604 matches
-
sau nu „Doina” la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, din 5 iunie 1883. Ce bine ar prinde o vorbă de a matale care să ne lămurească, pentru că sigur ai fost prezent la serbare... Cine mai știe cât s-a zbuciumat sufletul matale când - după 28 iunie 1883 - ai aflat că dragul dumitale prieten a căzut grav bolnav 35 și a fost internat la sanatoriul de boli mintale „Șuțu” din București. Oricâte vești ai fi primit despre starea sănătății lui nu
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
pe geam rămânând aproape veștede și fără vlagă. Se simțea ca și când ar fi fost înjunghiată pe la spate și pusă sub călcâiul cuiva. Era prea târziu pentru regrete. Lumini de fulgere scăldau Universul într-o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era zbuciumat asemenea unuia care își ia zborul către sfinți. Își închipui înmormântarea în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal modest, cu ciripitul unor păsărele amestecat cu glasul bocitoarelor și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Văd suflete muncite de flacăra ideii Ce rătăcesc „cărarea” de patimi mult orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n unde spumegânde, mugește ca un leu. Ce-ai zice dacă-atuncia, un om s-ar da în valuri Cu toate că nu știe deloc a înota? Ai crede că din ele ar mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spate; costumul negru, mulat pe trup, cu pelerină scurtă după moda italiană îi pune în valoare elegantul trup: înalt, zvelt, musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold, se zbuciumă în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să stăruiți! Stăruiți! Să-mi dea odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-i plăcea lui. Întoarce spatele iatacului prea luminat și se trântește în pat cu fața la perete, înăbușindu-și hohotul în perne. Nu-i auzi pașii și tresări atunci când palmele lui o mângâiau ușor, alunecând de pe cap peste umerii ce se zbuciumau, peste spatele încovoiat, peste picioarele strânse sub ea... Maria zvâcni, îl îmbrățișă cu disperare, se lipi de el cu tot trupul, cu tot sufletul, cu tot dorul îndelung adunat în ea. Mi-a fost dor de tine, Maria, îi șoptește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mare dragoste. Numai după câteva luni a devenit un câine pe cinste. Tata l-a pus în lanț și gospodăria a rămas în grija lui. Nu se apropia nimeni de curtea noastră, fără ca el să latre și să se zbuciume, crezând că rupe lanțul. Noaptea îl lăsa dezlegat, liber în toată curtea. Ce mai alerga în voie peste tot! Se oprea la poartă și lătra pe sătenii de pe drum. Toți îi știau de frică. Cu timpul ne temeam și noi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de aici de cea de dincolo de această călătorie; e ceva obscur: dorința ta de a mă proteja. Te rog scrie-mi imediat cum a fost. Dacă ai întrerupt călătoria forțat, cum ai mai putut pleca fără bani, fără bilet? Mă zbucium cumplit și îmi bat capul ca de un zid nemilos înălțat în fața ochilor mei dornici de un zid de sticlă, ca să pot vedea, dincolo, tot. O lume întreagă, nouă, ciudată, străină și totuși devenită „a mea“ s’a instalat straniu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Pune-i capul. Iar unde i-i capul Pune-i picioarele. Să n-aibă stare Nici alinare, Cum n-a avut Maică-sa când l-a născut, Cu sudori pe frunte Cu poalele sumte Cu șelele frânte. Cum s-a zbuciumat maică-sa Pân-ce l-a născut Așa să se zbuciume și el Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Să n-aibă stare Nici alinare, Cum n-a avut Maică-sa când l-a născut, Cu sudori pe frunte Cu poalele sumte Cu șelele frânte. Cum s-a zbuciumat maică-sa Pân-ce l-a născut Așa să se zbuciume și el Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când oi căta Ca cu busuioc l-oi sufla. La dânsul când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în ochii mamei blânzi că i-am rămas toată averea. Și tata, brav soldat român purtând pe epoleți o țară, scrâșnea din dinți la glas păgân scuipând sudalme și ocară. Era în pradă România rupeau șacalii hălci din țară, se zbuciuma în lacrimi glia jelind istoria amară. Și tresăreau iar în morminte bravi voievozi și domni și sfetnici, că ce-au clădit în veacuri sfinte au năruit niște nevrednici. Sărmana țară românească mai mică azi și pururi în necaz, dea Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avea imaginație, culoare, de fapt nici măcar reală elocven ță. Într-o zi se făcea o paralelă între talentele sale didactice și talentele oratorice ale lui Mirabeau, și cineva a zis: „Cum puteți compara acest pom dichisit artificial cu un copac zbuciumându-se în plin vânt care își arată întreaga lui frumusețe naturală?“ Nu încape îndoială că acești doi oameni nu erau făcuți din aceeași plămadă; dar Mirabeau simțea bine care este partea lui slabă și, într-o zi când vorbise folosindu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adaugă acum și lovitura neașteptată, provocată de fiul său care îi comunică hotărârea sa de a părăsi lumea laică și a intra în monahism. Mama astfel lovită, ne este înfățișată ca o femeie năpădită de supărare și tristețe, tânguindu-se, zbuciumându-se și plângându-se, și vărsând râuri de lacrimi. Soluția găsită de fiu pentru a pune capăt acestei suferințe este oarecum surprinzătoare pentru un tânăr aflat în slujba adevărului: Petru își minte mama, dar nu cu cinism, ci spune el
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe mai multe pagini întregi în descrierea ultimei întâlniri cu mama. Pasajele sunt de un lirism pronunțat, verbele folosite pentru acțiunile mamei fiind toate din sfera unei sensibilități crunt lovite și ajunse la limita suportabilității: mama plânge, se tânguie, se zbuciumă, se roagă, imploră, iar în final își binecuvântează fiul și se întoarce acasă, cu presentimentul rupturii definitive în suflet. Este momentul despărțirii a două lumi: cea laică în care rămâne mama și cea monahală, care îl va absorbi fără putință
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
rezervat chipului mamei și tonul, neobișnuit de liric folosit, par să închidă, la o distanță de zeci de ani, ruptura întâmplată pe drumul din apropiere de Reșetilovka. TIMPI ȘI TIMPURI. FUGA Partea mediană a Autobiografiei este dedicată unei perioade foarte zbuciumate din tinerețea lui Petru Velicikovski, corespunzătoare intervalului de doi ani scurs între momentul fugii sale din Academia Movileană și cel al trecerii clandestine în Țările Române. O perioadă extrem de periculoasă pentru siguranța tânărului de șaptesprezece ani, dacă ne gândim că
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
imagine din exterior asupra Celuilalt) și o AUTOIMAGINE (imaginea Aceluiași asupra propriului sine) atât de diferite, încât ele par a avea referenți cu totul diferiți și a se proiecta asupra unor epoci istorice diferite. Secolul fanariot a fost atât de zbuciumat încât a numărat nu mai puțin de 40 de domnii în Muntenia și 36 în Moldova. Majoritatea hospodarilor s-au recrutat din câteva familii de marcă de origine greacă, cum ar fi Mavrocordat, Moruzi, Sturdza, Caragea, Ipsilanti sau Șuțu, familii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acestuia devenise proprietatea Bunicului din partea Mamei, Ioan Munteanu, care, cu inima largă de tată, aciuise În gospodărie și proaspăta familie a celei mai mici fete, Saveta și Ilie Paul, până la amenajarea gospodăriei proprii, la o margine a comunei Frâua, comună zbuciumată de vremuri ca toată Țara Ardealului, astăzi Comuna Axente Sever. Din Îmbinarea legendelor cu realitatea documentară rezultă că localitatea Axente Sever ar fi existat Înainte de 1283, sfârșitul colonizării sașilor În zona Mediaș-Șeica Mare, sub forma unui sătuc de români, organizat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
deosebire de sex cu condițiunile prevăzute în art. 1 pentru femei. București, 16 martie 1932 Arhivele Naționale ale României, Fond Familial Cantacuzino, dosar 138, fila 45. 18TC "18" Jos războiul! Trăiască pacea!tc "Jos războiul ! Trăiască pacea !" Întreaga omenire se zbuciumă azi de teama noului război care se arată la orizont. Cerul se înnourează ca și în vara acelui an de tristă memorie, 1914, când popoarele pământului s-au încăierat într-o pornire josnică de ură și sânge. Așa precum atunci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
cu suflet. Vedeam, auzeam și nu pătrundeam sensuri. Nu înțelegeam nici mulțimea de femei și copii atârnată de gardul unei clădiri din apropiere. În loc să mănânce resturi de cornete de aluat pentru înghețată, delicatesă vândută aproape gratis ca și braga, se zbuciumau și plângeau acolo, la clădirea securității. Nu înțelegeam mai ales că era zăduf iar Brateșul ajungea, după mintea mea de copil, pentru bucuria a încă trei orașe. Poate nu înțelegeam din cauza faringitei cronicizate în proporție de masă: șoaptele dintre tata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și speranță. Mi-au plăcut toți, fiecare în felul lui și exact cum Rodica Mandache (președinta juriului) a avut de spus câte un cuvânt bun pentru fiecare concurent, așa simt și eu nevoia s-o fac. Rodica Lapuste s-a zbuciumat de una singură punându-și cu naivitate debordantă sufletul pe tavă înspre spectatorii care formau, de fapt, lumea revoltei și întristării sale, în recitalul intitulat „Ha- ha-ha”. Emil Schmith, după peregrinări prin Europa, a avut curajul la cei 54 de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
se va trezi din coșmarul în care a fost atras. Se va trezi și nu numai că va reuși să se salveze ieșind din cercul închis, dar va îndepărta victima următoare de granițele întunecate ale spațiului în care s-a zbuciumat. Luni 24 octombrie 1994 - Iași Azi, cu ajutorul lui Dumnezeu, încep școala de șoferi. Voi avea, la ora 15.00, prima oră de conducere. Nu vreau să mă gândesc, pentru că încă nu m-am obișnuit cu ideea aceasta. Ani de zile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
copil în ziua desfășurării activității. Astfel, dacă preșcolarul a folosit în mod preponderant galbenul sau portocaliul, este vessel, bine dispus, accesibil, iar dacă într-o zi copilul a folosit culori ca albastru, nuanțe de gri și negru, copilul este trist, zbuciumat în felul său intern și trebuie scos din această stare. Copiilor le place foarte mult să îmbine culorile, să le asocieze, chiar dacă nouă nu ni s-ar părea potrivită o anume alăturare de culori, să obțină culori noi prin amestecul
Afirmarea ?i stimularea activt??ii artistico-plastice, competen?a cheie a educa?iei copiilor pre?colari by Emilia Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/83659_a_84984]
-
mai exact a tatălui, pe care îl detestă aproape freudian, în vreme ce mama, ființă privilegiată, este glorificată. Are vise cu Eminescu și cu Nichita Stănescu și dese coșmaruri, evocă lecturi și scriitori, se dezlănțuie împotriva artei decadente, dar mai ales se zbuciumă întru credință, o credință dobândită, certă și totuși deloc lină, dimpotrivă, furtunoasă, dramatică, înregistrând momente de oboseală, de dezolare, dar și de speranță, de cădere și înălțare, de răzvrătire și supunere. K. e un fericit chinuit sau un chinuit fericit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
A ce miroase crinul acesta - a sosire și plecare, ori a zăbovire? Crinul încheiat al ambelor limbi s-a transformat prin întâlnirea a două priviri asupra lui într-un eveniment misterios în infinită desfășurare. Crinul cu dublu înțeles ți se zbuciumă necontenit în creier, și de aceea te surprinde mereu spunându-ți ceva neașteptat despre sine și lume. Vezi în el mai multe decât în crinul monolingv. De la o limbă la alta se produc transformări. Viziunea limbii materne se confruntă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în toamnă frunzele Și ele vestejesc. Dar în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
în zadar mai vii plângând Să mă oprești în drum Uitate-mi sunt cărările Iubita mea de-acum. Alăturat versurilor scrise o altă poezie în context, scrisă de Serghei Esenin : Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Pentru ce te zbuciumi și amar zâmbești ? Dragă-mi este alta, tu deloc nu-mi ești. Știi prea bine însăți, știi prea bine tot - N-am venit la tine, să te văd nu pot. N-am avut ce face, când pe aici treceam, Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]