373 matches
-
a privi". A VEDEA tranz. "a percepe cu ajutorul văzului". A VIZIONA tranz. "a privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră)". A ZĂRI tranz. "a vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii)". A SE ZGÂI refl. "a deschide tare, a căsca, a holba ochii". Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție auditivă A ASCULTA tranz. "a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă". A AUDIA tranz. (jur
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Cum orașul este mic, piesele de teatru sunt (și) niște evenimente mediatice. E preferabil ca lumea să te vadă, iar pentru aceasta cel mai bine este să intri în sală printre ultimii, pentru ca toată lumea bună (cuminte), așezată să se poată zgâi la tine. „Uite-l și pă băiatul profesoarei de engleză cu soția, am auzit că are un băiețel sau o fetiță de 3 ani, lucrează pe undeva pe la Ploiești dar nu câștigă mult, parcă e la Stat, Florin al meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
gîndesc că începe bine omul meu. Te pomenești că este și limbut, exact ce căutam. Îmi explică pe larg ceea ce deja știam. O prezentare seacă, deloc antrenantă. Apoi, fără nici o legătură, mă atacă brusc. Ce naiba te-a apucat să te zgîiești prin Havana pe căldurile astea? Asta chiar că mă surprinde și răspund înțepat: Este treaba mea, ai înțeles? O fi treaba ta, cum spui tu, dar ești cam bătrîn și, uită-te la fața ta. Ești roșu ca un drapel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aniversări (de, noi n-am avut parte de grădiniță...) Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Twin Peaks, Dallas, și cine zice că nu, minte, ori încă n-are televizor (iaca, n-am avut; intram pe șest la cinema, ca să ne zgâim la Balada Siberiei și Zboară Cocorii...) Noi am ascultat Mettalica și Ace of Base și DJ Bobo și Michael Jackson și Take That și încă nu auzisem de manele (e bine, ține-ți-o pe si!) singurele melodii de joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
drept frate-său. — Și ăsta-i văr-tu, murmură ca pentru sine moșneagul ăsta bățos. Toți trei sunteți veri... — Suntem În familie, bre, așa-i cel mai bine. Zici că-l băgăm? Îl băgăm, aprobă el mecanic, continuând să se zgâiască la fiarele de pe masă și de sub masă, care părură să-i dicteze după o jumătate de minut: Îl băgăm la tuburi. — E și el sudor, moșule, ce dracului! Toți suntem sudori, bă, da’ grilaju’ ăsta zace aicea de-o lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vreo două săptămâni rămăsesem numai eu cu ea. Cine știe pe unde dispăruse târfa de văr-miu? Nu putea să fie totuși prea departe, căci geanta lui de voiaj și hainele rămăseseră aici. Fumam amândoi lungiți Într-unul din paturi, zgâindu-ne la grinzile tavanului ivindu-se prin paianta crăpată ce se legăna Într-un nor compact de fum. Zlate parcă se mai liniștise În vremea din urmă. Nu-i mai dădea atâta bătaie de cap lui Neli. Se auzea horcăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai mă uit eu Încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiți la cocoane; ba Încă-și pune și ochilarii pe nas...” (s.n.); la o săptămână, din nou la Iunion, aceeași situație: „A Întors capu-ncolo, și a Început să bea din Țigară știi așa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mare lucru, nici lumini în noapte, nici nu m-am înfășurat în cearșafuri albe... Îmi venea să urlu de exasperare și de ușurare. — Deci tu mi-ai spart vaza și oglinda, și tu te-ai strecurat noaptea și te-ai zgâit la mine... — Ți-am spart vaza și oglinda, dar nu m-am strecurat noaptea, n-aș veni până aici pe întuneric beznă. Casa asta îți dă fiori. Dar ai făcut-o, te-ai uitat la mine pe fereastra camerei ăleia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca o balerină în rolul unei pisici. — Ascultă-mă, frumusețe cu ochi sașii, e târziu, înapoiază-te la hotelul Raven. Eu vreau să mă duc la culcare. Și te rog, nu mai da târcoale casei ăsteia, spărgându-mi lucrurile și zgâindu-te la mine prin ferestre. N-am nici o intenție să mă însor sau să mă stabilesc cu vreo femelă. Poți să-mi juri lucrul ăsta? — Nu există nici un fel de aranjament. Lizzie trăiește cu Gilbert. Așa stau lucrurile. Și, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
firea sau să manifest vreo emoție. De bună seamă, în această clipă îmi venea foarte greu să-mi păstrez masca civilizată. Ben, după ce-și terminase tirada, rămăsese țeapăn, frământat de propriile-i cuvinte, încruntându-se parcă puțin nedumerit, și zgâindu-se la fotografia pisicii. Nu ridicase nici un moment glasul, dimpotrivă, vorbise cu o voce scăzută și emfatică, și încă nu deschisese ușa. Fără îndoială, dorea ca în momentul când va deschide ușa s\ mă expedieze cât mai rapid. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de trecut. M-am grăbit să ajung în fața lui Ben, care ieșise pe poartă ca să se uite la mine. Poate că, în întuneric, silueta care se apropia i se păruse a fi soția lui. — S-a întors Hartley? Ben se zgâi la mine, și mi-am adus aminte că el îi spunea, în chip idiot, Mary - se poate că nici nu-i știa adevăratul nume. Am întrebat din nou: — S-a întors Mary? — Nu. Unde e? Lumina care răzbătea prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
petreceau în hol. Ben se retrăsese spre ușa camerei de zi, Gilbert se sprijinea de ușa din față, acum închisă, Peregrine examina furios portretul cavalerului în armură, James se uita plin de interes la Ben, iar Ben și Titus se zgâiau unul la celălalt. Ben sparse tăcerea; — Ei bine, Titus! — Hello! — Ai venit acasă cu mămica, ai de gând să rămâi acum aici? Titus rămase tăcut, tremurând și mușcându-și buza. — Ai de gând să rămâi acum aici? Ei? Titus scutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
erai îndeajuns de fotogenic, tristul adevăr era că nu puteai fi ca noi. Iar dacă nu erai un suporter al celor din Brat Pack, trebuia oricum să ne accepți. Eram peste tot. N-aveai cum să scapi de mutrele noastre zgâindu-se la tine dintre paginile revistelor sau de pe ecranele televizoarelor, din reclamele pentru scotch sau de pe posterele de pe autobuze, din articolele revistelor de scandal, fețele noastre golite de expresie, surprinse de explozia blizurilor, ținând între degete țigara gata să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care putea zice „Hola“, apoi au mai fost câinele albastru și dragonul prietenos și spectacolul de marionete în care animalele interacționau sugestiv și eu îi citeam Cățelușul curios dintr-un CD-rom, iar cartea mi se părea rece și stearpă, ilustrațiile zgâindu-se la noi cu luciul sticlos al monitorului de calculator. Totul mi se părea vag ireal. Fusesem distribuit în rolul de tată și soț - de protector -, dar îndoielile mele erau uriașe. Însă mă mâna un țel superior. Tindeam involuntar spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
responsabil, că nu eram dependent de droguri, că eram curat. Dar n-am reușit să mă ridic din pat pentru că mahmureala era extrem de intensă, acompaniată de obișnuita poftă sexuală: o erecție dureros de tare îmi străpungea boxerii și m-am zgâit la ea neajutorat, fără să-i fac nimic. La un moment dat am ajuns să mă privesc în oglinda din baia camerei de oaspeți. Aveam fața deshidratată și jigărită, cea a unui om cu zece ani mai bătrân, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu flori ale căror nume nici nu le știam, iar dincolo de grădină se întindea un câmp ce ducea la liziera pădurii. Stafia n-a detectat nici un fel de stricăciuni produse de petrecere. Totul era imaculat. Confuză și impresionată, stafia se zgâia la vaza plină cu lalele proaspete care trona în mijlocul mesei din bucătărie. Marta era deja prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette plutea prin bucătărie, sprijinindu-și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în față o ceașcă de porțelan Hermes Chaine d’Ancre plină ochi cu un espresso aburit și lăptos, iar stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în bucătărie. I-am aruncat o privire câinelui, în timp ce Jayne se lipi de mine, strângându-mă atât de tare, încât aproape că mi-am pierdut răsuflarea. Victor mă fixa. Mă plictisești gândea el. Ești un ticălos, gândea el. M-am zgâit la el până ce s-a săturat, și-a lins o labă și a întins-o. Nu putea să mă sufere și știa că știu. Și-i plăcea că știam. Asta mă înnebunea: câinele știa că știam că mă urăște și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai apropiată baie, așezându-mă pe colac exact în momentul premergător diareei care plesni apa. Răsuflând din greu, m-am întins să iau ultimul număr din Wallpaper, răsfoind-o în timp ce mațele mele continuau să se golească. Pe urmă m-am zgâit la altă cadă îngropată în pardoseală, apoi am privit printr-un mic hublou cum Elsinore Lane începea să se trezească la viață și l-am văzut pe băiatul care stătuse peste noapte la noi trecând pe poteca dinspre casa noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
capabil. - Cine a zis că vreau să merg ca... Vampirul Sângeros? Pauză. Voiam să fiu Eminem, Bret. - Doar pentru că tatăl tău a fost un descreierat când era mic, nu înseamnă că ești și tu, dragule, zise Jayne. - Vampirul Sângeros? se zgâii Robby la mine, îngrozit. M-am uitat neajutorat la Jayne, a cărei față se relaxă dintr-odată. Mă studie îndelung, încercând să găsească o explicație. - Da? am întrebat-o, în timp ce îi dădeam lui Robby o hârtie de cincizeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să urmeze scandalul generat de casetele pe care Mike le înregistrează în timp ce face sex cu femei căsătorite mai vârstnice, casete care încep să apară, destul de „dubios“, pe Internet. „Poftim? O să faci carieră din futut?“ (soția unui industrialist bogat). El se zgâiește la ea de parcă ar fi o legumă, apoi îi trage pe mutră o mască de gaze. În același timp inventează o serie de cocteiluri, cum ar fi Fundgol, Chiloșlitz, Ciocanul Dement, Weenus, Dublă Penetrare, Părosul și Spermata. Cea mai nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucruri, Bret. - Vreau să spun că tot ce îmi doream eu era un televizor și un zăvor la ușă. Am făcut un gest superficial cu mâna. Tot ce voiam să fac era să mă joc cu piese lego. M-am zgâit la planetele imobile din mijlocul tavanului - universal suspendat de tavanul înstelat. Sateliții pe orbite, rachetele și astronauții, naveta spațială și stâncile lunare și Marte și meteoritul în flăcări lansat spre Pământ și grijile generate de OZN-uri și necesitatea înființării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ochii tocmai în momentul în care o molie ateriză pe brațul meu. Se părea că întreaga lume era pe moarte, înnegrindu-se. Întunericul înghițea totul. Iar atunci Victor începu să latre - mult mai insistent de data asta, tremurând în timp ce se zgâia la pădure, lătrăturile lui întrerupte de mârâituri. Și, la fel de brusc, încetă. Rămase nemișcat. Auzise ceva. Continua să se uite spre pădure. Apoi sări de pe verandă și începu să latre din nou. - Victor, am strigat cât am putut de tare. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e de melc, o râmă sau o grămadă de chestii de-astea or fi făcut-o... dar e mult prea mult pentru o... râmă. Făcu altă pauză. Plus că n-am prea avut probleme cu melcii pe-aici. Stăteam acolo, zgâindu-mă la grădinar. - Prea mare pentru o râmă, hm? am oftat eu. Asta chiar îi pune capac. Foarte încurajator. Grădinarul se ridică în picioare, privirea fiindu-i acaparată de brazdă, nedumerit. - Și miroase ciudat... - Poți să mă scapi de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Kimball continuă. - Bărbatul din carte plimba și el un câine. Am inspirat amândoi, știind ce urma. - Era un Sharpei. - Stai o clipă, am zis grăbit, dorind să anulez teama care se instalase pe măsură ce Kimball adăuga noi amănunte. - Da? M-am zgâit la el fără noimă. Când și-a dat seama că n-aveam nimic de adăugat s-a întors la notele sale. - Un trecător - pe numele de Albert Lawrence - a fost orbit în decembrie, cu șase luni înainte de asasinarea lui Rabin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]