3,844 matches
-
obiceiul.” „Bine, tată.” Si uite-așa, într-o bună sâmbătă seara, Toader Stup cu ai lui se duc în pețit la Chirică Pospai... Stau ei de vorbă cât stau și până la urmă Ion Stup, tatăl lui Toader, întreabă cam ce zestre avea fata. Chirică Pospai a făcut fețe-fețe și până la urmă a îndrugat el ceva acolo, dar mare lucru nu avea ce să spună. De, sărăcia-i sărăcie, n-ai ce-i face...Ion Stup s-o uitat spre nevastă, s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
6-9 ale secolului trecut; regizorul, cea internațională, și după anul 2000. Everac a fost mîndru că e un jucat scriitor național; Ciulei, modest, s-a mulțumit să fie regizor, manager, profesor, actor și scenograf pe ... patru continente. După 1990, autorul Zestrei era supărat că, deși scrie mult, nu e jucat; Ciulei, era bucuros că se poate Întoarce În teatrul (pe) care l-a făcut celebru... Dispariția lui Everac aproape că a fost trecută-n anonimat. Cea a lui Ciulei a fost
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trăit și experiențe erotice variate, frapând prin relațiile pe care le-a Întreținut deopotrivă cu bărbați (care Îi ofereau, alături de plăcerile carnale, și sume consistente de baniă și cu femei. După un mariaj eșuat la o vârstă fragedă și fără ca zestrea să-i fie returnată, Franco devine curtezană. Sa adaptat foarte repede și a avut de-a face cu personalități notabile ale vremurilor sale, printre care și Henry al III-lea, regele Franței. În 1565, atunci când avea aproximativ 20 de ani
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pentru tine. șase în al cincilea loc: nu ești câtuși de puțin arogantă, deși ai strâns avere, arzi un fir de papură albă în seara aceasta ca să-nțelegi că focul poate mistui avuția ta într-o clipă, bunurile tale sunt zestrea ta, zestrea prințului tău drag este drumul lui lung și chinuitor către grădina suspendată a dragostei tale purificate. nouă deasupra: cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, aprinde șapte constelații dintr-odată pentru a te binecuvânta, tu te bucuri, te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șase în al cincilea loc: nu ești câtuși de puțin arogantă, deși ai strâns avere, arzi un fir de papură albă în seara aceasta ca să-nțelegi că focul poate mistui avuția ta într-o clipă, bunurile tale sunt zestrea ta, zestrea prințului tău drag este drumul lui lung și chinuitor către grădina suspendată a dragostei tale purificate. nouă deasupra: cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, aprinde șapte constelații dintr-odată pentru a te binecuvânta, tu te bucuri, te înalți pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nostru sfetnic limbut. LIMBUTUL: Se va face întocmai, Măria Ta, să nu porți nicio grijă. PRICINĂ: Așa! În carte să nu se scrie, dar la curtea lui Zarvă-Împărat să se arate că, pe lângă chip slăvit, fata noastră Ana va aduce zestre soțului său trei harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care abia așteaptă să le fac semn: Dolofan-Voievod, al lui Hulpav-Împărat, ori Bramburel-Voievod, al lui Lehamite-Împărat, ori Mârlete-Voievod, al lui Bolovan-Împărat, ca să nu mai vorbim de alții, mai depărtați. Alege, și-ți făgăduiesc să-ți fac pe voie. Cât despre zestre, ea nu va fi mai mică decât a surorilor tale: vei primi trei harabale ca și ale lor și a treia jumătate din împărăția mea. POSACUL (aparte): Cam multe jumătăți are împărăția asta... PRICINĂ: Aud? Ai zis ceva? POSACUL: Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foc și să mi se facă deîndată la loc jâlțul cel alb! Bine-mi pare c-ai găsit adăpost și ocrotire la curtea cuscrilor noștri, și vă dau binecuvântarea mea ție și soțului tău. Osebit de aceasta, vei primi ca zestre, după cuviință și asemenea surorilor tale, trei harabale cu straie, dichisuri și sulimanuri, precum și a treia jumătate din împărăția mea. (rumoare, râsete) Degeaba râdeți domniile voastre, pentru că întocmai așa am să fac! Iară dacă mi-ți da și mie acuma un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iubit cel mai mult! Am apărut Într-un moment nepotrivit. Acum o Înțeleg atât de bine. Nefericita! A avut grijă să-mi pună blestemele chiar În scutece! În inocența mea, le-am purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața mea o sperietoare ! Să vă ferescă Dumnezeu de “Blestemul Saturnian”! Drumul cărții (scrisoare imaginară) Dragă prietene, mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
A mai stat ceva timp singur, apoi, într-o zi se gândi să se căsătorească. Îi plăcea o fată din satul vecin, a căror părinți erau gospodari și avuți. Aveau acei gospodari trei fete și pentru fiecare din ele aveau zestre, bani, vite și pământ. Lui îi plăcea cea mijlocie și încolțise în inimă lui dorința s-o ceară în căsătorie. Nu era urâtă, nici proastă nu era și, plus la toate, mai avea și avere. „Mă voi face un gospodar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
drumul vieții, dar avea și grijă să nu rămână paharele goale nici pentru un moment, tot îndemnându-l să mai cinstească din vinul său cel bun. Moș Ion aștepta cu nerăbdare momentul în care i se va spune care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu se lăsă așteptat mult, nu întârziase în a-i spune tot. Tânărul rămase destul de mulțumit. Acuma aveau toate motivele pentru a închina paharele cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
furtunilor de nisip și loviți de bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet. - Viața noastră este agățată de soare, de verdele luncilor, de drumurile colbăite, fără capăt, de dealuri și văi, încălzită de cântecul strecurat prin site de jale și de nădejdi. Oricâte necazuri s-au abătut peste șatre, niciodată nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu e bine să refuzi, nu vei avea de două ori în viață ocazia să vezi așa ceva. Și bulibașa începu să povestească în ce constă ceremonialul nunții. - O să vedeți ce mireasă frumoasă avem, cum merge ea la cortul mirelui, ce zestre primește și cum soacra o grijește ca o mamă adevărată. Dar nu am eu darul să vă spun toată istoria; ochii dumitale vor vedea ceea ce nu se poate povesti cu vorbe, oricât ar fi acestea de meșteșugite. În timp ce bulibașa era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tomnime . Înțelegerea se întărea prin solaxadimos. Prețul miresei, suma de bani plătită familiei fetei în bani de aur de către familia mirelui, reprezenta confirmarea valorii fetei. Ambele familii se angajau să contribuie financiar la nuntă. Fata primea în ziua nunții, drept zestre, zece fuste, bijuterii de aur, tacâmuri scumpe. În noaptea nunții, mirii făceau un solax. Jurământul miresei se făcea pe banii de la salbă, mirele având din acel moment puterea de viață și de moarte asupra alesei sale. Dacă mireasa se dovedea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația de autobuz. Refuză. Cum păși dincolo de pragul casei lui Alex, Olga se simți pustiită, golită de tot ce crezuse că acumulase ca zestre a dragostei ei. Ea dorise să-i arate că îl iubea cu adevărat și nu înțelegea de ce el nu pricepea acest lucru. Epuizase toate argumentele în măsură să-l convingă. Așa gândea ea... Total absent, el refuzase cu indiferență dovezile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
sprijin, se leagă acum de el, capătă Împreună cu el și prin el consistență și realitate obiectivă, adică posibilitatea lor e demonstrată prin faptul că libertatea există Într adevăr, căci această Idee se manifestă prin legea morală”. Paulsen moștenea toată această zestre a rigorismului kantian despre autonomia voinței, libertate și lege morală, imperative categorice și imperative ipotetice etc., dar nu putea fi de acord (total) cu refuzul lui Kant de a socoti că și eteronomia voinței ar putea avea nota pozitivă a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale; ea Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale În această viață desăvârșită. Aristotel a lansat conceptele generale pentru această concepție În etica sa. Având drept zestre caracteristică rațiunea, omul este Îndreptat, cu voința și știința sa, spre sine Însuși, spre natura-i proprie, spre manifestarea și dezvoltarea acesteia. Aptitudinile sale, dezvoltate În capacități, sunt de fapt, virtuțile umane, cele intelectuale, cele etice, forțele voinței și cunoașterii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu ca ăla nasol de la florărie", pe care mâțele dumneaei nu-l suportau. Mda, povești vechi. Evident, dom' Petrică folosea găleata de plastic a portarilor, șmecherită de nea Vasile direct din camion, atunci când sosiseră rechizitele și consumabilele. Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
armatei și unității militare unde era comandant, a muncit cu conștiinciozitate și dăruire, căutând să fie un bun profesionist. În decursul carierei militare, ofițerul a fost decorat cu diverse ordine și medalii. S-a pensionat, luând cu sine o bogată zestre de amintiri cazone care făceau deliciul celor îl ascultau. Bolnav, aproape ignorat în târgul care, prea plin de sine, uită să își aprecieze valorile, și-a urmat soția în celălalt capăt de țară, în Banat, stabilindu-se în localitatea Dumbrăvița
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
a mesei tata, furios, de cealaltă parte mama și un maior de grăniceri. Am realizat din discuția lor pe ton ridicat că se vor despărți și noi, eu și fratele, vom rămâne cu tata. Mama și-a împachetat obiectele de zestre în lăzi și a plecat cu vaporul urmând ca lăzile să îi fie trimise de tata ulterior. De la această situație a început să ne urmărească influența nefastă a lui Baliff. Tata a fost ținut în gradul de căpitan timp de
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
că prohibiția exprima doar o repulsie generală față de relațiile sexuale Între persoane care au copilărit Împreună. — Exogamia constituie baza schimbului, și astfel, baza a ceea ce numim cultură. De asemenea, este deseori urmată de câștiguri În termeni de prestigiu social și zestre. — Mă Îndoiesc că tabuurile vor răspunde la această Întrebare, am murmurat, iritat de explicația savantă. De ce a păstrat Dora un copil care știa că va avea de suferit? Karp Îmi evită privirea. — Poate n-a spus nimănui că tatăl copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu toți! întinde mîna spre ea soțul, amenințînd-o. Ce tot plesnești atîta?! Ție ți-au trebuit copii! Iar ție, dacă ți-a trebuit o familie și te știai incapabilă să faci față, trebuia să-ți fi dat maică-ta de zestre și-o servitoare, că de învățat văd că nu te-a învățat nimic. Parcă tu ai avut ce învăța de la tat-tu!... Măcar tata a avut bun simț să recunoască asta și m-a dat să învăț de la alții, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fac cu fata lui Săteanu, și chiar de-aș face, nu-i o soluție... Cinstit cu mine însumi, așa cum m-a învățat Doamna Ana să fiu, trebuie să recunosc că gîndurile pentru Doina au fost altceva decît vînătoarea de zestre, de condiție socială și materială. O clipă, mi-am zis că, ajungîndu-i soț, nu va mai trebui să muncesc în uzină, că aș putea avea timp pentru a-mi umple golurile de cultură, m-aș putea dedica scrisului. Dar, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai cînd Doina începe să se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i mîna. Să rămînem într-un teritoriu senin. Cred că ai dreptate în privința bunicului, dar asta... Zîmbetul fetei îl înfioară pe Mihai și-l face să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]