4,773 matches
-
să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuți pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleți mici. Așa a reușit să creeze o mulțime de oameni care să împânzească pământul, de-a lungul și de-a latul. Apoi, zeița și-a dat seama că avea o altă problemă. Viața omului era scurtă. Își dorea ca oamenii să dăinuiască peste timp. "Oamenii vor muri cu toții. Este prea complicat ca după moartea unuia să creez altul nou. Munca este prea dificilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
învinuiți pe nedrept, au dus o viață retrasă pe pământ, trăind din vânat. Odată cu trecerea timpului, Houyi a simțit că îi este tare dator nevestei sale pentru traiul pe care îl duceau. Auzise odată că în munții Kunlun trăia o zeiță pe nume Xi Wangmu, care avea un leac miraculos. Cine lua această licoare, se putea înălța la cer. Astfel, Houyi plecă la drum în căutarea leacului magic. A trebuit să traverseze munți înalți și ape adânci, învingând tot felul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un leac miraculos. Cine lua această licoare, se putea înălța la cer. Astfel, Houyi plecă la drum în căutarea leacului magic. A trebuit să traverseze munți înalți și ape adânci, învingând tot felul de greutăți. Din păcate, a primit de la zeița Xi Wangmu doar o cantitate mică din acel leac, suficientă doar pentru o singură persoană. Houyi nu voia să ajungă singur în lumea cerească, lăsându-și nevasta pe pământ, dar nu voia nici ca soția lui să plece, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cules fructe sălbatice. Astfel, din respect, oamenii l-au numit "Houji", care înseamnă "regele cerealelor". După moartea lui, ca să-i cinstească numele, ei l-au înmormântat într-un loc cu peisaje pitorești, în apropiere de scara pe care zeii și zeițele coborau din cer. Aici, pământul era fertil, culturile cerealiere creșteau bogate, iar în sezonul recoltatului de toamnă natura era extraordinar de frumoasă și sute de păsări Phoenix cântau și dansau în văzduh. De atunci, agricultura a devenit îndeletnicirea principală a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și a ordonat lărgirea acestuia. În secolul al XI-lea, un împărat din dinastia Song a ridicat o sală somptuoasă Sala Zânei. Apoi, în diferite perioade istorice au fost înălțate mai multe construcții scena de teatru Shuijingtai, Podul Întâlnirii cu Zeița, Pavilionul cu Statui de Aur, Pavilionul de la izvorul Nanlao. Acestea sunt aranjate într-o manieră armonioasă, menținând o atmosferă religioasă, dar totodată și aspectul unei grădini imperiale. Un chiparos și un salcâm tronează și acum, acolo. Despre chiparos se spune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Lechang o trimisese să-i caute soțul. Xu Deyan a scris atunci o poezie și l-a rugat pe bătrân să i-o dea prințesei. "S-a dus omul cu oglinda,/ A revenit fără de ea./ Nu se mai vede silueta zeiței Chang'e,/ A rămas doar a lunii lumină." Văzând jumătatea de oglindă păstrată de bărbatul ei și versurile scrise, prințesa a plâns zi și noapte, fără să mănânce și să doarmă. Aflând despre aceasta, Yang Su a rămas foarte mișcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rămas mut de uimire: casa era curată lună, rufele erau spălate, iar pe masă stăteau înșirate mâncăruri calde, cu miros îmbătător. Cu ochii măriți de uimire, Niulang se întrebă: "Ce s-a întâmplat? Oare mi-a intrat în casă vreo zeiță?". Minunea s-a repetat și zilele următoare. Dornic să afle ce se întâmplă, Niulang a pus la cale un plan. A doua zi, a ieșit din casă dis-de-dimineață, ca de obicei, dar nu s-a mai îndreptat spre câmp, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
epidemiilor. În perioada antică erau foarte renumiți zeii vindecători, Sun Simiao, Bian Que, Hua Tuo, Pi Tong, Lü Dongbin, protectorul nașterilor, Li Shizhen etc. În afară de aceștia mai sunt cei trei Wei și anume Wei Cizang, Wei Gudao și Wei Shanjun, zeița ochilor, precum și șchiopul Li, toți cu puteri vindecătoare. În sud-vestul Chinei, în provincia Yunnan, zonă populată de mai multe minorități naționale, se păstrează și astăzi unele particularități în venerarea divinităților, cu un specific aparte și o încărcătură mai mare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Shi a fost omisă pentru că era componentă a numelui împăratului Li Shimin din dinastia Tang (618-907). Budismul arată că zeii sunt nemuritori, asexuați și se pot transforma în funcție de necesitățile oamenilor. Începând cu dinastia Tang, zeul Guanyin a căpătat înfățișare feminină. Zeița Guanyin era văzută ca aducătoare de noroc și avea puterea de a alunga calamitățile, putând atât să dăruiască odrasle, cât și să le protejeze. Din acest motiv era mult adorată, mai ales de femei. Numele ei complet este ,,Guanshiyin cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pu Songling 342 4. Epopei din China 344 Povestea regelui Ghesar 344 Epopeea Jangar 345 Epopeea kârgâză Manas 347 Capitolul XII BASME, LEGENDE, ISTORISIRI 349 1. Basme și povești 351 Pangu, cel care a despărțit cerul și pământul 351 Nüwa, zeița care a creat oamenii 352 Povestea celor cinci munți sfinți 353 Sui, omul care a descoperit focul 355 Povestea lui Kuafu, cel care alerga după soare 357 Povestea lui Houyi, cel care a săgetat sorii 358 Povestea bătăliei dintre împăratul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
face să cred că Revoluțiile și alegerile libere își pierd noima câtă vreme omul „simplu” nu e decât caricatura stăpânului. Momâniatc "Momânia" Așa ar trebui să se numească această țară, Momânia, și nu România, pentru că divinitatea ei tutelară este Momos, zeița deriziunii, a batjocurii, a zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile noastre, orice încercare de a pune ordine în vraiștea morală care macină totul de la rădăcină sfârșește la pieptul zeiței Momos. Mă întrebam câte zile vor fi necesare pentru ca discuția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
țară, Momânia, și nu România, pentru că divinitatea ei tutelară este Momos, zeița deriziunii, a batjocurii, a zeflemelii la vechii greci. Pe plaiurile noastre, orice încercare de a pune ordine în vraiștea morală care macină totul de la rădăcină sfârșește la pieptul zeiței Momos. Mă întrebam câte zile vor fi necesare pentru ca discuția cu legea declarării averilor să capete o turnură curat momânească. N-a fost vorba de zile, ci, mai degrabă, de ore. Peste noapte, după ani de sfioasă tăcere, din gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mă pierd, mi se pare că m-am pierdut pe mine, nu-mi mai văd reflecția, ci doar reflecția lor. Într-un pasaj de Novalis, un inițiat care a reușit să ajungă la locuința secretă a lui Isis ridica vălul zeiței... Acum, mi se pare că tot ceea ce mă înconjoară e o parte din mine, că, în sfârșit, am reușit să devin întregul... VIII Din jurnalul lui Silas Flannery Pe un șezlong, pe terasa unei vile în fundul văii, se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
imite, căci, așa cum Îi asigura ea cu o voce tremurătoare și Într-o franceză pitorească, de negresă născută pe coasta africană, bărbatul acela alb, diform și roșcat care tocmai intrase În coliba ei nu era altul decît imaginea Însuflețită a zeiței Elegbá, așa cum i se Înfățișa aceasta În fiecare noapte, cînd drogurile o aruncau Într-o transă profundă. Fugise de acolo și de adorația haitienilor, dar cîțiva ani mai tîrziu unul dintre ei, mai puțin isteric și la fel de sigur de autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi putut spune că era cu adevărat sigur, o fată s-a Îndrăgostit de un alb și a rugat-o pe Elegbá s-o facă albă și pe ea. Atîta a implorat-o și atîția cocoși a sacrificat, că zeița i-a ascultat ruga și În felul ăsta s-a putut mărita cu iubitul ei, care a dus-o În Franța fără să știe care era adevărata ei obîrșie. Însă odată ajunsă acolo, după cîțiva ani fericiți, fata a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fiului ei Împreună cu ea, a adăugat el ridicînd din umeri, fatalist. Poate că tu o să ai mai mult noroc, Încheiase. Acolo, singur cuc pe insulă, Iguana Oberlus repetase de mai multe ori În fiecare noapte cu lună plină sacificiile aduse zeiței, cerîndu-i să-i schimbe chipul În unul mai uman sau să-i dea măcar un sclav, un mort viu care să-l ajute la treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe, ba pînă și cu o focă enormă, pe care a dus-o În cîrcă vreo trei kilometri de la golful adăpostit de vînt, dar chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar chiar și așa, totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să-l facă a fost să Împută mai multe zile la rînd intrarea În cea mai mare dintre peșterile sale. De ce anume avea nevoie o zeiță neagră ca să asculte rugile unui fiu alb al lui Scaraoțchi? Atunci și-a născocit propriile ritualuri, simboluri, ba chiar și propriul limbaj - singurul care se vorbea pe insula aceea - și de multe ori s-a trezit În zori de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de alcool, zvîrli cît colo cuțitul și se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din băutura Împuțită pe care și-o prepara, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
primi nici un răspuns, pentru că, după legendă, zombi nu vorbeau și nu li se Îngăduia să părăsească cimitirul decît ca să muncească pentru stăpînii lor, fără glas, fără să se vaite, neobosiți, răbdători și indestructibili, Înzestrați numai cu forța divino-demoniacă a Elegbei, zeița neagră care domnea, de la Începutul timpurilor, În adîncul pădurilor din Dahomey. - Vino! Îi porunci apoi autoritar, fericit că În sfîrșit cineva trebuia să Îl asculte, să i se supună și să-i suporte prezența fără să-i arate dispreț sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe ăsta, Miguelón? Celălalt făcu un gest vag, arătînd spre cealaltă parte a insulei: - L-am găsit dormind În vale, căpitane..., spuse el. TÎmpitul Își imagina că sînt un mort viu, un zombi haitian pe care i-l trimisese o zeiță vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut pare-se noaptea făcînd sacrificii și vrăji... Cred că e beat... sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se rușineze, convins că avea cu vîrf și Îndesat motive să o facă și că nu exista - și probabil că nu existase niciodată de-a lungul istoriei - o ființă atît de profund nefericită pe fața pămîntului. Chiar și Elegbá, zeița răului, Îl părăsise, și pricepea acum greșeala pe care o săvîrșise Încredințîndu-și soarta unei divinități care Îi ocrotea pe negri, care nicicînd nu avea să vadă În el - roșcovan și alb ca brînza - altceva decît unul dintre numeroșii dușmani al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori, pornind de la zero, cu o tenacitate care nu se dădea bătută În fața oamenilor, a elementelor, a vrăjitoarelor sau zeițelor, pentru că la capătul drumului știa că Îl așteaptă un destin demn de invidiat, pe care el, Oberlus, Îl Împărtășea: să fie regele propriei sale insule, redobîndind-o În același timp și pe femeia pe care o iubea. Se Întreba uneori dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Insulei Hood și poate, Într-o zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai era nevoie să se scuze pentru aspectul și prezența lui, nici să-și petreacă nopțile treaz și aducîndu-i sacrificii Elegbei pentru a-i schimba trăsăturile. TÎrfa aceea de zeiță neagră putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel, lumea Înțelegea. Lungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oglindă, e-o fotografie în prim-plan cu Brandy Alexander zâmbind și arătând extraordinar. — Sunt Vicodine, dragă, zice. Școala de medicină Marilyn Monroe, unde o doză suficientă din orice medicament vindecă orice boală. Zice: — Șo pe ele. Servește-te singură. Zeița subțire și eternă care e poza lui Brandy îmi zâmbește peste o mare de analgezice. Așa am întâlnit-o pe Brandy Alexander. Așa am găsit forța de-a nu merge mai departe cu fosta mea viață. Așa am găsit curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]