1,442 matches
-
atacați! Când s-a auzit fluierătura de atac au început să zboare și geacurile peste bănci. Trosneau penarele din lemn, se spărgeau călimările, sticluțele cu apă, dar și capetele ori nasurile. Se învinețeau ochii, se juleau mâinile și picioarele, se zgâriau fețele, toate într-o “ordine perfectă”, dirijată de fluierul “domnului” Dode. Nu se auzea niciun “văleu!”, niciun “aoleu!”, niciun țipăt, niciun geamăt. Numai izbituri, numai icnituri, numai lovituri scrâșnite, ce mai, se dovedea clar talentul de “luptător-erou” al puilor de
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
astăzi din România au alt orizont, mult mai larg decât al meu atunci. Eu fusesem la un restaurant chinezesc doar de două ori la Paris, nu fusesem niciodată la un restaurant japonez sau mexican. Pentru mine America era cea a zgârie norilor din New York și Chicago (din filme), nu cea pe care o știu cei din România de azi (cu seriale despre Beverly Hills, și Malibu...) Los Angeles-ul m-a dezamăgit: construit la nivelul pământului. De la aeroport, pe 14 Februarie 1973
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de tot. Îi curgea sânge de pe față, de pe mâini, dar a stat acolo tupilat, tremurând de frica ursului. Dar în pădure...liniște ca în biserică. Moșul a crezut că a plecat ursul și se pregătea să iasă din
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
frescelor prinsese rădăcini. Îi lipsea orice amănunt care să o facă de recunoscut. Numai o poartă, aflată pe mijlocul scurtei Împrejmuiri zidite, se deosebea prin cele patru capete de leu care o surmontau. Chiar În locul acela se găseau câteva semne, zgâriate pe suprafața tencuită. Se aplecă să le observe cu luare-aminte. Între timp, Bargello se Întorsese din recunoaștere. — Nu e nimic, priorule. Doar ruine și unelte de lucru. Nici o hârtie, nici o pânză. Pe Dante Îl stingherea prezența acelui imbecil. Se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rău! — Blestemat nemernic! Dante sărise și el În picioare, cu mâinile Întinse spre grumazul lui Lapo. Simți o mână care Îl reținea, În timp ce restul se interpuneau. Abia izbuti să Îl atingă razant, Înainte să Îi scape cu un țipăt sugrumat. — Zgârii ca o mâță, messer Durante! scânci el, trăgându-se de nasul dungat În roșu. — Eu lovesc ca un tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi! Cu inima În frământare, poetul privi Împrejur. Probabil că și dânsul era răvășit, judecând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cine ar fi zăbovit mai mult cu privirea asupra făpturii sale dinspre care venea în răstimpuri un interesant miros de gutuie coaptă, ar fi băgat de seamă că tânăra femeie nu-i tocmai în apele ei. Din când în când, zgâria cu unghia arătătorului de la plinuța mână dreaptă tăblia mesei, își freca ușor genunchii rotunzi unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ore eram În Prater. Acum două ore purta o scurtă din pînză de cort și o pereche de pantaloni noi. Acum două ore mîncam banane și băteam magazinele de pe Mariahilferstraße. Văd coșul cu capac În care stau cobaii mici. Gheruțele zgîriind Împletitura de nuiele, botișorul lor roz ieșind o clipă la marginea coșului și brusc, căderea capacului care-i Împinge din nou la fund, În Întuneric. Ce noroc! CÎnd te gîndești că putea să fie mai rău. Reînvățăm Împreună denumirile lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să sfideze providența fie și numai pentru a arăta cum oamenii reușesc de obicei să treacă o asemenea povară pe spinarea altuia ca iadul și loteria și asigurările...“ Vei spune că sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
m-a surprins deloc. Dar a avut un succes și mai mare când a hipnotizat o găină bătrână. Vestea s-a răspândit și, după pauză, au apărut aproape toți angajații institutului. Între timp animalul a urinat, încerca să se cațere, zgâriind pereții de sticlă, iar aerul din sala în stil antic puțea tot mai tare. Profesorul Angelo a luat de pe raftul cu „Pericol“ borcanul cu eter, a înmuiat în el un cocoloș de vată, l-a aruncat la iepure, apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
numai pentru cantor și c-au băgat morții în cămară, să păzească făina până la primăvară. Cum a început să se topească, m-am și îmbolnăvit. Adică am răcit. Nu aveam febră, dar strănutam în neștire prin toată casa și mă zgâria în gât, totuși mă duceam seară de seară la evreul meu. După trei zile a început să tușească. La sfârșitul săptămânii următoare l-am înmormântat. Doamne - am spus eu în șoaptă - plezni-ți-ar ochii de scârbă când te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
zicea că lupta cea mai grea se încheiase. M-am dus la mama și am încercat s-o fac să se ridice, dar se purta ca și cum nici nu ar fi simțit mâna mea pe ea. Continua să țipe și să zgârie mușamaua de pe masă. Am scuturat-o de umeri, dar nu făcea decât să urle și mai tare, așa că am lăsat-o singură și m-am dus la aragaz să sting focul de sub oală. M-am dus afară să scap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
trebuia să fi fost vândute. Se vând atâtea în fiecare zi încât ar fi putut să țină. Și la inventar e ușor de trecut peste câteva picturi lipsă; poate că s-au prins de alte picturi sau poate au fost zgâriate. Oricine acceptă mici pierderi. Nimeni nu avea să observe că lipsesc tablourile. Cearcănele negre de sub ochii lui Harriet păreau că s-au adâncit. —M-am întrebat de ce vrei să regizezi furtul, am continuat, dar după aceea mi-am adus aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu ochi albaștri spălăciți. Se aprindea repede la mânie și în plus era o zgârie, brânză. Tonul vocii ei era aspru, dar în realitate mult mai inofensiv decât părea. Din acea zi, Judit n-a mai vorbit cu soțul ei. Noah își petrecea după-amiezile vorbind la telefon cu vechiul său prieten Charlie, în timp ce Judit se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sunt acolo! Dar nu. Nu, Dumnezeule, așa nu. Nu asta. Nu așa!! Satanica viziune care se strecoară în memoria ochilor mei nu poate fi rostită, deși mai bine-ar fi să-ncerc. Cuvinte hâde, lipsite de sens, dar amăgitoare, îmi zgârie imaginația, asemeni șoaptelor necunoscute receptate de fiecare dintre oamenii pe care somnul îi încearcă încă la revenirea zilnică în lumea celor vii, și cumplită răsuflare de pucioasă se răsfrânge asupra sufletului meu pe măsură ce reușesc să îmi strecor privirea spre acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu sunt trăiri, ci concluzii teoretice cu privire la felul cum ar trebui să răspundă sentimentele mele la asemenea evenimente. Iar bucuria mea este atât de mare, încât poate ieși neatinsă din orice jignire; ca și un nor, ea nu poate fi zgâriată nici măcar de cel mai ascuțit cuțit. Mik ia un acord. Tresar. Abia acum îmi dau seama cât de rigid mi-i trupul. În fotoliu nu stau relaxat, mușchii stomacului mi se contractă într-un mod neplăcut. Mă las pe speteaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care se ames teca cu un ușor iz de motorină și cauciuc. Avea în față o mașină de cărat bușteni, deci nu se putea aștepta ca suprafața caroseriei să fie intactă. Nu se vedea nimic neobișnuit, urme de lovituri sau zgârie turi proaspete. Ajunsese în spatele mașinii și se uita în lungul drumului pe care venise camionul. Umezeala rămasă în urma ploii din noaptea trecută începea să dispară. Apa se scursese de pe drum și suprafața acestuia deja prindea să se usuce. Doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mi se pare că dumneavoastră vorbiți ciudat? Cristi dădu a lehamite din mână, ignorându-l. Nu avea rost să pornească o polemică cu olteanul. Îl înțelegea foarte bine, așa era el obișnuit să vorbească, dar verbele la perfectul simplu îl zgâriau la ureche. În situația aceasta, adică atunci când constați că ți s-a epui zat lista, înseamnă că nu ai luat în calcul toate ipotezele. Trebuie să te așezi cu picioarele în apă rece și să găsești alte piste de investi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai pe margine, încercând s-o ferească de atingerea lor. Dinspre pontonul rămas acum în urmă, i se păru că aude zgomote înfundate. Un fel de râcâit surd răzbătea de acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se păru că printre frunzele acestora se zărea ceva alb. Inima îi tresări de bucurie. Nu mai ținu cont de nimic și se năpusti într-acolo. Nici nu băgă în seamă ramurile ce i se agățau de haine și îl zgâriau pe mâini. Evită în ultimul moment să calce direct în șanț și sări repede dincolo de acesta în drum. Pentru o secundă se gândi face o prostie pentru că un camion ar fi putut trece chiar atunci pe acolo și mulțumi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ajunsese deja la ravena ce brăzda pădurea de sus în jos, paralel cu pârâul unde lucrau ei. Păși în gol și se rostogoli pe taluzul abrupt. Se ridică repede fără să țină cont că se lovise destul de rău. Era zgâriat pe față și în gură simțea gustul sărat al sângelui. Îl durea tare și sub genunchi, acolo unde se izbise în cădere de un bolovan ascuns între frunzele uscate de pe jos. Șchiopăta destul de rău de piciorul stâng și simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorba de un obiect aruncat la întâmplare, cel care îi lăsase acolo, aranjați frumos, se gândise că se va întoarce după ei ori poate vor fi găsiți de altcineva. Se cunoștea că fuseseră folosiți, chiar destul de mult. Fețele le erau zgâriate și pline de stropi de noroi. Cristi ridică bocancii cu vârful degetelor, întorcându-i cu tălpile în sus. Nu putea să-și dea seama cu precizie, dar fostul proprietar fusese un bărbat masiv. Bocancii erau cel puțin numărul patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe el. Suportul pentru lumânări era subțire și nu avea mai mult de zece centimetri. Era acoperit cu vopsea neagră, aplicată grosolan cu pensonul. De unde ai aurul? întrebă Ileana, care observase urmele galbene ce rămâneau pe sfeșnic, acolo unde briceagul zgâria meta lul. Tata a fost miner. Taică-tu a fost paznic, la fel ca și tine. Numai în timpul liber, spuse Calistrat râzând. În rest, căuta și el aur ca toată lumea de aici. Ce să facă? Trebuia să-și întrețină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl privea întrebător pe Boris care se mulțumi să nege din cap, fără să vorbească. Pe tine, te-a atins animalul acela în vreun fel? își continuă Vlad șirul de întrebări. Te-a mușcat, te-a lovit ori te-a zgâriat câtuși de puțin? întrebă el mai departe, văzând că nici acum Godunov nu-i răspunde. La rândul tău, ai încercat cumva să îl înfrunți? Ai tras în el? Ce, Dumnezeu, doar aveai un pistol la tine! Nici vorbă, își sublinie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comisar intenționa să-l sugrume chiar acolo unde îl țineau prizonier și nu avea de gând să-i ascundă cadavrul. Pregătise și o stratagemă ce ar fi trebuit să-i pună pe o pistă falsă pe anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un lemn ascuțit, numele lui Mihailovici, făcând să pară că bătrânul scrijelise cu ultimele puteri numele ucigașului. Cu Vlad avea de gând să procedeze altfel. Sub pretextul că vrea să-i arate bestia mai de aproape, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]