14,079 matches
-
închise când setea îi va istovi le voi aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe nimeni să se aplece să-i dea lingura căzută jos de la gură să-i împingă cana la celălalt capăt al mesei unde cu soți își bea
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
Emil Brumaru Goaznică este crima mea de astăzi Te-am sărutat fără să știi Nu te mișca nu te mișca Ești prinsă în lanțuri de păpădii Fluturii sînt priponiți de-o ciupercă Degeaba încearcă să zboare spre tine Nu te mișca nu te mișca Ești țintuită-n rubine Ca un ceasornic de carne pe iarbă Minutar secundar picioarele tale Nu le mișca nu le mișca Înțepenește-mi viața în șoldul tău moale Emil cel cu frunze
Groaznică este crima mea by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11068_a_12393]
-
să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
pildă pe această castanus castaniferus mâine știi bine e zi de jonatan nici o mișcare la care mă inervez ei bine de într-adevăr ești regina mozart n-ai cum să nu te miște asta și bag simfonia 25 începe să zboare prin cameră zboară isteric ca o femeie pioasă în focuri și apoi țiușt dispare afară de pot să continui deși mă aflu extrem de nesigur că oare ce e de preferat momente intime cu o mierlă genială sau scrisul acestui poem și
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
castanus castaniferus mâine știi bine e zi de jonatan nici o mișcare la care mă inervez ei bine de într-adevăr ești regina mozart n-ai cum să nu te miște asta și bag simfonia 25 începe să zboare prin cameră zboară isteric ca o femeie pioasă în focuri și apoi țiușt dispare afară de pot să continui deși mă aflu extrem de nesigur că oare ce e de preferat momente intime cu o mierlă genială sau scrisul acestui poem și ce privire surâzătoare
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
Constantin Abăluță Tăcerea celor pe care nimeni nu-i umilește e ca un zid singur în cîmp poate că-mi bate cineva la ușă în timp ce eu zbor cu avionul spre berna unde-mi fac un prieten tocmai atunci cînd nu mai speram viață plină de zile ca o cutie poștală doldora de reclame după ce-ai lipsit un timp de-acasă și ridurile ți s-au adîncit
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui rîu și invită norii să se-așeze pe ele cel ce ascultă cum țiuie ferestrele cabanei părăsite și-și privește chipul într-un pahar cu apă cel ce a zburat cu avionul spre mii de destinații și moare înghițit de-o privată de țară cel ce stă în curte și privește țintă pisica vecinului convins că viața lui doar ei îi aparține 9. Zi friguroasă pînă unde pot afla ce
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
din anul '79, care îl costase viața pe autorul Istoriei naturale; a fost, de fapt, o erupție de fluturi: Cărămizii, albaștri, cu dungi de chinovar Sau imitînd sideful și albul nenufar, Petale viscolite din cosmice livezi Urcau mereu spre boltă zburînd ca niște iezi. Dar la un timp azurul îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane. Piesa antologică a volumului se intitulează
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
un corp pe care-l simt rupt din mine fără să-l pot pune la loc, nici acesta de acum, cu pielea scrijelită de urma femeilor umbră, sac în care se tot îndeasă zilele ca niște colivii din care au zburat canarii, arse de apele reci, ca-n țipăt șoapta abia auzită, - nimeni în urma mea, așa cum, nimeni înaintea mea, un foșnet de stuf prin alcoolul învechit la buzele sub care mocnește vulcanul unei străzi pietruite de pași zburători ca liliecii în
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
proaspătă din cea mai imprevizibilă iederă a acelui an. Și cu întrebarea: știi cum sună în limba germană o condamnare la moarte? De pe balcon, pisica s-a întors în timp cu o frunză de iederă verde, imprevizibilă... Câți porumbei au zburat pentru pace și câți nu s-au mai întors acasă, la grătar ! ZBOR ÎNTRERUPT Atât ești, atât ți-a rămas: o femeie care a trăit de una singură într-o țară înghețată, - care a descoperit mai întâi focul care nu
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
întâi focul care nu a ars niciodată, care a întâlnit banchiza de gheață care nu se va topi niciodată, - dragostea scrisă mărunt pe cărți poștale care nu vor ajunge la timp niciodată, care a inventat un avion care nu a zburat niciodată... Fotografia singurei femei care a trăit într-o țară înghețată visează și acum în dialectul vânturilor potrivnice. SALSA Plângeai. Aveai cearcăne potrivite, cusute din perdelele sfâșiate de vântul pe care băștinașii îl botezaseră Geronimo. Voiai să-mi spui ceva
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
cercevele cu fiecare parte șiroind de sânge. îți spune: Trecătorule, clatină capul ca să vezi cum se mișcă soarele, de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și lasă spre tine un cordon ombilical: prin el curge vântul și te face să zbori. în șir cu ceilalți, inspiră de trei ori, întinde-ți aripile prin apele pline de foc și așează-te pe calea zeului! Dacă tai ombilicul de foc, din el cade capul unui copil. Vino alături să te inițiez în curgerea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
entuziaste spre o absurdă perfecțiune... păi, am constatat că le-am desființat total! Dar ce bine mă simt fără aripi, am îngînat, ce nestingherit în mișcări, în greșeli... în încîlcit mințile altora cu bazaconiile mele... cu obrăznicia golașă de-a zbura , de-a levita, care va să zică... mă rog, de-a aeroplaniza, de-a helicopteriza... Și făcui, mîndru, primul pas: buf! M-am sculat de pe trotuarul urbei noastre generoase în suprafețe denivelate suav, ocrotite cu sare fină și cu piper rotund (piperul mi
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
terci moroz. THRENOS Pasărea în pasă rea, streptopelia decaocto, amărîta turturea, streptopelia decaocto, guguștiucul gulerat, streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat, streptopelia decaocto, singuraticul golumb, streptopelia decaocto, - rana-i nu e de la plumb, pentru ea, nu-i leac, nici doctor. De pe casă, zboară-n beci streptopelia decaocto, - nu de răul ploii reci, de urîtul ploii octo- brale, zboară-n beci sau gang, ci pentru că decaocto streptopelia,-n beci sau gang, nu-i decît (în grai mai doct) o jumătate de Yin-Yang. De aceea
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
streptopelia decaocto, porumbelul vulnerat, streptopelia decaocto, singuraticul golumb, streptopelia decaocto, - rana-i nu e de la plumb, pentru ea, nu-i leac, nici doctor. De pe casă, zboară-n beci streptopelia decaocto, - nu de răul ploii reci, de urîtul ploii octo- brale, zboară-n beci sau gang, ci pentru că decaocto streptopelia,-n beci sau gang, nu-i decît (în grai mai doct) o jumătate de Yin-Yang. De aceea,-n beci sau gang, solitar ca un paiang (pe cînd ploaia-i ține hang, sau
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
a pipăit, dar n-a urlat: ecce homo. n-a venit, n-a văzut, n-a plecat. n-a întrbat de ziua noastră cea de toate morțile. pe care o tot bem cu paharul crescut direct din mînă. dinții au zburat din orbite, privirile au scrîșnit la pereți. zboruri de melc așteptau amurgul amiezii. zumzetul stîncilor răsărite din somn. prăfuitele veșminte cu care oasele se îmbracă de ultima ceremonie. apoi ne anunță cu un surîs că moartea-i încă tînără în
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
stai în noapte, Pândar pe metereze, Esențele rotunde Nu știu să se-ntrupeze Cărarea lină Dacă ascult de chipul din fântâni, Ar trebui să cad, urcând spre soare, Dar caii-nchipuirii sunt bătrâni, Nici cu jăratec nu mai știu să zboare; Dacă ascult de firul ierbii viu N-ar trebui tăcerea să mă-nșele, Dar ceasul nopții s-a făcut târziu Și ierbile vorbesc doar între ele; Doar către stele ochii dacă-ndrept, Poate o rază încă mă mai știe, De când
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
corespondența lui Iustin către Ioana, el fiind și cel care găsește o explicație terapeutică rațională, desigur la nivelul lui (Ťcînd n-ai ce face, cînd te-apucă, așa, cum să zic, urîtul, un fel de să-ți vină să-ți zbori creieriiť). O veleitate ce-și găsește împlinirea în utopica Ťdoctrinăť a Ťmarelui M.S.N.ť, singurul nebun legal din roman - și pînă la care ceilalți sînt trepte intermediare, ipostaze ale aceluiași sindrom. Cazuri individuale ce țin de o patologie generală. Există
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
încă departe de cea a oamenilor de știință, iar gândul de a ,împușca" către ea cu un om închis într-un fel de ghiulea de tun, ar fi lăsat-o chiar și pe Chirița cu gura căscată, deși ea va zbura, câțiva ani mai târziu, în balon, pe modelul eroilor lui Jules Verne. Cu totul neștiințific, oamenii de la țară împușcau totuși cerul ca să alunge vârcolacii care le ,mâncau" Luna. În amintirile din copilărie ale doctorului Severeanu, născut în 1840, când începe
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Viața trece ca o ploaie de vară trece dragostea trece durerea - spun Ferecată într-o singurătate mănoasă cu gheare picotesc în mine ca o șopîrlă la soare Mi-e bine. Cresc din mine flori de cîmp crinul roșu al pustiei zboară fluturi și mierle înfloresc stacojiu ca inima mea despicată maci uriași cresc din mine spice de grîu tufe argintii de pelin sînziene Da. Sfîrtecînd iarba grasă cresc din mine gheare lungi colorate Sînt amară și naltă. Sînt vie Oho. Am
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
de prima vară, ATUNCI să-ți prinzi în păr parfum de iasomie, Să intri în LUMINĂ și să iubești iară. Când soarele dansează prin florile de câmp, Furând sărutul lor de gingașe fecioare, ATUNCI să-ți crească aripi și să zbori râzând, Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare. Citește mai mult Când soarele răsare din crinii DIMINEȚIIȘi se-oglindește-n cerul senin și diafan, ATUNCI pădurea-și țipă bucuria viețiiși primăvara-și prinde perle în mărgean. Când soarele răsare
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
de prima vară,ATUNCI să-ți prinzi în păr parfum de iasomie,Să intri în LUMINĂ și să iubești iară.Când soarele dansează prin florile de câmp,Furând sărutul lor de gingașe fecioare,ATUNCI să-ți crească aripi și să zbori râzând,Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare.... IX. ACASĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
smuls, cu greu, dintre tristele zăpezi! Darnică, ți-ai despletit peste țară Ale tale calde plete de mătase verzi. Iar mi-ai adus un firav ghiocel ... Mi l-ai sădit în păr și în grădină ... Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ... Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână. Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ... Ca o mirifică vioară mă mângâi. Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ... Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi! Elisabeta
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ai smuls, cu greu, dintre tristele zăpezi!Darnică, ți-ai despletit peste țarăAle tale calde plete de mătase verzi.Iar mi-ai adus un firav ghiocel ...Mi l-ai sădit în păr și în grădină ...Mă-ndemni s-alerg, să zbor, să cânt cu el ...Plutesc, plutesc, plutesc ...mă ții de mână.Adânc, mi te-ai cuibărit în suflet ...Ca o mirifică vioară mă mângâi.Prin tine trăiesc, respir, iubesc și cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
frământ ruine - înfrângeri - risipe... am scârbit în ceruri zeii - exhibând năpasta m-am scârbit pe mine însumi - străpungându-mi coasta nici n-aștept mustrări de soartă - lașă amânare scurt poemul ce privirăți e-o demisionare MITOLOGIA AMURGULUI îngerii din cetini zboară - cântul lumii curme orb e cerul peste piscuri - munți pustii de turme mut e gândul de iubire - învelit în cețuri stinși sunt Soarele și Luna - zeii dorm în jețuri stele nu-s să toarcă soarta - spânzuratu-s-au de grinzi nici măcar pe
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]