455 matches
-
În filmul lui Fellini calitățile pe care tata le atribuie femeii: răbdarea tăcută și refuzul oricărei violențe. În acel recital pe care mama Îl oferea copiilor ei după filmul lui Tati, ne-a dezvăluit o Înclinație spre fantezie, anarhie și zeflemea pe care și-o reprima În mod obișnuit și pe care ne-a făcut dintr-o dată s-o Împărtășim și noi. În familie, evenimentul a fost clasat la rubrica: „Mama imitîndu-l pe domnul Hulot“. CÎnd mă gîndesc la părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oare la părintele sau la fiul lui? În exemplarul meu, subliniasem și eu pasajul cu pricina. M-am dus la Zscharnack vreme de doi ani, iar tata nu mi-a mai vorbit niciodată despre acest subiect, nici măcar pe tonul de zeflemea pe care atît de bine se pricepea să-l adopte cînd voia să discrediteze ceva, prefăcînd-se că-i descoperă un element comic. Mi-ar fi putut spune: „Ei, ce mai face Zscharnak, cu doctoria sau cu escrocheria?“. Nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În Madame de Recamier. Poarta era străjuită de doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că acest nume nu le spunea nimic. Înfuriată, Însă menținîndu-și atitudinea de mare doamnă, Yvonne Își somă fiul să arate invitația. Din nerorocire, cînd cu dresul veșmintelor, cartonașul cu prinica rămăsese pe masa de cusut a doñei Yvonne. Franciso Javier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai zici că ești bătrân, ai părul alb, te crezi cap de familie! Bine-ți mai șade! — Taci, Ganka! strigă Kolea. Taci, prostule! Dar eu, eu cu ce l-am jignit? insista Ippolit, parcă având în continuare același ton de zeflemea. De ce zice că-s o elice? Doar ați auzit, nu? Singur s-a legat de mine; a venit și a adus vorba despre nu știu care căpitan Eropegov. Generale, nu țin câtuși de puțin la compania dumneavoastră; v-am evitat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de mare și lat! Nu ca al nostru. În clubul lor se comportă cu dezinvoltură, sunt ei înșiși. Dansează, se pretează la tot felul de jocuri imbecile gen „casă-căscioară“, fără a fi nevoiți să suporte privirile ostile ale servitorilor și zeflemeaua ofițerilor tineri în drum spre clubul civil, unde nu au acces anglo-indienii. Pentru o vreme, se pot deda glumelor și versurilor. „Se spune că o tânără, Starkie, pe numele ei Avea legături c-un supus negrotei. Și doar dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
petrece vreodată este să fii de partea celor care pierd. Trebuie să accepți ca limbajul puterii să fie moneda ta de schimb, dar mai trebuie să plătești și un preț. Chiar felul În care Îți bați joc și iei În zeflemea totul, plin de disperare, ilustrează cât de mare a fost prețul și cât de mult s-a plătit din el. Prețul este sufletul tău. Ai ajuns să-ți pierzi sufletul. Ai ajuns să nu mai simți. Viața ta, condițiile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
intenție, să reconsideri rockul, ca gen artistic, dar și istoria, estetica, modalitățile de exprimare, cauzele și clauzele, poncifele & pocelile secolului XX. Viziunea de-a dreptul... vizionară, judecata trecutului și prezentului, justă fără încrâncenare & parodică fără pic de relativizare, umorul continuu, zeflemeaua nemiloasă sunt unicate. Nimeni n-a reușit, ca Zappa, să dea atâta strălucire fleacurilor inovatoare, să pompeze seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
lui Calistrat Costin și o apariție relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
PC în care e distrus mediul înconjurător, decât unii care se ocupă în spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) — Dar, apropo, întrebă Nora, pe jumătate intrigată, pe jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu duduii Nora: — Pentru că, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium în el. Lumea din afară acționând asupra lăuntrului individului, făcându-l să se închidă, să se înrăiască, să nu mai spere, să ia totul în derâdere și zeflemea. Iar el cu nimic altfel, întocmai celor din jur. Toată trepidația și întreg trenul vieții împiedicându-l să fie sincer. De parcă acum ar fi înțeles - sau ar fi înțeles mai demult, dar abia acum ar fi reușit să așeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În solemnele odăjdii purpurii, semăna cu un amurg pictat de Turner și stârnea atât atenția, cât și admirația. Scrisese două romane: unul Înainte de convertire, violent anticatolic, iar după cinci ani Încă unul, În care se străduia să transforme inteligentele sale zeflemele la adresa papistașilor În aluzii Încă și mai inteligente, Îndreptate Împotriva episcopalienilor. Era un om complet dominat de ritualuri, surprinzător de teatral, care-l iubea suficient de mult pe Dumnezeu pentru a fi rămas celibatar, și Își simpatiza vecinii. Descrierile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din acest grup politic făceau parte Gheorghe Mârzescu - care era șeful -, profesorul Brândză, frații Șendrea, filosoful Vasile Conta etc. Grupul începu să facă opoziție și deveni supărător. Brătianu întinse cursa ademenitoare și prinse în capcană grupul de la Iași, numit în zeflemea: „Grupul lui opt și cu Brânză nouă“. Aproape toți membrii grupului primiseră câte o atențiune, iar sfârșitul anului 1880 îl găsește pe Vasile Conta ministru al Instrucțiunii. Grupul lui „opt și cu Brânză nouă“ trăise. Acest sistem, dibaci în cât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
om de spirit. Și, fiindcă o zicătoare populară atribuie cocoșaților mult duh, direcțiunea i-a fost oferită, ca un element de succes. însă Athanasiade a pățit una bună cu directoratul lui. Într-unul din numerele Scaiului s-a publicat o zeflemea pentru un domn Ghica. Acesta s-a supărat și a trimis redacțiunii o scrisoare de protestare, cerând o rectificare. Dar în loc de rectificare, omul s-a ales cu o altă zeflemea, încă și mai sărată. Atunci d-l Ghica s a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
lui. Într-unul din numerele Scaiului s-a publicat o zeflemea pentru un domn Ghica. Acesta s-a supărat și a trimis redacțiunii o scrisoare de protestare, cerând o rectificare. Dar în loc de rectificare, omul s-a ales cu o altă zeflemea, încă și mai sărată. Atunci d-l Ghica s a hotărât pe răzbunare. Peste câteva zile, o trupă teatrală juca la grădina Rașca o piesă într-un beneficiu oarecare. Beneficiantul aduse un bilet de intrare lui Ion Athanasiade, cu rugămintea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
zile de ședere la Văcărești, când am ieșit pe Calea Victoriei eream parcă străini între străini. în urma scandalului din Piața Teatrului, am fost destituit de la primărie. Primarul, Nicolae Fleva, cunoscutul tribun al poporului - titlu ce i se da mai mult în zeflemea - nu mă avea la stomac, deoarece mă privea ca pe un protejat al rivalului său la postul de primar, d-rul Sergiu - ceea ce nu era adevărat. După scandalul din Piața Teatrului a profitat de ocazie spre a mă înlocui. Atunci s-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
august a murit generalul Carol Davila, medicul cu atâtea merite, omul care a inaugurat serviciul medical militar în România, acela care a înființat cea dintâi școală de medici și subchirurgi, de unde au ieșit atâția medici buni, numiți totuși, cam în zeflemea, „de la școala lui Davila“. Doctorul Davila era una din figurile cele mai populare ale Bucureștilor. O boală de inimă care nu iartă l-a răpus încă tânăr, fiindcă a murit la vârsta de 56 ani. Azilul Elena Doamna îi datorește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
generalului Zizin Cantacuzino-Grănicerul conduce operațiile. Cu marea lui barbă în vânt și cu glas de stentor strigă că să fie auzit de cei cari se vor întoarce cu luntrile: — Domnilor, ariveaua este aici! Pentru acest arivea i-am făcut o zeflemea în Telegraful. În sfârșit, serbările s-au terminat cu bine și cu mare succes bahic. (Id. ibid.. pp. 1-2.) Pagina 161 * Prințul George Bibescu, fiul fostului domnitor al Munteniei apare în București, unde se instalează. Mare senzație în societatea înaltă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că nu vă ofer decât o explicație posibilă, nu o analiză obiectivă. - Domnule Grosvenor, spuse Kent pe un ton înțepat, noi, ceilalți, ne întrebam cum se face că numai dumneata ai auzit cuvintele acelea? Grosvenor îi răspunse cu gravitate, ignorând zeflemeaua lui Kent: - Mă întreb eu însumi același lucru. Îmi aduc aminte că, în timpul invaziei Rimilor, creierul mi-a fost supus unor excitații intense. Poate că tocmai de aceea am devenit mai sensibil la astfel de mesaje. Această sensibilitate acută explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
final. Unele lucruri, fiind prea îngrozitoare, au ajuns să fie spuse abia mai târziu sau deloc. Violența îndurată în mod repetat o făcuse pe mama să amuțească. Îmbătrânise, dădea deja semne de boală. Mai nimic nu rămăsese din veselia și zeflemeaua ei. Iar omulețul ăsta hodorogit să fi fost tatăl meu? El, care se străduise întotdeauna să pară sigur de sine și să dea dovadă de ținută? Doar sora mea părea să fi rezistat fără daune la tot ceea ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea timidă mă va fi împiedicat să le livrez la rândul meu surorilor medicale puse pe ironii, în portul lor alb ca florile pomilor și care le stătea atât de bine, replici obraznice și să le tai astfel cheful de zeflemea. Mi-era rușine și, de aceea, abia ce limbile ascuțite ieșeau din raza mea vizuală, începeam să-i car șuturi caprei Genoveva. Cine crede că se află la stâlpul infamiei, acela se gândește la răzbunare, care de regulă țintește totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a se exprima supăra pe Mini. care o certa: - Tocmai tu, fată cultă și fără prejudecăți, păstrezi un așa: limbagiu față de un străin, parcă ai vorbi de păgîni? Tu, feministă, deci adepta unor mentalități mai largi, ai tonul ăsta de zeflemea și de poreclă așa ele vulgar! Dar acum, ea însăși zicea cu gândul, dacă nu chiar cu vorba: ,,Slutul de neamț!". Pesemne năravul românului are și el un rost: eleganța și cordialitatea către străin sunt în funcție de atitudinea lui respectivă. Azi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să tragă cu ele în direcția bolților. Pac! Pac! Pac! țipă el cît putu. Ecourile stîrnite se prelungiră într-un fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai trage, Bărzăune, îi strigă Virgil în zeflemea, că se tem de tine toate rîmele! Dar Bărzăunul nu luă în seamă astfel de vorbe și începu să fluiere fericit. Nuțu se apropie de el și i se adresă cu o voce cît mai prietenoasă: Grozavă chestia aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbându-se la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a ceva paradoxal este de fapt
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să lupte pentru 23 obținerea unei burse în vederea susținerii doctoratului în străinătate, sprijinul avându-l din partea unui unchi al ei stabilit în Germania. Gelu devine un alt om În acest răstimp, Matei era cu gândul la Cecilia, atitudine luată în zeflemea de prietenul său. —Măi, ți-am spus să nu te mai gândești la ea. Nu pot, Gelule, nu pot. Știi ce-am făcut zilele astea? — Ce naiba ai mai făcut? —Mi-am găsit drum spre gară cu nădejdea că poate vreun
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]