1,214 matches
-
multor oameni sentința de condamnare la moarte, și niciodată nu-i fusese ușor să învingă oroarea de care-l umplea această necesitate. Întotdeauna simțea ura furioasă care cu siguranță îl cuprinde pe un om condamnat să se compare cu doctorul zdravăn și sănătos care avea privilegiul inestimabil al vieții. Strickland îl privi în tăcere. Nu se putea citi nici un semn de emoție pe fața lui deja desfigurată de boala aceea scârboasă. — Și ei știu? întrebă într-un târziu Strickland arătând către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Amory a adormit În ciuda voinței lui. A sosit apatica și respectabila duminică și până și marea parcă bombănea și se plângea, așa că s-au Întors la Princeton făcând autostopul În camionetele Ford ale fermierilor navetiști, contractând imediat câte un guturai zdravăn, dar altminteri neafectați de hoinăreală. Amory și-a neglijat Îndatoririle și mai mult decât În anul precedent - nu În mod deliberat, ci din lene și din pricina numeroaselor alte interese. Geometria coordonată și melancolicii hexametrilor lui Corneille și Racine Îți ofereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picioarele și, simțind cum Îi năvălește sângele În cap, și-a dat seama că-i e frică. Picioarele... ceva nu era În regulă cu ele... o nepotriveală pe care o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
abia Îi venise ideea: — Se apropie ora micului dejun. Vrei să mănânci ceva? - Mâncare! a izbucnit Jill Într-un râs vesel. Mâncarea ne-a stricat petrecerea. Cam pe la ora două am comandat să ni se trimită În cameră un supeu zdravăn. Alec nu i-a dat bacșiș chelnerului, așa că sunt sigură că ticălosul ne-a turnat. Proasta dispoziție a lui Jill parcă se Împrăștia mai repede decât umbrele nopții. - Să-ți spun ceva, a spus fata apăsat. Când mai vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bețivi? Bine c-a lăsat sticla jos. Și la urma urmei, ia s-aducă el halterele, să vedem, cum le-o lua Sorinel? În ușa MaxiBarului, heruvimul roșcat urmărea dezgustat un bețiv fascinat de portretul lui Zelea Codreanu, un chelner zdravăn care ducea cu o mână niște haltere impunătoare, iar în dreapta, în bucătărie, aburii de varză care-l purtaseră aici. Aburii îi făceau semn exact ca-n Tom și Jerry spre o fată cam vulgară, dar blondă și subțirică. Fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce s-a întâmplat? - A aruncat bețivul ăla cu halterele. Mariana o să vorbească cu Popa să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Păi hai să ciocnim un păhărel, pentru oamenii de omenie! - Să ciocnim, nea Ovidiu. - Hai noroc și să trăiești și să ajungi sănătos în America! - Și matale, să ieși cu bine. Nea Ovidiu ridică sticla lui și trase un gât zdravăn. - Ai! Ai, ai, ai, ține-mă că mor! El băuse numai spirt, whisky de la Mișu, pufoaică și alte băuturi spirtoase improvizate. Băutura asta avea un gust infect și era atât de tare, că nea Ovidiu și-a făcut cruce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fix, de ce de doi bani, întreabă el așa, ca să mai treacă vremea, vorbim despre asta altă dată, îi răspunde scurt Marcela - mi-am amintit de celebrul „Moni, stai pe coaiele tale” -, apoi, fără altă vorbă, ne trage câte o palmă zdravănă fiecăruia de am auzit numaidecât câinii în Giurgiu. ― Ia, ieșiți afară, strigă Beligan la noi și ne gonește cât ai clipi, pesemne știa el ce știa. Mergem pe culoar cu obrajii roșii, cabinierele erau lipite de pereți, albe la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
concentra. Tata se bucură la nebunie, pentru că în ultima vreme i se întâmplă arareori să câștige în fața domnului licean cu pretenții, care‑și închipuie că e cine știe ce de capul lui. Totuși, îi spune lui Rainer că o să încaseze o scatoalcă zdravănă dacă nu‑și dă mai mult silința atunci când joacă șah cu tata. Rainer spune că n‑are nici un sens să câștigi și primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi‑dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să-i facă pe oameni să vină la sediu? — Aici ai și tu dreptate. Cu un zâmbet larg, Arthur Nebe făcu să apară din buzunarul de la piept o sticluță metalică aplatizată: — Bei? — Mersi, nu zic nu. Am înghițit o dușcă zdravănă din alcoolul distilat oferit cu solicitudine de către Reichskriminaldirektor și apoi mi-am scos țigările. După ce am aprins câte una pentru amândoi, am ținut bățul de chibrit în sus câteva secunde. — Nu e nicidecum un loc căruia să-i dai foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
după încă o sticlă de șampanie. Nu era dificil de înțeles de ce Streicher era temut de ceilalți. Pe lângă gradul său, care era destul de mare, bărbatul era clădit ca un luptător. Aproape lipsit de gât, cu capul chel, urechi mici, bărbie zdravănă și cu sprâncene aproape invizibile, Streicher era o versiune mai palidă a lui Benito Mussolini. Vizibilul său spirit războinic era accentuat și mai mult de un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mergeam spre el m-am gândit la toate lucrurile pe care i le-aș fi spus dacă aș fi fost tatăl lui, dar când am fost aproape de el am zâmbit. Aș fi vrut mai degrabă să-i dau o lovitură zdravănă peste bot cu dosul palmei. — Bună, Heinrich. Frumoșii lui ochi albaștri mă priviră ursuzi: Presupun că dumneata crezi că mă poți face să încetez, zise el, doar pentru că ai fost prieten cu tatăl meu. — Eu? Nu-mi pasă deloc ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese și lavițe din scânduri acoperite cu hârtie albă, curată, farfurii și tacâmuri de aluminiu și gândul îi fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
toți la ardei pentru noi... sunteți foarte drăguți... — Nu vă faceți probleme. Noi toți suferim cu stomacul - șopti mediocrul -, nu putem mânca ardei iute. Episodul 10 Ciorba În timp ce ardeii iuți continuau să se îngrămădească în fața celor doi pământeni, fetișcana mediocră zdravănă, pistruiată, ce părea a fi bucătăreasă, se apropie de hangar și lăsă eroilor noștri două linguri și două furculițe. — Cuțite nu se dau? întrebă încet comandantul Aciobăniței pe mediocrul în vârstă, după ce fetișcana se depărtă. — Cui prodest? răspunse surâzând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de hârtie, unde, încă din octombrie 1944, Winston Churchill mâzgălise din foarte mult plictis în fața conducătorului moscovit așa-numitul de istorici „procentaj al influențelor” zonale, prin care Rusia, Anglia și Statele Unite își înșfăcau, fiecare după interesul său politic individual, hălci zdravene de teritorii strategice ale altor țări. Așadar, la orizontul sferei estice se contura vizibil o nouă reașezare a polurilor de putere ale momentului - după cum se exprima democratul american Roosevelt, la 20 februarie 1943, în scrisoarea expediată „liderilor sioniști Weiss și
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
iar nefertilitatea este similară cu moartea. Din acest punct de vedere Malca este în vădită opoziție cu “sterpăciunea” lui de babă. Proaspăta nevastă a lui Ițic este frumoasă, “îmbujorată”, iar cînd “moșul” o dă jos din căruță o simte robustă, zdravănă (“om fătat, nu ouat”), sănătoasă, gata, asemeni strămoașei ei Rahila, să umple lumea de plozi. Că zice moș Nichifor: „doar Dumnezeu cel mare și puternic nu s-a răstignit numai pentru un om pe lumea asta”. Așadar, la opoziția de
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
departe auziră zgomotul stufărișului zdrobit, însoțit de niște sunete atât de tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul. Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile spre locul devenit extrem de periculos odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
reciproc pentru asta”. În acest mod, rafinata, constanta și temeinica lui harismă duhovnicească a făcut să trecem peste cele lumești ale sentimentelor noastre contrarii și să continuăm o comunicare spirituală benefică, bazată pe convingerea că ortodoxia română a avut stâlpi zdraveni de rezistență sub comunism, care au făcut-o să înflorească atât de frumos după 1989, devenind instituția cea mai de încredere a națiunii. Îi simțeam sentimentele de sinceră pioșenie față de mărturisitorii neînfricați în fața sentințelor capitale, precum cei din familia mea
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
dezbracă, își trage cămașa largă de noapte, lucrată cu pui și arnici și se lasă locului două ore, ordonând servitoarei Argeșanu să nu fie deranjat. Nu s-a însurat nici acum boierul Negulici; trăiește tot cu servitoarea, o femeie frumoasă, zdravănă, din Stănești, cu care deja făcuse, în urma nopților de chinuri dulci și chiar a după-amiezilor de amor, un copil, o fetiță frumoasă și sănătoasă încă de la naștere, că altfel nu se explică vârsta dânsei, de aproape o sută de ani
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
fost Cicero!”. Indignat, Nichita i-a răspuns, roșu de furie: „Eu am dat lucrarea de licență din Cicero și tu ai neobrăzarea să mă insulți și să-mi spui că nu știu cine a fost Cicero?”, și i-a tras o palmă zdravănă, ca să-l țină minte. Fata l-a dat in judecată și, la proces, judecătorul îi zise: „Domnule Tomescu, am înțeles că v-ați revoltat că v-a spus domnișoara că nu știți cine este Cicero. Vă rog să ne spuneți
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
privință, acoperind parașuta-colonel de la Romfilatelia. Unii vorbesc că după ce și-a primit ”dreptul” a dat celebra parolă: „Ciocul mic, tovarăși!” Așa, n-a mai rămas nica de valoare prin Muzeu/Conservatorul poștal. Așa a fost jefuită o țară! Prin căpușare zdravănă și falimentare premeditată! Aștept punctul de vedere, al „amicilor” din ministerul de resort, Guvern, Parlament, SRI, Poliție, DNA, procurori, judecători... La dezvăluirile privind clanurile din Justiția independentă nu s-a autosesizat nimeni? Vezi: http://stirile.rol.ro/print/clanurile-justitiei-20216.html
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
în cușca lui Negrici și i se pare lui că iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să meargă devale, în spatele grădinii noastre, la căpița de fân, să ia un braț zdravăn, să-i schimbe culcușul. Pe-acolo curge Glavaciocul făcând un cot mare, ce cuprinde o zonă mai joasă, inundabilă, plină de sălcii și zarzări crescuți în voia lor. Negrici îl însoțește vesel, parcă ar pleca la vânătoare, ca pe vremuri
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
pe averea lui taică-său. Mărin Chibrit avea cu ce se lăuda din punct de vedere material, așa că de aci venea și raza de speranță a Ioanei. Vasile al lui Boroașcă era mai sărăntoc. În schimb era băiat muncitor și zdravăn. Fire tăcută, introvertită, ca a majorității celor născuți săraci și obligați să trăiască sub imperiul lipsei și al răutății celor avuți, Vasile se înarmase cu o răbdare de fier. În plus nu vorbea fără să judece vorba de mai multe
PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ: MIERLA LU CHIBRIT -BAZATĂ PE O ÎNTÂMPLARE REALĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368509_a_369838]
-
smoală despărțit de-o cărare subțire chiar pe mijloc. De undeva de sub acoperământ porneau lăsate ca niște accesorii câte două codițe lucitoare care fugeau arcuite pe sub urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două frunze crestate pe margini. În jurul gâtului subțirel se orânduia un șirag de pietricele roșii, iar sub
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]