații
SONET LIV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1493530247.html [Corola-blog/BlogPost/342898_a_344227]
-
zarzavagiu, un asemenea prilej de a se da mari în apărarea drepturilor inamovibile pe care aceste guvernări postdecembriste le calcă în picioare de 25 de ani?! O măsură simplă și nezgomotoasă ca în Ungaria ar fi rezolvat problema fără tot zbuciumul liderilor celor mai fățoase partide și a mediei aservite sau înrăite la exagerări. Dar asta nu le-ar fi folosit la a se arăta care de care mai mari apărători ai drepturilor cetățeanului, fără să spună cât de numeros este
DRAMOLETA NAŢIONALĂ CU FRANCUL ELVEŢIAN de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/corneliu_leu_1421904136.html [Corola-blog/BlogPost/350149_a_351478]
-
corect să-mi însușesc ceva ce nu-mi aparține. M-am așezat pe o bancă în apropierea cărții abandonate. Nu mă mai grăbeam. Timpul părea că s-a oprit în jurul acelei cărți pierdute. Eu o priveam de la distanță înțelegându-i zbuciumul. Trecătorii nu-i aruncau nicio privire. Alergau pe lângă ea nepăsători. Un om al străzii ce scotocea prin coșurile pline de gunoi menajer și aduna în căuciorul ce-l târa zilnic după el pe străzile orașului și cel din urmă cui
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Ana_Cristina_Popescu.html [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
viața se zbate, căutând înălțarea pe verticală, căutând salvarea în transcedent, în necunoscutul impalpabil. Lumina interioară a eului este dată de clipele de revelație, „migrând printre/Constelații”... de încrederea poetului în magia cuvântului - considerat un sol loial al întregului său zbucium existențial. Discursul liric are o sonoritate aparte, tulburătoare, incendiară ( adesea), metaforele stilizate, în plină floare, răsfățându-se pe ramurile atâtor gânduri împovărate cu iubire, distanța dintre primul fior și rană... putând fi „măsurată” cu o singură vocală - cea în care
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
vitele la păscut. Copiii, însă, cresc, devin adolescenți, se obrăznicesc să-i judece pe adulți, pe nebăgate de seamă devin adulți fară să aparțină lumii acestora, sunt priviți cu indulgență de adulții “maturi” dar timpul rezolvă încetul cu încetul totul. Zbuciumul, trăirile, devin amintiri ba chiar și uităm că am trăit... încercând să trăim clipa. * * * La una din lecțiile ținute de domnul Diță, Albert s-a întristat. Domnul Diță le vorbea despre regele Mihai. Le vorbea grav și cu respect. Albert
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467902478.html [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
APĂRĂM, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Am să-încerc să număr fulgii dintr-o iarnă, dintr-o iarnă simplă, fără viscoliri, fulgi pe care domnul vrea să ni-i aștearnă pe-un suflet în zbucium, plin de răscoliri. Răscoliri îmi aflu și în ochi de vânt și-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor, când simțirea plânge fără de cuvânt ca săgeata fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
în basme, să nu ni-i conteste încălzirea vremii, să ni-i ... Citește mai mult Am să-încerc să număr fulgii dintr-o iarnă,dintr-o iarnă simplă, fără viscoliri,fulgi pe care domnul vrea să ni-i aștearnăpe-un suflet în zbucium, plin de răscoliri.Răscoliri îmi aflu și în ochi de vântși-n șuierul jalnic dintr-un cânt de dor,când simțirea plânge fără de cuvântca săgeata fulger în piept de condor.Condorul grăbește spre-o nouă pieire,planând singuratic peste creste înalteunde
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dora_pascu/canal [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
scenă de lemn care sună sub pașii experimentați, precum puntea unui vas semeț sfidând potopul, iar decorurile își încep hipnoză, cu transpunerea imediată în altă lume. Diana adoră teatrul, E, de fapt, singura plăcere care i-a mai rămas în zbuciumul ei îndelungat pentru o carieră de succes, asta, bineînțeles, daca nu lua în calcul plăcerea cu care își făcea treaba. E locul în care se simte vie și în care nu trebuie să cumpănească fiecare problemă atât de mult încât
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1420454584.html [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
divină rugi copleșitoare în care freamătă dorința de pace și armonie. Zborul său se țese în acorduri de lumină în nopți strălucitoare și zile care curg precum izvoarele limpezi spre infinit. Vocea lăuntrica a poetului este un cântec de dor, zbucium și speranță prin care se descătușează și pornește în misiunea pe care Domnul i-a dat-o prin harul său deosebit. Haina sa din “sfere de lumină-albastră” îl îmbracă în aspirații netulburate, sculptându-i un veșmânt al strălucirii pe care
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1448901078.html [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
versuri cum puțini poeți ar ști să o facă. Glia sa sfințită cu lacrimi îl cheamă la datorie și nu își dorește decât ca pacea să se aștearnă pe tâmplele țării și să strângă petale de armonie de pe brațele ei. Zbuciumul său interior îl determină să scrie adevărate scrisori patriotice în care lupta pentru dreptate, cinste și onoare, dar și pentru un viitor mai luminat al pământului său străbun de care se simte profund legat și pe care îl iubește necondiționat
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1448901078.html [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Universului: Pe cer de safir, comori de avari... și simte bucuria infinitului din care, tăcut se inspiră și tace măcinat de regrete pentru că: Orașul, cu-ncetul pare-un salon, / Acuma, în somn, tresar fete mari („Noapte”, 1965:97), sensul de zbucium al lumescului în somnul chinuitor din brațele Zburătorului. Bacovia a fos un inițiat, el ajunsese să cunoască sensul dublu al vieții și să vadă ce alții nu puteau vedea: Cu roșii fanare, galbene, verzi / Trec noaptea strigoii prin lanuri de
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
totul într-o secundă, că nu te poți opune morții, că nu poți fi nimic fără Dumnezeu! Copilul meu abia respira ...moartea punea stăpânire încet, încet pe trupul lui fără ca eu, mama, să pot face ceva. Nici lacrimile mele, nici zbuciumul meu sufletesc, nici rugăciunile mele nu reușeau parcă să o înduplece. In acele momente am cunoscut disperarea mamelor ce sunt pe cale să-și piardă pruncii. Nu există durere mai mare pe acest pământ decât aceea de ați pierde copilul. Am
CU SUFLETUL ÎN SCĂLDĂTOAREA VITEZDA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1490305873.html [Corola-blog/BlogPost/340135_a_341464]
-
WEEKEND (53): DE LA UNIRE LA REUNIRE Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului (gânduri de ianuarie) Se împlinesc 155 de ani de la Mica Unire. Un prim pas spre constituirea statului român. Cu zbucium, romantism, diplomație și oarece noroc. Privind rațional faptele a fost un proces firesc în contextul Revoluției de la 1848, care descătușase energiile popoarelor europene. Reformele declanșate în multe țări dădeau mari speranțe, tuturor, spre mai bine. Trimiterea feciorilor din Moldova și
TABLETA DE WEEKEND (53): DE LA UNIRE LA REUNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1390695079.html [Corola-blog/BlogPost/347566_a_348895]
-
proaspăt ieșit din ou. Resemnat, schiță un zâmbet și renunță la toți și la toate. Și Domnul ne-a mai dat, la toți, un ceas. Un ultim ceas când nimeni nu ne mai grăbește ; un ceas de liniște deplină - fără de zbucium, fără de speranță - un ceas de armonie cu destinul. Cu ochii în lacrimi, la un colț de masă o bătrână așternea, cu greu, pe-o coală galbenă ca ceara, câteva rânduri. „Dragii mei. Am rămas singură cu toate treburile pe cap
Ultimul ceas by http://balabanesti.net/2011/06/30/ultimul-ceas/ [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
și vibrez la orice compasiune a scriitorului cu cei din care mă trag. Simt, de asemeni, că nu există zăbavă mai sănătoasă pentru sufletele noastre, hăituite de tăvălugul acestui început de eră post-postmodernă, decăt refugiul în cartea sadoveniană, unde tot zbuciumul din afară se estompează în "cântecul harfei eoliene, a țițerei uriașe cu mii de strune, toate acordate cu grijă timp de jumătate de veac, pentru ca nici o surpriză cacofonică să nu fie cu putință". În cărțile lui, "toate gândurile, priveliștile, figurile
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Azi_e_5_noiembrie_nimic_despr_gheorghe_parlea_1383660849.html [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
viața unui om în nebănuitele împrejurări ale sorții, în vertijul destinului, sub bolta suavă a dragostei materne rămasă amprentă pe suflet, după retragerea ei din lume, mântuitoare putere de metamorfoză și imbold pentru o viață întreagă. Cartea te prinde în zbuciumul paginilor ei, în experiențe voalate sub aripa ficțiunii, acest somptuos arc care potențează saltul prin capacitatea fanteziei ca portal de evadare, spre a spulbera zidurile realității, uneori prăbușindu-se și prinzându-te sub ruine. Este dramă a unui suflet aruncat
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
viața unui om în nebănuitele împrejurări ale sorții, în vertijul destinului, sub bolta suavă a dragostei materne rămasă amprentă pe suflet, după retragerea ei din lume, mântuitoare putere de metamorfoză și imbold pentru o viață întreagă. Cartea te prinde în zbuciumul paginilor ei, în experiențe voalate sub aripa ficțiunii, acest somptuos arc care potențează saltul prin capacitatea fanteziei ca portal de evadare, spre a spulbera zidurile realității, uneori prăbușindu-se și prinzându-te sub ruine. Este dramă a unui suflet aruncat
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
simțea tot mai neîndreptățit de părinți și bunici. Nu că dragostea lor pentru el ar fi dispărut peste noapte, ci pentru că el socotea că primea tot mai puțin față de Gavrilă, fratele său atât de nevinovat și neștiutor în ceea ce privește gândurile și zbuciumul lăuntric al primului născut. Se depărta încet, încet, de părinți și bunici, cu durere și disperare în suflet. Îi venea să plângă adeseori, din nimic, numai la gândul că este mai puțin iubit decât fratele său. Nu s‑a tânguit
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_11_.html [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
-și face personajele cât mai credibile. Individul care iese în prim-plan este Mișu Diaconescu, tipul beizadelei răsfățate, care crede în mod firesc că i se cuvine totul. Păcat că autorul nu a insistat pe trăirile interioare ale acestuia, pe zbuciumul său sufletesc, lăsându-ne să ghicim, numai, continua luptă ce se dă între mintea și sentimentele lui. Familia Violetei și Violeta însăși pare ruptă de realitate. Această familie de țigani nu pare să aparțină acestui secol. Autorul a vrut să
URME(LE) DE DRAGOSTE, (ALE LUI) MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Urme_le_de_dragoste_ale_lui_marian_malciu.html [Corola-blog/BlogPost/355603_a_356932]
-
lor, se adâncește odată cu moartea mamei ucisă de tatăl căzut în patimă beției. Ajung la orfelinat unde cei mici, nu fac față și mor sufocați de prea multă durere, de neiubire. Aici, Ana și Vlad separați fiind, trăiesc clipe cumplite, zbucium lăuntric, maturizarea lor înainte de vreme. Cei slabi, se rătăcesc. Cei puternici, devin aprigi. Ei rezista doar călcând unii pe alții. Este o luptă pe viață și moarte. În orfelinat, Vlad își pierde prietenul cel mai bun, pe Călin Barbu care
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN, SAU EXEMPLUL UNEI IUBIRI CE TINDE SPRE DESAVARSIRE de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 50 din 19 februarie 2011 by http://confluente.ro/_tragedie_si_triumf_de_ligia_seman_sau_exemplul_unei_iubiri_ce_tinde_spre_desavarsire.html [Corola-blog/BlogPost/342458_a_343787]