442 matches
-
câte ți-a făcut?! Gina o studia. Privire seacă, lămâie încă nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete, după cum presimt. O zbughi printre mașinile ce începuseră să se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu mai poate fi vorba de iubire, vă dați seama. - Madam, iubirea-i eternă!, țipă insul acela dintr-o dată, nervos, de parcă Valentina l-ar fi călcat apăsat pe vreo bătătură. Cum nu înțelegi femeie! Aznavour își terminase cântecul. Acela o zbughi spre pleier, ca și cum ar fi vrut să dea replay, să pună din nou cântecul. Se opri însă pe pervazul ferestrei. Desfăcându-și larg mâinile, într-un gest suprem, mai strigă: - Eternă-i iubirea, madam! Și dispăru. Se pomeni resfirând teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au, de război, sau de gargară? Insul burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar fi învârtit o imaginară manivelă deasupra sa, făcu câteva semne agitate cu mâna dreaptă și o zbughi drept în sus, printre crengile înaltului salcâm de la poarta prozatorului. Ca la un semn, becurile de pe stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mea a acoperit pisica. S-a întors, m-a văzut și a coborât urechile pe cap, furioasă. A făcut un salt pe pieptul Soniei, a zgâriat-o sau nu mai știu ce i-a făcut, și în clipa următoare a zbughit-o afară cu copilul în dinți. Săraca Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu, copilul meu”, dar a căzut la loc, cu fața în paiele murdare. N-am știut niciodată dacă a leșinat sau a murit. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oricare - s-a ținut de glume proaste, cum ar fi să-i sune pe oameni ca să anuleze repetițiile, persoana respectivă iese din spectacol în acel moment. Nu glumesc. Bun, hai! Bătu din palme. Statuetele muzicale se animară rapid și o zbughiră în diferite direcții, cu capul între umeri, ca și cum s-ar fi ferit de vreo lovitură. Am reflectat la puterea pe care o are atunci când se enervează o persoană tăcută de obicei, ca să nu mai vorbim de cei care au, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Sophie, privind în jur, neliniștită. Matthew ezită un moment. Nu prea avea talent la luat decizii pe cont propriu; se pricepea mult mai bine la îndeplinit ordine; când MM se înclină și-i șopti ce să facă, acesta o zbughi imediat să-i îndeplinească porunca, bucuros că i s-a dat ceva de făcut. —Coborâsem să iau o gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
corector. Nu trebuie decât să sufli asupra lui ca să-l încălzești un pic înainte. —Bine. Și mulțumesc. —N-ai pentru ce! Păi, eu trebuie s-o șterg. Mă îmbrățișă. —Mulțumesc încă o dată, Sam. Ești o prietenă adevărată. După care o zbughi către stația de autobuz, cu rucsacul bălăngănindu-i-se pe umăr și cu ușurarea care i se citea pe față nu numai pentru că aveam să-i păstrez secretul, dar și pentru că mărturisise totul și fusese iertată. Îmi plăcea Sophie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Deodată se aude o voce strigând din casă: Haideți la masă! La desert avem plăcintă de dovleac. Abia am scos-o din cuptor! Du-te fata mea, eu mai stau să privesc primăvara. Am sărit de pe piciorul lui ca să o zbughesc în casă, dar un nor de pe fruntea lui m-a făcut să merg încet, să nu-l deranjez.
Misterul primăverii. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
e, a spus bărbatul în maro. E o căsuță de pus în copac. —Dar eu n-am comandat nici o căsuță de pus în copac... of, fir-ar al dracului! Las-o baltă! Unde semnez? În timp ce microbuzul se îndepărta, Hugo a zbughit-o înăuntru. Spre marea lui ușurare, Theo era tot pe podea. Rodea fericit cheile Toyotei. După ce l-a luat în brațe, Hugo a ieșit și a încercat, cu o singură mână, să târască pe asfalt și apoi în sus, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca ei să mă-ncătușeze. Apucă satârul și Întoarse cheian broască. În clipa aia, a căzut ca electrocutat. A leșinat. Maricica, fata ce se ocupa de igienizarea casei scărilor blocului, speriată peste măsură, de căderea și de leșinul monseniorului, o zbughi-n bucătărie, o apucă, și pe ea, un mic leșin, Își reveni, destul de repede, și-l Întrebă, Încă speriată: da’ ce-i cu mata? Hai, spune-mi. Ce-i cu mata, repede, să-mi spui, cât nu mor de curiozitate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
parterului printr-un singur snop de drugi de fier-beton. Drugii, ai naibii, decălindu-se, pocneau precum grisinele. Crăpa un drug, se înălța c-o palmă și colosul de zidărie. Se fisuraseră jumătate, mormanul de cărămizi și betoane era pregătit s-o zbughească spre stratosferă. - Că rău - vah - ți-o fi stat ție, frumos cum ești, să te plimbi prin stratosferă! C-o mână să vâslești, încălțat în Casa de Cultură a poporului și c-o mână să hrănești porumbeii... 38 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă. Din frigidere, săreau turmele congelate de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o zbughi peste câmpuri, pentru a se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care se doriseră toată viața aia nenorocită a lor cu pepeni verzi pe pereți. Sunam. Scoteau, de după ușile de placaj, nasul lor primejdios. Scoteam și eu, de la subțioară, un catalog cu tablourile alea oribile și agitam o chitanță. Când o zbugheau în dormitor, fericiți să-și înnumere de treișpe ori nenoriciții ăia de 415 lei, pe care-i ceream pe-un tablou, se trezeau cu mine în debara, adulmecîndu-te și implorîndu-te, peste tot, să apari: "Nora! Nora!" Tăcu. - Își închipui cât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zgomot. Stani râdea pe sub bancă, profesoara s-a făcut roșie ca racul, s-a îndreptat nervoasă spre catedră și a tras concluzia: - Patru ! Stelică și-a dat seama ce a spus, s-a întors amenințător spre Stani, însă el o zbughise, era de acum departe de el. A încercat să îl prindă, însă Stani păstra distanța de siguranță în veselia generală. Râdeau toți colegii cu profesoara în frunte își revenise din șoc. A întâlnit-o după un timp, surprins că este
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cădeau ca ploaia în baltă. Zidarii puseseră bâta pe-ai lor. Învățătorii îi speriaseră cu amenzile dacă nu-și trimit copiii la școală. Se golise maidanul. Nici Ene n-a făcut purici mulți. Când a fost să-i tundă, a zbughit-o pe fereastră. Dus a fost. A stat fugit o săptămână de frica lui taică-său, dar la școală nu s-a mai întors. Spiridon -la făcut măr, a vrut să-l târâie înapoi la învățători, n-a fost chip
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul într-o parte, altul în cealaltă. În urma lor, boierul s-a dumerit greu și-a început să strige: - Hoții! Până să alerge păgubașul, ia-i de unde nu-s! Se adunaseră sergenții, fluierau degeaba. Pungașii s-au urcat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mari35. Și-acum basta sau du-te în treaba ta și nu spune nimănui ce-ai auzit de la noi. Au ajuns din câteva salturi la locul cu pricina; carcasa vacii era aproape întreagă. Era un damf acru, două pisici o zbughiră și un nor de muște șuieră luându-și zborul. Luna lumina capul vacii care, de-o parte și de alta a gurii, avea sânge închegat și un ochi zdrobit din care încă se scurgeau câteva picături de lichid gelatinos. Era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
către centru, că rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și mâinile goale. Dincolo de ceața subțire, copiii mergeau înainte, chiuind. Doar Luca privi, pentru o clipă, înapoi, de parcă, între cele două lumi, părea nehotărât spre care s-o apuce, dar apoi o zbughi după ceilalți, zorit de voltele Magului frunzelor. În fața lor, ca un râu cenușiu al uitării, cu apele nemișcate, se întindea asfaltul. Iar către Strada Mare, până hăt, departe, se vedeau blocurile. Trunchiurile lățite sub asfalt, sub temelii, țineau pe umeri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
l dea se potrivea. — Îi plac mult poveștile, răspunse iarăși bătrânul în locul ei. Hai, îi spuse fetiței, du-te în curtea din spate și joacă-te... Ea sări de pe scaun, făcu o scurtă reverență ca la terminarea spectacolului și o zbughi afară. Bătrânul o privi cu duioșie, apoi se plesni cu palmele peste genunchi. — Ce crezi că face ? întrebă. Se duce sub nucul din fundul curții și caută pe jos nucile dezghiocate. Seara vine cu degetele înnegrite de iod și trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț de cearșaf și o zbugheau pe scări. Bărbații și femeile, aplecați peste ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ioanide ținând pe Ioana cu mâna stângă de mijloc și cu cea dreaptă vârâtă ca o rîșchitoare în părul ei abundent și sărutînd-o energic, cu o consimțire deplină din partea Ioanei. Cei doi clasiciști se consultară din ochi, apoi, mecanic, o zbughiră pe ușă, înainte de a fi văzuți, coborând scările vertiginos și luînd-o la goană pe stradă, atât cât permiteau forțele lor fizice. Ioanide nu-i văzu, deoarece ferestrele deschise dădeau spre curte, iar fugarii o luaseră în direcție opusă. În apropierea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
războiului. Când, a doua zi, Ioanide se prezentă la Gaittany, biroul acestuia era plin de obișnuiții amici, care aveau acum două locuri de întîlnire diurne: unul ziua, la Gaittany, altul seara, la Pomponescu. La ivirea lui Ioanide, Panait Suflețel o zbughi pe o ușă ce ducea într-un birou alăturat. Arhitectul merse la fereastră și de acolo își comunică observațiile. - Suflețel fuge mâncând pământul pe poartă. Mi-a maifăcut una ca asta pe stradă. Își închipuie probabil că am ciumă bubonică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorba despre ceva de care clientul nu avea nevoie (dată fiind clima din Minneapolis) în următoarele șapte luni. Funcționarul din ziua respectivă, un individ cu părul negru ca pana corbului, pe nume Roger Azzam, a sesizat frustrarea clientului și a zbughit-o până în atelierul croitorului, pentru a se întoarce într-o fugă câteva secunde mai târziu. „În cinci minute”, a gâfâit Roger către client. „Va fi gata în cinci minute.” A fost clientul satisfăcut? Acesta a fost numai începutul. S-a
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
nu s-ar fi întâmplat nimic, s-a ridicat puțin dezorientat, și-a șters bărbia de praf care, probabil, îl și durea, a privit scurt la mulțimea din jurul său și, fără a-și recupera cercul rămas în mijlocul drumului, a și zbughit-o dispărând după primul colț, undeva în direcția morii lui Filderman, după care i s-a pierdut urma. Mătușa, în grija căreia se afla copilul, o femeie văduvă a cărei vârstă nu o putea aprecia, proprietara unei case suficient de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
școală, adică pe mine, Ileana, Maria, Florica și Gheorghe. Mama a rămas surprinsă și neumerită, nu știa ce să facă, nu aveam nici de îmbrăcat, nici de încălțat și până să-și dea seama, toți în frunte cu Ileana, am zbughit-o pe ușă afară, direcția școală - era aproape de casăașa cum eram în cămeșile noastre de ,,americă“, cu capetele descoperite și cu picioarele desculțe prin nămeți. Vasluiului, era atrăgătore nu numai datorită poveștilor despre așezarea străveche , pe care le spunea cu
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]