21,644 matches
-
speculată obsesiv imaginea titanului Greciei Antice, Prometeu, imagine ce se dorea, de către tabăra opusă Fundației, Frăția, a fi asociată tinerilor germani care, În viziunea lor, trebuiau să dobândească trăsături și calități masculine superioare. Mitul speculat Îl are În centru pe zeul evocat anterior, Prometeu, dar și pe fratele său contemplativ, Epimeteu, un alt titan ce se presupune că a creat bărbații din argilă și apă, lasând femeile să fie făurite de Hefaistos, la comanda lui Zeus. Prometeu va fura focul de la
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
evocat anterior, Prometeu, dar și pe fratele său contemplativ, Epimeteu, un alt titan ce se presupune că a creat bărbații din argilă și apă, lasând femeile să fie făurite de Hefaistos, la comanda lui Zeus. Prometeu va fura focul de la zei, planul lui fiind „să ridice oamenii la un nivel de civilizație mai avansat decât al oricărei alte vietăți. Anumitor colegi acest instinct fratern le amintește de funcțiile executate de mușchii cremaster. Așadar, e clar, nu? Ridicarea testiculelor Înseamnă stârnirea conștiinței
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
căci Radames, alesul inimii sale, se va lupta Împotriva tatălui și al poporului ei. Deși dorește ca tânărul comandant să iasă Învingător, căsătoria devenind astfel posibilă, aceasta ar Însemna pentru etiopieni, poporul mult iubit, robie și moarte. Aida imploră mila zeilor, căci În sufletul ei se dă o luptă grea, Între simțul datoriei și iubirea pentru Radames. În actul II Amneris, fiica faraonului, așteaptă cu nerăbdare sosirea lui Radames, care a ieșit triumfător În luptă. Ea este de asemenea Îndrăgostită de
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
În niciun mod, ci dorește să fie condamnat la moarte, căci, fără Aida, viața nu mai are niciun rost. Amneris Încearcă să schimbe hotărârea luată de marii preoți, fără succes Însă. Radames, acuzat de trădarea patriei, a faraonului și a zeilor, așteaptă Înfiorătoarea decizie a preoților: va fi Îngropat de viu. Într-un mormânt sub templul lui Fta, el așteaptă trecerea spre altă lume. Nu este singur, deoarece Aida se strecurase În subteran, pentru a-și afla sfârșitul Împreună cu el. Măcar
ALECART, nr. 11 by Ina Mitu () [Corola-journal/Science/91729_a_92893]
-
Paul Constantinescu în anul 1955. La 1 noiembrie 1956, la Ateneu, Silveștri dirijează Balada Haiduceasca pentru violoncel și orchestră de Paul Constantinescu în interpretarea lui Radu Aldulescu. Concertul mai prevedea Trei nocturne de Cl. Debussy, scena finală din opera Amurgul zeilor de R. Wagner și Poemul extazului de A. Skriabin. Simfonia scrisă de Paul Constantinescu în anul 1944 a fost refăcuta, mai ales în privința orchestrației, în anul 1956 (28 martie). În noua să formă, având părțile Adagio, Adagio, Allegro vivo poco
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
În lumile unor civilizații fascinante, ce reușesc, prin muzică și dans, să creeze ritualuri de o frumusețe sălbatică, pură, atât de diferită de cea pe care o cunoaștem În epoca actuală. De aceea Rameau alege să ilustreze lupta dintre Amor (zeul iubirii) și Bellone (zeița războiului), ambii interpretați În travesti, primul de către Andreea Chinez, cea de-a doua de către Iulian Sandu, prin intermediul popoarelor de pe tărâmuri Îndepărtate și virgine - Incașii din Peru, Turcul generos, Florile și Sălbaticii fiind titlurile celor patru părți
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
de către Andreea Chinez, cea de-a doua de către Iulian Sandu, prin intermediul popoarelor de pe tărâmuri Îndepărtate și virgine - Incașii din Peru, Turcul generos, Florile și Sălbaticii fiind titlurile celor patru părți ale operei, desfășurate după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al cărui martori suntem, ca spectatori, nelipsit pe tot parcursul operei este Amor, Îmbrăcat complet În roșu
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al cărui martori suntem, ca spectatori, nelipsit pe tot parcursul operei este Amor, Îmbrăcat complet În roșu, culoarea pasiunii, și Însoțit de simbolurile sale, arcul și săgețile, triumful micului zeu fiind sărbătorit la finalul fiecăreia dintre cele patru scene prin momente artistice de o covârșitoare somptuozitate. Cel mai intens simbol din prologul operei este cel al Oului Cosmic, ce Îl Însoțește pe Amor atunci când acesta apare pentru Întâia oară În
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
acționat manual de un personaj; și un porumb pe jumătate desfăcut, semnificând indienii. La sfârșitul spectacolului, cele patru părți se vor reuni, deoarece iubirea, Învingătoare, a reușit să contureze din nou desăvârșirea lumii, iar triumful ei Îl face pe Amor zeul suprem. Dintre celelalte simboluri de efect maxim și care contribuie la perfecționarea efervescenței ce irumpe din reprezentare amintesc grupul dansatoarelor-păpuși, ale căror mișcări sacadate și sincronizate imprimă o anumită ordine prologului, ordine care se va prăbuși odată cu apariția Bellonei, zeița
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
opinia mea, cea a Incașilor din Peru. Iubirii dintre incașa Phani și europeanul Don Carlos i se opune dorința lui Huascar de a se căsători cu Phani, conflict care se află la baza scenei invocării Soarelui de către incaș, pentru ca Marele Zeu să fie martorul dragostei nepermise dintre un colonist și o aborigenă. Sincretismul complex al acestei scene este descris de costumele impresionante (Huascar poartă pe cap o coroană decorată cu pene În forma unui disc solar), de mișcările de dans efectuate
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
pe care le ridică, Într-o amplă mișcare circulară treptată, fetele incașe așezate În genunchi pe două rânduri, În timp ce printre „evantaiele” lor aurite trece Huascar, Într-un ritual spectaculos, al cărui final nu poate fi decât exemplar: pedepsit de Însuși zeul pe care Îl invocase ca martor al iubirii sale nelegiuite, incașul este ucis În timpul erupției vulcanice pe care chiar el o provocase, pentru a-i da Phaniei dovada prezenței divine. Spectacolul lui Andrei Șerban oferă o perspectivă nouă asupra iubirii
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
Roma, cât și În orient. Pe bună dreptate remarcă Goodman că, „atunci când au fost prigoniți creștinii... de către funcționarii Statului, au fost prigoniți nu pentru faptul de a fi fost iudei, ci pentru că erau «atei», adică pentru că nu se Închinau altor zei. Dat fiind faptul că... exceptarea de la acest cult era un privilegiu special, aflat În continuare În vigoare, acordat iudeilor, Întemeiat pe faptul că aceștia din urmă nu participaseră niciodată la alte culte, este limpede că funcționarii care-i pedepseau pe
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Datorită unor conjuncturi stabilite de zeii Olimpului literar, s-a întâmplat ca Alecartul a devenit, în cei câțiva ani de la apariție, o poartă între cititorii ieșeni și un grup de scriitori americani contemporani, camarazi în ale scrisului și oponenți ai mainstream-ului cultural american. Cei care au
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
a lui Bizet (Paris, 1875). În 1876 la Scala din Milano se cântă La Gioconda de Ponchielli. În același an, la Bayreuth, Wagner își prezintă integral Tetralogia Inelul Nibelungului și astfel, pot fi ascultate în premieră și Siegfried și Amurgul zeilor. Ca un ecou al vremurilor trecute, doar un an mai tarziu, compozitorul francez Camille Saint-Saens prezintă la Weimar, în chiar patria lui Richard Wagner, opera sa Samson și Dalila (1877). În 1879, la Moscova, se cântă minunatul Evgheni Oneghin al
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
ultimul duet O terra addio/O pământ, adio, prin care Radames și Aida își iau rămas bun de la existența lor pământeană. Dar, comparând aceste momente, ies în evidență și deosebirile între cei doi creatori. În timp ce Amneris invocă cu lacrimi tăcute zeii, profund, sumbru și resemnat, în Boema, acest minunat adio este punctat de cearta stridentă și atât de... veristă, dintre Marcello și Musetta. Ultimele minute ale Boemei, trimit și mai mult, înapoi, în timp, la creația verdiană. Parafrazând parcă cuvintele doctorului
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
somn și de alimentație (prin post). Ca urmare, după o perioadă de câteva zile petrecute în aceste condiții, se produceau fenomene de halucinații vizuale, auditive, olfactive, tactile etc. Pentru oamenii de atunci ele erau interpretate ca epifanii ale strămoșilor și zeilor pe care îi adorau. (vezi Daniel, Constantin Misteriile lui Zalmoxis, București : Herald, 2011) footnote>, dinspre senzația de sunet către neauzirea din umbra lui. Obiectul OS devine formativ, prin însuși procesul de acordaj (întru tăcere). Sub aspectul durabilității, forma comportă expresia
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
congregația să participe alături de cor la execuția sa. 3. Originea Imnului<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Imnul”,103-118. footnote> nu este cunoscută dar era folosită în Grecia Antică și Roma pentru a desemna un poem scris în onoarea zeilor. În perioada creștină primară cuvântul a fost folosit pentru a desemna rugăciunile cântate către Dumnezeu, fiind distincte de psalmi. În Biserica Bizantină și în Biserica Occidentală (Romano-catolică și Protestantă) imnul s-a dezvoltat în tradiții diferite. În liturghia protestantă imnurile
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
în nori, practicarea incinerației, obiceiul - încă păstrat la lăsata secului de Paști - cu roțile de foc rostogolite din dealuri, erau tot omagii aduse Soarelui. Denumirea probabilă data de daci Soarelui era „Dzio”. De la acest nume provin cuvintele actuale „ziua” si „zeu” (vezi colindul: Dziurel de dzio). Acest cult a dominat străvechile mari civilizații, prin figurile zeilor - eroi care erau întrupări ale forțelor creatoare, ale izvorului vital de lumină și căldură (Cultul zeului Ra - la egipteni, Apollo - la greci, Mithra - la iranieni
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
foc rostogolite din dealuri, erau tot omagii aduse Soarelui. Denumirea probabilă data de daci Soarelui era „Dzio”. De la acest nume provin cuvintele actuale „ziua” si „zeu” (vezi colindul: Dziurel de dzio). Acest cult a dominat străvechile mari civilizații, prin figurile zeilor - eroi care erau întrupări ale forțelor creatoare, ale izvorului vital de lumină și căldură (Cultul zeului Ra - la egipteni, Apollo - la greci, Mithra - la iranieni). Sărbătorile începeau în jurul datei solstițiului de iarnă (17 - 25 decembrie). Mitraismul a fost o religie
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
Dzio”. De la acest nume provin cuvintele actuale „ziua” si „zeu” (vezi colindul: Dziurel de dzio). Acest cult a dominat străvechile mari civilizații, prin figurile zeilor - eroi care erau întrupări ale forțelor creatoare, ale izvorului vital de lumină și căldură (Cultul zeului Ra - la egipteni, Apollo - la greci, Mithra - la iranieni). Sărbătorile începeau în jurul datei solstițiului de iarnă (17 - 25 decembrie). Mitraismul a fost o religie centrată pe zeul iranian solar Mithras, devenit popular în rândul militarilor din Imperiul Roman, între secolele
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
erau întrupări ale forțelor creatoare, ale izvorului vital de lumină și căldură (Cultul zeului Ra - la egipteni, Apollo - la greci, Mithra - la iranieni). Sărbătorile începeau în jurul datei solstițiului de iarnă (17 - 25 decembrie). Mitraismul a fost o religie centrată pe zeul iranian solar Mithras, devenit popular în rândul militarilor din Imperiul Roman, între secolele I-IV DH, care a avut o mare influență asupra creștinismului în formare cu care a evoluat în paralel până în secolul IV dH ca și zalmoxianismul care
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
și că un idiot nu poate să mimeze în poet adevărat. -Curioase și novatoare raționamente! Poete, am citit și răscitit „ȘAMANUL” tău. De ce vorbești, scrii și înjuri prin glasul unui șaman? -Fiindcă acest individ șaman nu este nici sfânt, nici zeu nici vreun măscărici diavolesc. Pietonul acesta, eroul cărții, este doar un simplu privitor din profundius. -În egală măsură un gânditor...un filozof? -Desigur, dar el se manifestă practic doar ca o cutie de rezonanță, el este un efect, un „santa
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
prin eclipsa mileniului III, nu chiar toți oamneii au fost nebuni. -Poete, am observat că de o vreme scrii cu toate mâinile și nu mai prididești cu publicatul. Ești la întrecere cu Cronos sau te cam temi de acel imprevizibil zeu al timpului? Îți răspund citînd-o, cu aproximație, pe aliata mea de viață, Maria-Sa: „poete...nu mai avem timp să ne iubim, nicidecum să trăim...” Maestre, îți place gloria? -Da, aceea agonisită prin transpirație, au nu furată, cum se obișnuiește
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
magului, așa cum va fi și savantul, așa cum va fi chiar domnitorul și, apoi, Demiurg (acest „Maestro” al lumii, care s-a îmbolnăvit de iubire). Urmează a cincea piesă a ciclului, Luceafărul, unde se reinstaurează ordinea de sus în jos, dinspre zei, interzicîndu-li-se amestecul cu muritorii. Luceafărul este un fel de glossă dată zeilor, astfel că se poate zice că Eminescu, în acest volum, îi ceartă, îi așază în cerul lor, despărțiți de muritori. Oricare poem dintre acestea spune ceva cînd este
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
apoi, Demiurg (acest „Maestro” al lumii, care s-a îmbolnăvit de iubire). Urmează a cincea piesă a ciclului, Luceafărul, unde se reinstaurează ordinea de sus în jos, dinspre zei, interzicîndu-li-se amestecul cu muritorii. Luceafărul este un fel de glossă dată zeilor, astfel că se poate zice că Eminescu, în acest volum, îi ceartă, îi așază în cerul lor, despărțiți de muritori. Oricare poem dintre acestea spune ceva cînd este luat în sine, și capătă o semnificație în plus cînd este raportat
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]