593 matches
-
micuțului. Să nu se nască infirm, cu malformații, precum fratele său Claudius. O groază irațională pune stăpânire pe el și alungă orice urmă de toropeală. Doar capul și-l simte în continuare greu. Poate pentru că nădușește. E prea cald. Se zbuciumă întruna, chemând în zadar somnul. Prin ferestrele închise, nu-și poate da seama cam cât e ceasul. Acum, la început de toamnă, ora e mai mică decât vara. Ziua a început să descrească și să se micșoreze. Tresaltă, cu simțurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-ar fi părut ingrată. Într-adevăr, a avut nevoie de toată consolarea filozofiei pentru a se împăca cu soarta. Prin naștere, capaci tăți și educație ar fi trebuit să fie destinat succesului, însă copilăria i-a fost neliniștită și zbuciumată alături de părinți, în fuga lor continuă de trupele lui Octavianus. Iar la 36 de ani s-a trezit dat la o parte pentru a face loc nepoților lui Augustus. Despărțit de femeia pe care o iubește încă și de fratele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ce vă teme. Sunt moșierul și supușii lui veniți în întâmpinarea noastră. Îl întrebă pe moșier despre ce se întâmplase. Au ajuns până aici, cei din tribul Huaxteca? — Nu, padre, clătină din cap moșierul. Auzind de răzmerițele lor, indienii dimprejur zbuciumă și ei încoace și-n colo și ard hambare. Au dat foc la ogoare, iar acum se ascund prin apropiere. Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne decât se ne întoarcem în Japonia. În mintea samuraiului răsuna încă în surdină cântecul răsădirii orezului pe care-l fredonaseră mai devreme supușii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință: Sfântul Breviar, aceste însemnări, pâinea și vinul pentru slujbe. De acestea nu mă puteam despărți cu nici un chip. După-amiază marea a început să se zbuciume și mai tare, astfel încât chinezii s-au hotărât să ne adăpostim pe insula Kuchinoshima din insulele Shichitō și au îndreptat cursul joncii într-acolo. De pe la ceasurile trei după masă au început să ne lovească ploi și vânturi cumplite. Catargul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întindea până unde se terminau casele cu acoperișuri de stuf. — Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile clocoteau zbuciumate în golf. Nu se vedea nici o barcă. Niște pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mugind turbat, cu ochii ca de porc micșorați de furie. — Ai grijă să nu se ridice, zise Wilson. Dă-te mai Într-o parte și trage În ceafă, chiar În spatele urechii. Macomber ținti cu grijă-n mijlocul cefei care se zbuciuma furios și trase. Capul căzu-n față. — Asta-a fost. L-ai luat În șira spinării. Sunt o priveliște pe cinste băieții aștia, nu? Hai să bem chestia aia, zise Macomber. Nu se simțise așa de bine-n viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă lași tu!" Și de câte ori eram împreună lângă vreun pericol - deasupra unei stânci în excursii - o simțeam mișcată, își uita vorba și privea în spațiu. Pricepeam că se petrecea ceva anormal în ea. De cele mai multe ori vedeam clar ce o zbuciuma pe Irina, uneori însă nu înțelegeam bine, fie că în ea se petreceau lucruri neobișnuite, fie că firea mea curioasă, nesuprapunîndu-se pe starea ei normală, o făceau să mi se pară ciudată (căci eu nu puteam părea față de mine ciudat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încercarea de a desface, mândria rănită m-ar nenoroci și mai mult; sau totul a fost o glumă - și trebuie să am răbdare. Și totuși, când văd în fiecare dimineață cutia de scrisori goală, după ce o noapte întreagă m-am zbuciumat așteptând; după ce, coborând scara, mă închin lui Dumnezeu, la care nu m-am gândit niciodată, cerîndu-i o veste - nu mai sunt stăpân pe mine. De altminteri, nu mai primesc nimic de la nimeni, au complotat cu toții împotriva mea. Sentimentul care mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mire de vechile ei disperări, numindu-le "nebunii de copil". Dar, măcar pentru clipa aceea, a fost măreață. A stricat toată arhitectura presupunerilor mele. A arătat că eu sunt cel ușuratec, căci n-am fost în stare decât să mă zbucium. Și noua mea durere de acum, nemângâiată și, poate eternă, totuși e limpede, netedă, ca a cuiva care nu mai are nici o nelămurire. Și aceasta numai grație ei. Nu se mai vede nimic. Cerul s-a apropiat de mare, scoica
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, de legea ei, și are să moară ticăloasă! Ce vrei să faci tu, Haie? N-am plâns eu destul? Nu m-am tras de cap? Acu trebuie să-ți vii și tu în fire, Haie!... Cât ai să te mai zbuciumi așa? Ce ai tu cu străinul? El acuma nu se mai gândește la tine... Fata își înăbuși glasul răgușit în palme: Am să mă duc după dânsul! Am să mă duc să-l caut!... Mâni mă duc să-l caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pornografiei. Asta sună de multe ori ca vorbăria unui DJ nebun: Felu-n care mișcă ea, e o știre ce nu-i rea, și eu nu-mi iau valea, până nu îi simt udeala - suge și desfă-ți picioarele, curvă, dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și totuși inconfundabile prin libidoșenia lor, monologurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Duda asta mare, însă, nu poate sau nu vrea să creadă. O situație clasică. Ei, dragostea e oarbă, mi-am spus eu și m-am foit pe scaun. Ca să fiu sincer, cele de pe scenă nu-mi prea capta atenția. Noaptea zbuciumată din tânărul New York și zăpușeala de afară se dovedeau un adversar mult prea redutabil pentru sistemul de aer condiționat. Am remarcat că din haina mea închiriată începuseră să se strecoare valuri de adevărată duhoare și nu era vorba de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să ne dăm seama dacă e el sau altcineva” - l-am potolit eu. Ne-am oprit, să urmărim arătarea din deal... Doamne, ce îl mai zbuciumau caii pe bietul om. Fiecare se întindea după un smoc de iarbă și nu pleca din loc până nu-l rupea cu dinții, cum au obiceiul. După un timp, s-au apropiat destul ca să ne dăm seama că erau cai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dimineață ești acasă? ― Da! ― Ei bine, pe la 10 îți dau un telefon de la tanti Elvira, că mă duc pe-acolo, și îți spun când să treci să mă iei, ca să putem sta de vorbă în liniște! Toată noaptea m-am zbuciumat, chinuit de luna care găsise cu cale să-mi scalde camera într-o lumină feerică. În ochii și în gândul meu: Veturia! Îmi plăcea, îmi plăcea mai mult decât mi-aș fi putut închipui! Își uitase la noi o batistă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și triste, rezemate de pervazul vitrajului, cu fața spre odaie. La un căpătâi al mesei mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scop? O ajutaseră, e drept, și împrejurările. Destinul își avea partea lui de fatalitate. Acum vindecarea Lenorei părea lui Mini ceva tot atât de firesc, cât de imposibilă îi părea mai deunăzi. Aceea ce o uimea era câtă anevoință, câtă trudă, cât zbucium pune o ființă ca să se poată rupe din rădăcinile pe care le-a prins, ca să poată libera existența ei din țarcul unde și-a îngrădit-o, ca să treacă de la un strat de viață la altul. Lenora din Mizil făcea în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și nu este cunoscut. Este neobișnuit, poate lasă chiar loc unei ușoare vinovății. În opoziție cu A Fi Cunoscut, care în Glouchestershire este o condiție existențială a priori, A Nu Fi Cunoscut implică inducerea în eroare, distanță și o relație zbuciumată între individ și lumea socială. Există întotdeauna posibilitatea ca faptul de A Nu Fi Cunoscut să nu fie întotdeauna accidental. Poporul, mai ales și progenitrile sale intuiesc această stare ca una care dă naștere la necazuri, ceva obscur și potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Am sa las gânduri să-mi treacă peste chip încet să-mi umple golul vieții mele Să nu uiți Tu niciodată să nu-mi uiți privirea O tălmăcire a gândului hoinar Sub pleoape ce ascund nemărginirea Pe când un suflet se zbuciumă-n zadar Nici ochii mei cu geometrii impure Privindu-ți urma de impleticite gambe Ca un balans prin spațiile pure Sau prin apus de colorate stambe Să nu uiți ziua cu fundă de arnici Când amețit de-o nefirească fugă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
țărână. Era, așa, ca o goambă străvezie, ca o bășică umplută cu apă ce făcea, clătinându-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă pielița gingașă și să se reverse. Plecase de acasă năuc, dar Încruntat și hotărât. El nu știa prea bine dacă o iubea sau nu pe fata grecului. Ba da, dar așa cum o iubeau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sorții. Aceasta se hotărâse să-i Întindă o mână și-i trimisese nepăstuitului un prieten ce dovedea, În general, o fire de porc, dar care Își pusese ambiția să-l scoată din abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese și mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că suflă foc. Un gust amar îi umplea gura. Efortul pe care-l făcuse pentru a nu-și pierde demnitatea ca general în mijlocul învălmășelii și al catastrofei era extraordinar, ținând seama de tinerețea lui. Abia acum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ierusalimului, s-a înființat la Mănăstirea Cetățuia o tipografie în limba greacă. Patriarhul era unul dintre cei mai luminați prelați greci ai vremii. El a avut un rol de frunte pentru apărarea dogmaticii ortodoxe în acești ani când Biserica era zbuciumată de dispute teologice. Patriarhul Dosithei, prin activitatea sa culturală și prin publicarea de lucrări teologice a redus simțitor efectele prozelitismului religios. În anul 1663 împreună cu Patriarhul Nectarie a făcut prima călătorie în Țările Române unde a stat aproape opt luni
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să-mi țin nervii în frâu imaginându-mi că-i crăpam capul cu un topor. Cel puțin, m-am consolat în timp ce ieșeam din biroul doctorului, cât eram prizonieră acolo, puteam să pun la punct lucrurile cu ceilalți pacienți. Mi-am zbuciumat creierii întrebându-mă ce credeau despre mine în urma dezvăluirilor făcute de Luke și de Brigit. Cel mai rău mă simțeam în preajma lui Chris. Cu toate că nu făcea parte din grupul meu, la Cloisters nu existau prea multe secrete. Când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu Titanicul și naufragiezi În mările sudului, te culege (ca unic supraviețuitor) o pirogă de indigeni și Îți petreci ani mulți neștiut de nimeni, pe o insulă locuită numai de papuași, cu fete care-ți cântă cântece de dor intens, zbuciumându-și sânii abia acoperiți de ghirlanda din flori de pua. Începi să te obișnuiești, ei Îți spun Jim, cum le zic albilor, o fată cu pielea chihlimbarie ți se strecoară Într-o seară În colibă și-ți zice: „Eu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]