542 matches
-
-l mai caută, e prea Întuneric, strada nu arată prea bine. Ajunge acasă după două ore de ocolișuri pe alte străzi Întunecate, alungat de strigăte și de sunetele inconfundabile ale armelor. Din șoseta din piciorul neîncălțat a rămas o cîrpă zdrențuită și murdară, Încolăcită pe glezna vînătă, Înghețată dureros. Maică-sa a izbucnit În plîns văzîndu-l În ușă.] Miercuri, 20 decembrie. Nu sînt multe de povestit, ne-a lovit un camion. Ei nu-i ajunge. Vrea să știe toate detaliile. Vrea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mâna; ceva pe care, însă, în prețioasa lui credință filozofică și în prețioasa lui răbdare filozofică, nu cuteza să-l atingă încă. Acum însă, izbutea să vadă prin acest ceva ca printr-o substanță care putrezise, dezagregându-se în fibre zdrențuite. Și dincolo de acestea nu era decât haos, multitudinea necategorisită, confuzia definitivă a universului, în fața căreia metafizicianul își acoperă ochii. Până și acea ultimă vagă rămășiță de credință că cineva, cândva, pe undeva, ar fi avut un gând pur, nemincinos, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai joasă a zidului, străbătu în goană terasa crăpată, presărată cu bucăți de piatră spartă, făcu un salt în iarbă și începu să alerge cât îl țineau picioarele în direcția mării, de-a lungul unei alei de arbori de tisă zdrențuiți, care formaseră cândva niște garduri vii. Rămas singur cu fetele, Emma se simțea iritat, iritat că Tom dezertase, iritat că se lăsase convins să cânte, iritat pe Pearl că-i oferise prilejul acelei conversații prostești, iritat pe Hattie care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gaz se decupa în clarul de lună. Felinarele aruncau o lumină verzui-lividă peste cheiul împestrițat cu smocuri de iarbă izbucnite printre pietre. În acest loc, orașul Ennistone era cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint care încadra fotografia unui Emma în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să privesc numai partea neagră din mijloc și atunci n-am să pățesc nimic“. Dar în timp ce o privea, partea neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare și tremura și părea să se apropie cât mai mult, în timp ce restul cerului se întuneca. „Mă ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de masă și observă cu groază că un capăt de hârtie creponată îi spânzura sfâșiat în dreptul genunchiului stâng. Se îmbulzeau pe scară în sus și, pe când genunchii i se zbuciumau în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zburând pe deasupra terenului și nici Radocea nu-l striga de lângă stâlpul porții. Un nor negru se ridica peste acoperișul tribunei, de partea cealaltă a gazonului verde, stârnind adieri înfiorate. Venea ploaia și avea să ude din nou terfeloaga de coadă zdrențuită a zmeului agățat sus în colțul acoperișului, acum câțiva ani, la sfârșitul războiului. MARILENA ȘI MELISA " Poate vă-ntrebați a rostit de la catedră instructorul Cerchez de ce trebuie să discutăm de niște indivizi care n-au nicio legătură cu școala... n-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
când în scenă intră ielele. Erau șase. Privirea lui Paul alerga neliniștită de la una la alta fiindcă nu reușea din prima clipă s-o recunoască pe Geta... dar nu, iat-o! ea era. Într-o rochie albă, scurtă, cu poalele zdrențuite fiindcă, sigur că da, era de fapt o sălbăticiune printre oameni ielele dispuneau de puterea de a vrăji, de a răspândi vrajă, chiar și acolo, pe scenă... N-o văzuse niciodată îmbrăcată sumar, nici măcar la orele de sport, așa că îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Comitetul Salvării Publice, unde cu o noapte înainte Saint-Just își scria discursul, Robespierre a fost întins pe o masă cu o cutie de brad drept pernă. Îl credeau mort. Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce sclipesc în vitrină. Fetițele de 8 și 6 ani, ținându-se de mânuțe, tremură de frig în hăinuțele lor zdrențuite, și privesc cu ochi uimiți la frumusețea bradului împodobit, la jucăriile de tot felul, și mai ales, la păpușile care mai de care mai frumoase și mai bogat îmbrăcate, părând niște prințese din cărțile cu povești. - Ție care păpușă îți
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mai mult spațiu pentru ceea ce este colțuros în firea mea. Sau aș fi luat acolo tot atât de în răspăr ca și aici. Dar ce rost au întrebările? Vin, cât de repede pot, probabil chiar în zilele următoare. Am adunat multe manuscrise zdrențuite și tipărituri vechi românești, pe care aș ține mult să le iau cu mine. Acest lucru îmi scumpește călătoria, dar mi-ar rămâne la îndemînă materialele spre a-mi putea umple timpul liber cu strângerea de cuvinte și locuțiuni. Începe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu un petic de șal zdrențuit, cu rochia târâș, alerga pe coridor. Mini se sculase și din ușă se uita după ea. Părea că patinează: "un picior luneca mult înainte și cellalt sărea după el. Ca o vrăjitoare pe o mătură sau o mumie pe un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
totul altfel. Nu prea ești sigur de lucrul ăsta - dar chiar În clipa cînd rostești aceste cuvinte Îți amintești de o mulțime de lucruri. Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu mai sîngera decît puțin, iar În aerul Înghețat sîngele se Închega repede. Cămașa zdrențuită a bărbatului fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pîntecele ușor proeminent, era destul de Împlinit, ceea ce arăta că se bucurase de o oarecare abundență În viață și nu prea suferise de foame. Purta o pălărie veche și murdară, din fetru cafeniu, un pardesiu cenușiu ponosit și un fular roșu zdrențuit -, iar aceste veșminte aveau un aspect Învechit, uzat și obosit, inimitabil, pe care nici cel mai mare creator de modele al lumii nu l-ar fi putut realiza intenționat. Pe aceste veșminte era gravată viața a milioane de oameni. Aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În miezul cîte unui copac. Uneori cînd lovea un om, Îi smulgea acoperișul creierului, Îi zdrobea zidurile capului de i se risipeau creierii pe un petic de pămînt, sîngele se Închega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul cel chior și peste vaporașul său singuratic și peste echipaj, peste luminile lor calde estompate, peste chipurile lor Întunecate; se revarsă peste bogăția mizeră a hainelor lor zdrențuite și peste gîndurile lor mărunte și lacome, obsedate de mitul despre America făurit de europeanul lacom, căruia el Îi rămîne veșnic fidel cu o neobosită și stupidă Încăpățînare: „Unde este aurul risipit pe străzi? Du-ne spre plantațiile de smaralde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la mine?“ - am zis. „Ce vrei?“ „Știi, Eliza, În noaptea asta trebuie să trec munții“ - a zis - „și n-am pantofi, sînt desculț.“ Abia atunci am văzut, firește, c-am fost prea tulburată ca să bag de seamă, dar așa era, zdrențuit și Însîngerat, cu picioarele goale, că-l priveai și te minunai, zău așa: stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea altceva pe el decît niște pantaloni jerpeliți, care arătau de parcă nu-i dăduse jos de pe el tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură a draperiei văzu o felie de cer incolor, cu nori negri zdrențuiți care pluteau ca un fum spectral. Sirena de opt fără zece de la fabrică jeli deasupra acoperișurilor orașului, iar el se ghemui și mai strîns în cuibul călduros pe care trupul său îl săpase în saltea, pentru că, la fel ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prăbușise într-un scaun. Nu, nu, nu, nu. — Veniți. Nu mai e mult. Se deplasară încet printr-o navă laterală, iar Lanark avu timp să observe că această catedrală fusese folosită în diverse scopuri de la fondarea ei. Deasupra atîrnau steaguri zdrențuite; pe lîngă pereți erau memoriale ornamentate în cinstea soldaților care invadaseră continente îndepărtate. înainte de arcadele de sub turlă, o luară la stînga și coborîră cîteva trepte, apoi la dreapta, și pășiră pe altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele era aproape tăiat în două de gloanțe de mitralieră. Din piept și pântece nu mai rămăsese decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
micșorase dimensiunile, dar asta ca urmare a efectului torpilelor. Cabinele de examen din rândul exterior păreau niște păstăi plesnite, ca și cum o presiune internă fantastică le-ar fi făcut să explodeze. Peste tot în pereții metalizați se căscau găuri cu marginile zdrențuite, de zece, douăzeci sau treizeci de metri diametru. Caverne întunecate care lăsau să se întrevadă, în fasciculele de lumină palpitând, un amalgam confuz de cabluri și mașinării str ălucitoare, partea exterioară a sistemului nervos al Mașinii moarte. Stând în fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II Bătrânul tuși cavernos, contractându-se de durere. Mișcarea făcu halatul zdrențuit să alunece și-i dezgoli pieptul carbonizat. În coasta dreaptă, destul de sus, se căsca o gaură mare cât pumnul. Cheaguri groase de sânge atârnau din rană. ― E-n regulă ― articulă el cu dificultate. Cu excepția cazurilor când tușesc, aproape că reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]