453 matches
-
director al Naționalului bucureștean, vicepreședinte al Societății Autorilor Dramatici Români. În 1923 a editat revista umoristico-satirică „Urlătoarea”, iar în 1928 a figurat efemer ca director literar al săptămânalului „Vremea”. A colaborat la „Sburătorul”, „Capitala”, „Popularul”, „Rampa”, „Clipa”, „Arta liberă”, „Sinteza”, „Zeflemeaua”, „Bis”, „Secolul” ș.a. A mai semnat Val, i, Jean Valjan, V. Al. Jean, I. Valjan, Ioan Al. Valjan avocat. Ca dramaturg, s-a făcut cunoscut cu Ce știa satul..., comedie într-un act pusă în scenă de compania teatrală Comedia
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
nerului Șerban la aluzia Ruxandrei că îl credea un încuiat : „Ai văzut prea multe filme românești cu ingineri !”. Și în titlul filmului : Un film cu o fată fermecătoare, nu O fată fermecătoare. Un film. Bratu și Cosașu au construit o zeflemea, au aruncat în derizoriu, cu inteligență și sarcasm, filmele de propagandă cinematografică de până la ei. Nu cu sistemul comunist în general, cu activiștii, securiștii, nu cu Comitetul Central sau cu Ceaușescu au ei treabă, ci cu colegii lor de breaslă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
este indiscutabilă, cu atît mai mult, cu cît În ultimul timp este privită de pe poziții nefericite: ca să fim europeni, trebuie să uităm că sîntem români. Nu lipsesc chiar cazurile cînd ideea de național este luată În derîdere și chiar În zeflemea, spațiul mioritic fiind privit cu superioritatea unora ce, Întîmplător, Își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată viața s-au considerat
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
În raportarea la cei aflați, sau considerați, a fi pe poziții minoritare. Devine dificilă menținerea eficienței activității și chiar a limitelor bunului simț Într-o interacțiune de grup. Dezbaterile, chiar pe o temă propusă de ei, pot degenera fie În zeflemea funcțională (bataia de joc, de dragul acțiunii În sineă, fie În cea anti-persoană sau grup. Băieții intră mai des În faze de exagerare, impertinentă cu substrat sexual, cu o agresivitate marcantă În conduite și În vocabular. Prioritatea intervenției profesorului În acest
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
În raportarea la cei aflați, sau considerați, a fi pe pozitii minoritare. Devine dificilă menținerea eficienței activității și chiar a limitelor bunului simț Într-o interacțiune de grup. Dezbaterile, chiar pe o temă propusă de ei, pot degenera fie În zeflemea funcțională (bataia de joc, de dragul acțiunii În sineă, fie În cea anti-persoană sau grup. Băieții intră mai des În faze de exagerare, impertinență cu substrat sexual, cu o agresivitate marcantă În conduite și În vocabular. Prioritatea intervenției profesorului În acest
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
În raportarea la cei aflați, sau considerați, a fi pe poziții minoritare. Devine dificilă menținerea eficienței activității și chiar a limitelor bunului simț Într-o interacțiune de grup. Dezbaterile, chiar pe o temă propusă de ei, pot degenera fie În zeflemea functionalî (bataia de joc, de dragul acțiunii in sine), fie În cea antipersoană sau grup. Băieții intră mai des În faze de exagerare, impertinență cu substrat sexual, cu o agresivitate marcantă În conduite și În vocabular. Prioritatea intervenției profesorului În acest
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
zemoase date prin zahăr. Am zis bine și am plecat spre casă cu coadațntre picioare și cu frământarea în suflet. Dacă totuși Ionică cel deștept are dreptate? Dar dacă nțare? Să scriu cum zice el, direct din congelator, asezonat cu zeflemea? Spre seară mțam așezat la computer și am clămpănit pentru „Supliment“ patru fraze în doi peri despre cum au ascultat mii de oameni valsuri și operetă întrțun parc de pe Bega și despre cum, după doar câteva zile, alte sute sțau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
este indiscutabilă, cu atît mai mult, cu cît în ultimul timp este privită de pe poziții nefericite: ca să fim europeni, trebuie să uităm că sîntem români. Nu lipsesc chiar cazurile cînd ideea de național este luată în derîdere și chiar în zeflemea, spațiul mioritic fiind privit cu superioritatea unora ce, întîmplător, își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată viața s-au considerat
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
teoretician și istorie literară pe nici un critic. Mulți dintre toți, mai curajoși, recunoșteau existența unui "fenomen Bacovia", precum Vladimir Streinu, care, încă în 1936, scria negru pe alb: "nimic în literatura noastră și, dacă nu ne-ar fi teamă de zeflemeaua anonimă a cititorului român, am afirma că este unic chiar în cadre mai largi decât ale literaturii noastre." A-i enumera pe acești "toți" s-ar suprapune peste lista completă a criticilor noștri literari, ceea ce este grăitor [...] Încet și sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demitizantă (ca replică la "terapia comemorativa" Cr. Livescu), se dezinteresează suveran de text. Asistăm la o caragializare a receptării (M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil, depășit, reacționar ș.c.l. Zeflemeaua, reamintim, nu ține loc de analiză lucidă și revizuire estetică după cum tirul nihilist (cu gustul execuției) nu anulează sanctificarea, invitându-ne la o percepție "naturală". Invitația ar fi să ne reîntoarcem la documente, dezgropând texte de altădată. Și pe această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vremea aceluiași Kogălniceanu), temperanța ar fi soluția de urmat, refuzând jetul ditirambic ori oglinzile mincinoase. Doar rămânând "în hotarele moderației" putem câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele, pentru a ne apropia civilizatoriu de cei care stau în "capul luminilor". Zeflemeaua, deprecierea de sine sunt însă năravuri vechi. Slabe speranțe să se schimbe ceva. Asta ar fi, bănuim, eterna noastră problemă, "blestemul" românesc care ne macină energiile, risipite de o necurmată și păguboasă gâlceavă... "Limba Română", nr. 7-8, iulie-august 2010 Adrian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cursurile Facultății de Filosofie de la Universitatea "Victor Babeș" din Cluj. Când s-a dus vestea planurilor noastre universitare în comunitate, unii dintre coreligionarii care frecventau sinagoga noastră au strâmbat din nas. "Cum așa?" întrebau, adresându-ne întrebări cu iz de zeflemea "cum poate un tânăr evreu să-și piardă timpul ocupându-se de asemenea prostii? Dacă a decis deja să studieze la universitate, un tânăr evreu trebuie să studieze medicina sau dreptul și să devină la sfârșit de studii doctor! Așa ceva
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cumpănită scară a valorilor. Lectura atentă a cronicilor, recenziilor și articolelor sale dezvăluie un excepțional critic al poeziei. Vladimir Streinu reliefează curajos unicitatea bacoviană: „...el este un poet unic în literatura noastră și dacă nu ne-ar fi teamă de zeflemeaua anonimă a cititorului român, am afirma că este un poet unic chiar în cadre mai largi dacât acelea ale literaturii noastre.”2 Abordarea poeziei lui Bacovia (Plumb, Comedii în fond, Cu prilejul unui volum epuizat, I, IIĂ îi prilejuiește criticului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lui Calistrat Costin și o apariție relativ frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
război economic total? Cât de adecvat înțelege clasa politică rusă tendințele geopolitice și geoeconomice actuale? - Rusia este multiplă. Acolo se confruntă vreo șase vectori strategici. Unii analiști văd în obsesia de superputere energetică o exagerare, pe care o iau în zeflemea. „Vai de țara care e nevoită să trăiască mereu din importuri de energie, dar nu este de invidiat nici țara care trăiește din exportul de resurse energetice”, spunea recent un savant rus. Analiștii de la Moscova își pun deja problema dacă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
inexplicabil - foaia,/ fâșâitul hârtiei ar indica o prezență,/ întunericul ar putea să devie alb și sonor.../ (Dar numai gândul ăsta e un semn de demență!)". Ieșirea din nemișcare nu se realizează decât ca prezumție, ca ipoteză. Finalul indică o ușoară zeflemea la adresa marilor texte care tratează neliniștea creatoare, " -Prietenă muscă, bine-ai venit!..." E surprinzătoare la un poet ca Geo Dumitrescu apariția speciei clasice a odei, textul Odă, închinat "colegilor de școală căzuți în război", nu respectă însă convențiile genului. Aspectul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință se reflectă într-o bună parte din produsele literare ale celor două epoci, mai pregnant în cele ale începutului de secol. Prima dovadă semnificativă o constituie numărul mare de publicații umoristice, unele de lungă durată: „Zeflemeaua”, „Furnica”, „Țivil-Cazon”, „Belgia Orientului”, „Fusta”, „Krik-krak”, „Praștia”, „Rîsul”, „Epigrama” (București), „Șandramaua” (Iași), „Tiriplici”, „Bufonul” (Craiova), „Praftorița și pișcătura” (Ploiești), „Răcnetul Constanței”, „Bomba Brăilei”, „Tifla” (Galați), „Caraghiosul” (Tulcea), „Gurița Bîrladului”, „Taci și rabdă” (Huși), „Pacostea amorezaților” (Turnu Severin) etc. A doua
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în 1954. Da, așa e, deși nu peste tot! De aci bănuiala sa că „produsul bibliofil în discuție” se bazează pe un fals. Dar nota nu urmărește să dea o explicație „melanjului”, ci să atragă atenția, printr-un soi de zeflemea, asupra incompetenței sau neglijenței celor care au girat ediția, una care - afirmă - ar fi înghițit „79 de milioane”! Fie din cauză că Despre starea autografului și Stațe burgheze, ieșite aproape odată, n-au ajuns în mîna acelorași lectori, fie din alte cauze
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aerul ei mucalit și vitriolant-ironic, de mai bine de zece ani cu o portretistică acidă a politicenilor români: găunoși, agramați, insipizi, caraghioși, chiar imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
intenție, să reconsideri rockul, ca gen artistic, dar și istoria, estetica, modalitățile de exprimare, cauzele și clauzele, poncifele & pocelile secolului XX. Viziunea de-a dreptul... vizionară, judecata trecutului și prezentului, justă fără încrâncenare & parodică fără pic de relativizare, umorul continuu, zeflemeaua nemiloasă sunt unicate. Nimeni n-a reușit, ca Zappa, să dea atâta strălucire fleacurilor inovatoare, să pompeze seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
PC în care e distrus mediul înconjurător, decât unii care se ocupă în spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) — Dar, apropo, întrebă Nora, pe jumătate intrigată, pe jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu duduii Nora: — Pentru că, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
al democrației locale. Se spera chiar ca ele să fie contraponderile necesare la autoritarismul puterii municipale sau la abuzul puterii tehnocraților. Numai că asociațiile devin o contraputere ambiguă. Atunci când intră în conflict cu municipalitatea, aleșii nu ezită să ia în zeflemea slăbiciunea reprezentativității lor autoproclamate, care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare unui concurent politic. În ce le privește, presate să facă dovada legitimității lor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de la natură care îl oprește să aibă relații cu femeile: totuși nu consideră că e mai presus de el să glumească cu ele, și atunci ajunge să aibă chiar un fel de grație; poate surâde, este în stare de o zeflemea răutăcioasă, măsurată și destul de picantă, dar nu va comite niciodată excesul de a fi cu adevărat amabil. Orgolios și lipsit de curaj, este în chip necesar invidios și bănuitor; prin urmare, nu are prieteni, dar este înconjurat de oameni supuși
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o cumpănită scară a valorilor. Lectura atentă a cronicilor, recenziilor și articolelor sale dezvăluie un excepțional critic al poeziei. Vladimir Streinu reliefează curajos unicitatea bacoviană: "...el este un poet unic în literatura noastră și dacă nu near fi teamă de zeflemeaua anonimă a cititorului român, am afirma că este un poet unic chiar în cadre mai largi dacât acelea ale literaturii noastre." Abordarea poeziei lui Bacovia (Plumb, Comedii în fond, Cu prilejul unui volum epuizat, I, IIĂ îi prilejuiește criticului o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
căci pentru substantivul propriu din întrebarea noastră, pot fi formulate multiple variante cu nume mai mari sau mai mici, personalități care sînt în viață sau nu mai trăiesc demult. Las la o parte, în tot acest calcul, doza quasi-pantagruelică de zeflemea frivolă din tonul celor ce (ne) întreabă de ce am încremenit în Eminescu, unii dintre ei avînd, paradoxal, ceva rămășițe de identitate culturală tocmai de la acele alcătuiri nesuferite, anoste, expirate și epitetele anti-idoli ar putea continua. Miezul sentențios al acestei false-probleme
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]