382 matches
-
părinți. Tatăl, Constantin Marcu sfârșește în războiul din 1916-1918. La scurt timp, mama Eleonora, bolnavă, se stinge și ea din viață. Ionică împreună cu sora sa Elena este nevoit să-și continue firul vieții în familia moșului său Păvănescu. Copil vioi, zburdalnic, dar pătruns de dorul și lipsa părinților își petrece anii copilăriei în satul natal unde urmează și primii ani de școală. Între anii 1917-1922 frecventează cursurile Școlii elementare din Blăgești, avându-l ca învățător pe Virgil Filimon. Cu dragoste de
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
ziua de Sânziene. Bunicul ne-a împletit coronițe din florile grele de aur, făcându-ne să arătăm ca două zâne. Astfel, l-am rugat pe bunicul să ne spună câte ceva despre satul frumos care i-a adăpostit copilăria năzbâtioasă, tinerețea zburdalnică și începutul bătrâneții ninse de ani. Cu vocea caldă, cu ochii senini și cu inima blândă, bunicul ne-a spus că pentru dânsul satul Probota e un mic colțișor de rai. Privindu-l, bunicul era alb ca un copăcel nins
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Țara cea din răsărit. Și DOBROGEA, ocheșica, cea de Soare iubitoare, A ajuns prințesa Țării dintre Dunăre și mare. Iar MUNTENIA, zglobia, a primit acel cuprins Ce se-ntinde chiar pe șesul de sub Muntele cel nins. Și OLTENIA, sprințara, prea zburdalnica lui fată, Cea cu joc născută parcă și cu cântec răsfățată, Cu privirea luminoasă, chip senin și mers zglobiu, A primit a fi regină colo-n Țara de pe Jiu. Flăcăiandrul, mijlociul, blândul lui fecior, BANAT, Cu ochi calzi, cu fața
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată, în fața mea, mârâia ușor și-ncerca să se ridice în două labe, ca atunci când ne hârjoneam, ca doi copii zburdalnici. Eu încercam să-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să-l chem lângă mine, să-i întorc botul spre arătarea care venea pe urmele noastre; dar el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șters parchetul, la dat cu ceară, la scuturat și ce se mai cerea. Al treilea "K"...? Copii avea doi. O fată, Corina, în ultima clasă de liceu. Și-un băiat, Mirel, în clasa a III-a. Ambii erau frumoși, sănătoși, zburdalnici, isteți, dar nu se prea omorau cu cartea. Dimpotrivă. Deși coana Zitta îi strunea și intervenea des, interesându-se dacă-au fost ascultați, dac-au luat note, răspunsul lor era aproape același: "lasă mamă..." Dar nici părinții nu-i controlau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Brigitte Bardot în devenire. Și frumusețea ei era o capcană cu sens dublu. Pentru ea, care-o avea, abia o strunea și stăpânea, ca pe-un mânz plesnind de sănătate, care se ițea și voia s-o ia la galop zburdalnic și năvalnic, gata să rupă frâul în patru, într-o bună zi, încât să nu-l mai poți nici prinde; iar pentru cel ce-o vedea și-l ademenea era ca o Fata Morgana când te-apropiai și credeai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ușoară, predominant de sorginte britanică, dar și francezi, spanioli, americani, asiatici așteaptă disciplinați pe peronul vechii gări Îmbarcarea În trenul „de vacanță”, cum este denumit de localnici. În vagon mai urcă și un grup de francezi cu mai mulți copii zburdalnici. Trenul pufăind din greu, ca un moșneag gârbovit de ani, se pune În mișcare Încet, Încet... Peronul dispare din raza ochilor noștri, rămânând În urmă, ca un țărm Îndepărtat. Ne Înghesuim cu toții la geamurile deschise, asemenea unui stol de porumbei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe urmă am prins-o iar, și iar am plâns și iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des... așa de vreo cinci, șase ori... Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! ochi alunecoși... PAMPON: Inimă zburdalnică!... CRĂCĂNEL: Până când, Într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei, acasă; intru În sală, deșchiz ușa iatacului... Întunerec... «Te-ai culcat?» Nu răspunde nimeni. Inima-ncepe să bată rău; aprinz lumânarea, și ce găsesc pe masă, domnule? PAMPON
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
salutări, a dumitale bună prietenă. Mari Popescu.” (Lanțul slăbiciunilor) etc. Și, fiindcă Înainte de toate sunt femei, ele primesc și trimit Îndeosebi «scrisorici» de amor. Principala (și deseori singura) lor ocupație e aceea de a fi Femeie. „femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...” Odată cu schimbarea de mentalitate, cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea aduce, indiscutabil, o ușoară emancipare și o liberalizare a moravurilor și În spațiul românesc, aflat la porțile Orientului și prins Între două modele culturale; e caracteristic
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
această calitate (de amant) și femeia depune efort, consumă timp și energie pentru ca relația lor să dureze. Două cupluri: Mița - Crăcănel, Didina - Pampon se confruntă cu posibilitatea destrămării, factorul ce amenință stabilitatea fiecărui cuplu, nelegitim, e femeia, „ochi alunecoși, inimă zburdalnică...”. Nu o femeie sau alta e vinovată de necredință, ci firea ei predispusă să caute mereu altceva. Și, se Înțelege, răul este intrinsec naturii ei (deci, și femeia e victimă a situațiilor și a bărbaților) - „Pampon: Mișelule, să ne deslușim
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
se Înțelege, răul este intrinsec naturii ei (deci, și femeia e victimă a situațiilor și a bărbaților) - „Pampon: Mișelule, să ne deslușim, ’ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor; amăgești o ființă nevinovată... o femeie... femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...” - , femeia trebuie iertată. Și o vor ierta și Pampon și Crăcănel pe fiecare dintre femeile care inițiază câte un triunghi sentimental. Bănuielile nu-și mai au rostul, bărbatul preferă să accepte aparențele sau explicațiile mai mult sau mai puțin convingătoare
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
personajului narator; problema pusă În discuție e cea a eternului feminin. Paradigma relaționării social-sentimentale dintre bărbat și femeie cunoaște corecții odată cu vârsta, căci personajul masculin al lui Caragiale iubește Întâi de toate amorul și abia apoi femeia, «ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...». Femeia - eterna poveste. „noroc la cărți, nenoroc la amor...” Eroii lui Caragiale sunt inși perfect adaptați social și au ambiția de a trăi În limitele standardelor de viață, ale exigențelor pe care ei le atribuie lumii bune. Nu dorm fie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Își amintește soră-mea, care e mai mare decât mine. Avea și o oală cu unt, că noi eram răsfățați... soră-mea era mai plinuță, mama - mai plinuță și Îmbrăcată cu mai multe straie, iar eu eram un copil foarte zburdalnic. Eu m-am desprins de rând - de rândul care trebuia să meargă mai departe, pe jos, bineînțeles -, căci văzusem un copil mai În față, și am fugit Încolo. Chestia asta a fost o tragedie pentru părinți, dar a fost norocul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
copii de mâncare.” -pe; marchează cazul acuzativ al genului personal: substantive proprii (din câmpurile semantice uman și mitologic, precum și nume de animale) sau substantive comune denumind ființe umane, cu funcția sintactică de complement direct: „Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.” (M. Eminescu, I, p. 91), „Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă.” (M. Eminescu, I, p. 175), „Să te-nvăț eu ce să facem ca să învingi tu pe mama.” (M. Eminescu, P.L., p. 8), „O, niciodată n-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
salon, unde ne așteptau țigări, țigarete, cafele, des bonbons et des liqueurs - adică pe românește bomboane și lichioruri...” (I.L. Caragiale) • extralingvistică, concretizată în termeni care-și constituie planul semantic prin raportare la același referent: „Eu vreau să-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.” (M. Eminescu) În planul expresiei, termenii nu-și impun restricții, dar se pot situa pe aceeași poziție în interiorul unei categorii gramaticale, mai ales cazul: „N-am telefonat nimănui, nici lui Vinea, care nu dădea pe-acolo cu săptămânile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în jur o căldură diafană. Vântul era singurul care, nervos, trecea grăbit peste acest peisaj, măturând tot ce-i ieșea în cale, nepăsându-i de nimeni și de nimic. Dar parcă, făcându-i în ciudă, fulgi spumoși își continuau dansul zburdalnic, mângâindu-se unul pe altul, căzând și urcând în același timp, pentru ca mai apoi să se așeze obosiți pe pământul care-i aștepta uscat de dorul lor. Am ieșit afară și mi-am îngropat mâinile în argintul ce se așternuse
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
-Dar cum să vin ? -Nicio problemă... A presărat peste mine puțin praf magic. Zburam... Nu-mi venea să cred...După multe peripeții, în sfârșit am ajuns pe tărâmul celălalt. Spre mirarea mea, toți puteau să zboare. Acolo, natura cu aripi zburdalnice îți dă poftă de viață, iar zarea îți soarbe privirea. Și de multă aventură am avut parte acolo, pe tărâmul celălalt !.. Ceasul sună.. Este ora 7,00 dimineața. -Sorina, scoală ! strigă mama. Off! Și eu care credeam că este adevărat
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
sesizat-o și în afara camerei mele. Am dat într-un hol foarte mare, cu pereții de sticlă, destul de groasă la prima vedere, dincolo de care, într-o parte se zărea un lac pe care tocmai ce se nășteau mii de rotocoale zburdalnice. Ploua atât de frumos încât mi-am oprit pașii să privesc. Cei doi au tras de mine, cerându-mi să merg mai departe. În glasul lor era dominația unui stăpân care cerea calului său mână mai departe. Îmi place aici
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
și sub numele de Drăgaice, de Sânziene și de Șoimane, în realitate, plante, în folclorul românesc reprezintă sărbătoarea care celebrează coacerea holdelor și are loc pe 24 iunie. Ele sunt zâne a căror frumusețe doar îngerii o întrec, sunt seducătoare, zburdalnice, zănatice, cu puteri magice. Reprezentate ca fiind tinere femei cu trupuri invizibile, ca niște năluci, învăluite în lumină și în întuneric, Ielele pot fi văzute, fără să se întâmple nimic rău, doar de către oamenii buni la suflet, ceilalți, care reușesc
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în tot ce fac, în bucurie, în disperare, în pietate sau impietate..., Herrera se folosește de femei de joasă speță precum Europa și Asia, îl aduce în mreje Estherei pe bancherul Nucingen. O îndeamnă Herrera: Trebuie să redevii Torpila. Fii zburdalnică, risipitoare, șireată, fără milă pentru milionarul pe care ți-l dau pe mână... care s-a îngrășat din averea orfanilor și văduvelor. Vei fi răzbunătoarea lor. Baronul cade în mrejele frumoasei curtezane, este instalată în micul palat din strada Saint
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
după cum povestea cineva pe blog, prăvălindu-le în creștet culegerea de probleme cu cele 400 de pagini ale sale, domnului inspector general îi vine greu să creadă că există profesori pe care elevii nu îi ascultă și că "unui copil zburdalnic", cum cu delicatețe era portretizată una dintre victime, o profesoară tânără și neexperimentată îi poate striga de o mie de ori să nu intre în apă că e periculos, că el oricum o ignoră. Dacă i-ar sta în putere
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi-mi erau șezătorile, clăcile, horele și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (d) "Frații săi prinseră pizmă pe el pentru că fusese mai vrednic
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pe alocuri dublate de coarde, acestea atrag totuși în chip deosebit atenția. Partea I-a. După o introducere lentă, urmează o mișcare vioaie, allegro con brio, scrisă în formă de sonată. Viorile prime expun în piano tema I. Ea e zburdalnică, dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente ce alternează între suflători și coarde, urmează un moment
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sau al lui Daniel Cristea-Enache. Corina a venit la timp pentru berea de după, apoi ne-am învârtit prin standuri până la închidere, când ne-am dus la Ligia și Silviu. Lucrau la ridicarea propriei case, pe străduța provincială, aveau o cățelușă zburdalnică (Picățele) și o țestoasă sobră (Lia). Mă culcam pe unde apucam - o dată cu Lia, pe jos, altădată cu Silviu, care, dimineața, a întârziat la serviciu. „Așa pățește cine doarme cu mine“, le spuneam fetelor, la micul dejun. Ligia pleca la jobul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
situație fără ieșire, iar Jeeves, după mai multe aventuri, reușește să rezolve problema, umilindu-l chiar pe stăpânul său. Mulțumesc, Jeeves, așa cum afirmă chiar autorul în prefața romanului, „este primul dintre romanele despre Jeeves și Bertie Wooster... “, o carte amuzantă, „zburdalnică“ și „plină de viață“. Tot în aceeași prefață, Wodehouse vorbește despre felul în care își scrie romanele: „Am obiceiul să scriu vreo patru sute de pagini de notițe înainte să încep un roman și în timpul acestui proces vine întotdeauna un moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]