559 matches
-
și, în clipa următoare, se repezi către scena carnagiului. Dar marele mutilat stătea tăcut și liniștit pe căruțul său, iar câinii, așezați pe labele din spate înaintea lui, păreau acum trei învățăcei tibetani, pociți și respectuoși, ascultîndu-și maestrul. Limbile lor zdrențuite atârnau benevolent și, dacă n-ar fi fost piepturile încă-n zbatere după alergarea furioasă, ai fi zis că stăteau de ore-ntregi acolo, ochi în ochi cu stăpânul, încercînd să-i ghicească și cele mai neînsemnate dorințe. Cu capătul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
desluși atunci și alții, răsfirați ici și colo la lizierele pădurii. Nu erau pe cai, dar aveau toți arme: niște oameni slabi și îndobitociți de o viață în mizerie, cu ochii licărind de foame. Unii dintre ei purtau tunici vechi, zdrențuite, alții erau aproape goi, iar claia de păr răvășită și barba nerasă le dădea o înfățișare și mai sălbatică. Aveau un aer amenințător, dar marcat și de o anumită precauție, fiindcă înaintau prin iarba înaltă cu suspiciunea unei haite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
amulete și se uitau în jur neliniștiți, cercetând lada descoperită, micul spălător cu o găleată de metal lângă el, vreascurile uscate, sacii cu cereale și așternutul - nimic altceva decât o împletitură din trestie, cu o piele de berbec veche și zdrențuită întinsă peste ea; în sfârșit, pe niște etajere lungi și strâmbe de lemn se vedeau, într-o dezordine de necrezut, vase pentru gătit, cutii, amfore și recipiente din sticlă de toate mărimile și pline cu lichide suspecte, plante puse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o singură fereastră închisă cu gratii ruginite și cu un canat de lemn dezmembrat, mobilierul ce consta doar într-un singur pat jos, cu salteaua zdrențuită, cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ambianus întinde brațul ca să-i oprească. — Așteptați! porunci. Nu sunt hunii! Câțiva războinici burgunzi apăruseră, pe jos, în fața sihăstriei. în urma lor, urcând pe drum, veneau alții, dintre care unii pe cai. Erau murdari și sfârșiți, cu hainele sfâșiate, cu armurile zdrențuite și îmbibate de praf și sânge; câțiva erau răniți și se târau, agățându-se de tovarășii lor. Cu solicitudine, Ambianus deschise din nou porțile și, puțin după aceea, primii războinici intrară în curte, făcându-și loc prin mulțimea fugarilor, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atitudine demnă, care stârni hunilor o și mai mare admirație, întrucât intuiau că, fiind un roman de rang, cu siguranță se simțea de-a dreptul umilit, nu doar fiindcă fusese luat prizonier, dar și din cauza bărbii lungi și a hainelor zdrențuite. Pentru câteva secunde, gâfâitul tot mai înăbușit al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care se lupta cu doi câini scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu prea înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu steaguri. Ci, pe platoul scăldat de soare, timp de trei ceasuri au trecut, cu pas bărbătesc, trupele unei divizii întregi, vechii luptători cu sufletul oțelit ai luptelor din Dobrogea, de la Jiu și de la Neajlov, purtându-și cu mândrie drapelele zdrențuite, amestecați cu tinerii nerăbdători de a da piept cu cotropitorii țarinilor lor. Era armata nouă care purta în ranițe cinstea, soarta și nădejdea țării. Era zece mai al războiului, sărbătoarea jertfelor și a vitejiei. Trupele defilează cu însuflețire și cu
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul câte unul firele din barba rară, care-i ieșeau din pliurile fularului. Avea ochii bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
împăraților coronați cu aur, a căror Senat era de regi, a căror imperiu era pământul... au venit timpi ca nepoții lor să nu-și aibă unde-ngropa casele lor cele bătrâne, unde-nălța altar Dumnezeului lor. A venit timpi unde, zdrențuiți și săraci, fură cununați cu fier ars în foc și întronați în tronuri de aramă arse în foc... A venit timpul unde nu mai cunoșteai inime regale sub zdreanța cerșitorului, unde Dumnezeu își închidea și-și întorcea fața, căci nepoții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
va dura mult, doar până ce începe antrenamentul. Înainte să se ridice, Felix mai trage un fum din țigară și cu zâmbet pișicher scoate din porthart un caiet gros, cu margini înnegrite. Dintre file iese la iveală un ziar împăturit, cam zdrențuit. Informația Zilei, numărul din 30 septembrie 1943 unde Arghezi scrisese celebrul pamflet "Baroane", îndreptat direct contra baronului Manfred von Killinger, ambasadorul nazist la București. Prin anumite cercuri se vehicula bârfa că Mihai Antonescu nu era străin de publicarea lui. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi îl fac să înțeleagă că răul trecuse. Darie scoate din buzunar o bomboană, cu învelișul din staniol auriu cam zdrențuit. Cu ochi ce sclipesc de încântare, băiatul o ascunde repede în buzunarul pantalonilor. O mică recompensă pentru curajul tău. Copilul nu înțelege ce i se spune, dar zâmbește la auzul vocii prietenoase. Novăceanu îi ciufulește ușor părul, apoi explică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coada de lemn a unei grenade pe care o ține la centură. Privirea înregistrează un soldat mort, căzut într-o groapă la marginea drumului. Mă rog, ce mai rămăsese din el. Parcă se bătuseră lupii peste el. Fața zdrobită, pieptul zdrențuit arată albul murdar al coastelor, precum și niște fire subțiri, vene sau nervi. Fusese un suflet viu și toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
serie lungă de explozii aruncă în aer versantul. Bolovani uriași și hălci de pământ zboară spre cer. Profilată pe pălălaia roșie a flăcărilor, o siluetă omenească se rostogolește la vale. E căpitanul Apostol. Picioarele sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele unui masiv bloc pietros. Din fața arsă, transformată într-o mască respingătoare, ochii de un albastru serafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă un seif. Ridică o bucată de catifea maro murdară și zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui Marius trădează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se mai ținea în balamale și intrară într-o curte plină de mizerii și bălării. Niciodată nu mai văzuse Crăița atâta mizerie. Dar nu vroia să dea înapoi, trebuia să-i vadă... Bătu încet în ușa scorojită. Un bărbat neras, zdrențuit și murdar deschise încet ușa. Mirosea a băutură și privindu-l, Crăița înțelese că nu era tocmai treaz. Apoi, văzu în spatele lui o femeie, la fel de zdrențuită și murdară. Aceasta își turna băutură dintr-o sticlă, aflată pe mușamaua de pe masă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dea înapoi, trebuia să-i vadă... Bătu încet în ușa scorojită. Un bărbat neras, zdrențuit și murdar deschise încet ușa. Mirosea a băutură și privindu-l, Crăița înțelese că nu era tocmai treaz. Apoi, văzu în spatele lui o femeie, la fel de zdrențuită și murdară. Aceasta își turna băutură dintr-o sticlă, aflată pe mușamaua de pe masă. Masa, plină de firimituri trona în mijlocul încăperii. Muște grămadă, se plimbau în voie prin cameră. Nu știa cum să procedeze, de aceea le spuse repede cine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
până în capul satului, se strigau unul pe altul. Se ghionteau și se îmbrânceau fără milă, cu gurile căscate și ochii sclipitori. Fete zburlite, cu cozi mari și căpățâni pline de puf, aveau fuste crețe, lungi și înflorate, iar băieții, flanele zdrențuite prin care li se vedea pielea neagră. între ei, fără rușine, se amestecau și câțiva bărbați cu capul gol, la fel de zoioși și rupți. Primenit mereu, alaiul nu-l mai părăsi toată ziua pe Zalomir, altminteri fiindu-i de ajutor : încurcând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la propriu în picioare și nu mai puțin de 45 de copii s-au pierdut de părinți. Însă am vrut să scriu încă de pe atunci pentru că bradul îmi spunea destul de multe despre România. Îmi spunea, mai întâi, că orgoliul nostru zdrențuit tânjește în continuare după construcții megalomanice, care să ne plaseze cumva în vârf de Europă, chiar dacă majoritatea „performanțelor“ din alte domenii ne plasează spre coada aceluiași continent. Îmi spunea, apoi, că implicarea politică în realizarea acestui brad e, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
de standurile pentru ziare din cartier. Ochii ei de sătean, care puteau deosebi copacii și tufișurile dintr-o privire, priveau sticloși la indicatoarele de pe drum, la literele romane fără sens, care se Înghesuiau unele În altele, și la reclamele stradale zdrențuite, care Înfățișau fețe cojite de americani, chipuri fără ochi, fără gură sau cu nimic altceva decât un nas. Când recunoscu banda diagonală a liniei Gratiot, se ridică și strigă cu o voce sonoră: ― Firăsăfie! Habar n-avea ce Înseamnă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse Desert Rose și se Întoarse spre șofer. Gândește-te bine, cincizeci de dolari pentru cinci kilometri. Nu e rău deloc! — S-a făcut! zise șoferul. Urcați În spate! Camionul, plin deja până la refuz cu muncitori tineri, În salopete gri, zdrențuite, se târî Înapoi În trafic. Kitty se ținea strâns de Desert Rose și de o bară, În timp de muncitorii o dezbrăcau din priviri, chicoteau În spaniolă și se Împingeau În ea la fiecare hurducătură și la fiecare curbă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
unei persoane de contact. Dar continuă să meargă și trecu de studio simțindu-se eliberată și parcă mai ușoară. Se opri să se odihnească pe o bancă. În stânga ei stătea o tânără blondă și suavă, Îmbrăcată În niște pantaloni scurți, zdrențuiți, de blugi și Într-un tricou. Fata nici nu păru s-o observe. Se uita În jos, Îngrozită. Kitty trase cu ochiul spre stânga. Văzu un gândac imens, care urca pe piciorul fetei. Aceasta Își scutură piciorul, iar gândacul căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În vacanță de iarnă, numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu petice de altă culoare pe alocuri legate cu sârmă, Încălțările la fel zdrențuite, desperechiate, cu pingele improvizate din cârpe ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pedepsei să fie declarat primejdios și să fie trimes la muncă În interiorul Închisorii, pierzând astfel prezumtivul prilej, ca prin lucrătorii civili să contacteze pe ce-i de acasă...! Calitatea de brigadier nu-i oferi nimic În plus. Aceleași haine militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe grumaz, purtând parcă pe umeri povara întregii lumi... Părea a fi un fel de stindard zdrențuit al unei lumi care era pentru totdeauna sfârșită... - Vasilica a fost tot ce mi-a dat viața mai bun!... murmură el ieșind pe poarta cimitirului, abia stăpânindu-și lacrimile. ... Ziua se stingea încet, încet ca o lumănare. Soarele nevăzut se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]